Language of document : ECLI:EU:T:2013:31

Cauzele conexate T‑225/06, T‑255/06, T‑257/06 și T‑309/06

Budějovický Budvar, národní podnik

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cereri de înregistrare a mărcii comunitare verbale și a mărcii comunitare figurative BUD – Denumiri «bud» – Motive relative de refuz – Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Semn care conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (4)]

2.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Semn care conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (4); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei art. 1 norma 20 alin. (7) lit. (c)]

3.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 74 alin. (2)]

4.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b) și alin. (4) și art. 43 alin.(2) și (3); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22]

5.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (4)]

6.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Semn care conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (4)]

7.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 74 alin. (1)]

1.      Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară este încălcat de camera de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) care, având în vedere anularea prin hotărârea unei instanțe franceze a efectelor denumirii de origine „bud” înregistrate pentru bere la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI), în temeiul Aranjamentului de la Lisabona, a considerat că opoziția formulată împotriva semnelor figurativ și verbal BUD, a căror înregistrare ca marcă comunitară se solicită pentru produse din clasele 16, 21, 25 și 32, respectiv 32, 33, 35, 38, 41 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa, nu poate fi admisă pe baza unui drept „prezentat ca denumire de origine”, dar care, în realitate, „nu este o astfel de denumire”, deși această hotărâre a fost atacată cu apel, acest apel având efect suspensiv de executare.

Întrucât în Franța efectele denumirii de origine „bud” nu au fost anulate definitiv, camera de recurs trebuia să țină seama, în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94, de legislația națională pertinentă și de înregistrarea efectuată în temeiul Aranjamentului de la Lisabona, fără a putea readuce în discuție faptul că dreptul anterior invocat constituia o „denumire de origine”.

(a se vedea punctele 83, 87 și 90)

2.      Or, astfel cum reiese din al cincilea considerent al Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară, dreptul comunitar al mărcilor nu se substituie dreptului mărcilor din statele membre. În acest temei, Tribunalul a considerat că validitatea unei mărci naționale nu putea fi readusă în discuție în cadrul unei proceduri de înregistrare a unei mărci comunitare.

Rezultă că sistemul creat prin Regulamentul nr. 40/94 presupune luarea în considerare de către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a existenței unor drepturi anterioare protejate la nivel național. Astfel, articolul 8 alineatul (1) coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 prevede că titularul altui semn utilizat în comerț, a cărui sferă de aplicare nu este numai locală și care are efect într‑un stat membru, se poate opune înregistrării unei mărci comunitare, în condițiile determinate prin regulamentul menționat. În vederea asigurării acestei protecții, articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 vizează tocmai „legislația statului membru aplicabilă” dreptului anterior invocat.

Întrucât efectele unei denumiri de origine nu au fost anulate definitiv într‑un stat contractant al Aranjamentului de la Lisabona privind protecția denumirilor de origine și înregistrarea internațională a acestora, Oficiul trebuie să țină seama, în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94, de legislația națională pertinentă și de înregistrarea efectuată în temeiul Aranjamentului de la Lisabona, fără a putea readuce în discuție faptul că dreptul anterior invocat constituie o „denumire de origine”.

În cazul în care Oficiul are îndoieli serioase cu privire la calificarea drept „denumire de origine” a dreptului anterior și, prin urmare, cu privire la protecția care trebuia acordată acestuia în temeiul legislației naționale invocate, cu toate că această problemă făcea tocmai obiectul unei proceduri jurisdicționale în statul contractant în cauză, în temeiul normei 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară, acesta are posibilitatea de a suspenda procedura de opoziție în așteptarea unei hotărâri definitive în această privință.

(a se vedea punctele 88-91)

3.      Din modul de redactare a articolului 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară rezultă că Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) poate să nu țină cont de faptele care nu au fost invocate sau de probele care nu au fost prezentate în timp util de părți. Dintr‑un astfel de mod de redactare rezultă că, de regulă și cu excepția dispozițiilor contrare, prezentarea faptelor și a probelor de către părți rămâne posibilă după expirarea termenelor prevăzute pentru o astfel de prezentare, în aplicarea dispozițiilor Regulamentului nr. 40/94 și că, în niciun caz, nu există vreo interdicție în privința OAPI de a ține seama de faptele și de probele invocate sau prezentate tardiv.

(a se vedea punctul 153)

4.      Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară permite să se formuleze opoziție la o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare în temeiul unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț a cărui aplicabilitate nu este numai pe plan local.

Scopurile și condițiile aflate în legătură cu dovada utilizării serioase a mărcii anterioare în sensul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 diferă de cele referitoare la dovada utilizării în comerț a semnului avut în vedere la articolul 8 alineatul (4) din regulamentul menționat, în special atunci când este vorba de o denumire de origine înregistrată în temeiul Aranjamentului de la Lisabona sau de o denumire protejată în temeiul unei convenții bilaterale.

În contextul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94, este posibil ca anumite semne să nu piardă drepturile care le corespund, chiar în pofida faptului că acestea nu fac obiectul unei utilizări „serioase”. Nu se va putea considera că o denumire de origine înregistrată în temeiul Aranjamentului de la Lisabona ar fi devenit generică atât timp cât aceasta este protejată ca denumire de origine în țara de origine. Pe de altă parte, protecția conferită denumirii de origine este asigurată fără a fi necesar să se procedeze la o reînnoire [articolul 6 și articolul 7 alineatul (1) din Aranjamentul de la Lisabona]. Acest lucru nu înseamnă totuși că este posibil ca semnul invocat în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 să nu fie utilizat. Cu toate acestea, persoana care a formulat opoziția se poate limita la a demonstra că utilizarea semnului în cauză a avut loc în contextul unei activități comerciale prin care se urmărește un avantaj economic, fără a dovedi totuși, în sensul și în condițiile stabilite prin articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 și prin norma 22 din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94, o utilizare serioasă a semnului respectiv. O interpretare contrară ar însemna aplicarea cu privire la semnele avute în vedere prin articolul 8 alineatul (4) a unor condiții legate în mod specific de mărci și de întinderea protecției de care beneficiază acestea. În plus, spre deosebire de articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, în contextul articolului 8 alineatul (4), persoana care a formulat opoziția trebuie să demonstreze că, potrivit legislației statului membru avut în vedere, semnul în cauză îi conferă dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente.

Nu reiese din articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 că semnul respectiv trebuie să facă obiectul unei utilizări pe teritoriul a cărui legislație este invocată în susținerea protecției respectivului semn. Semnele avute în vedere la articolul menționat pot face obiectul unei protecții pe un teritoriu specific, chiar dacă nu au făcut obiectul unei utilizări pe respectivul teritoriu specific, ci numai pe un alt teritoriu.

Este necesar să se verifice dacă elementele prezentate de persoana care a formulat opoziția în cursul procedurii administrative reflectă utilizarea semnelor respective în contextul unei activități comerciale prin care se urmărește un avantaj economic, și nu în domeniul privat, indiferent de teritoriul vizat prin această utilizare.

În sfârșit, potrivit articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94, opoziția se întemeiază pe un semn „utilizat” în comerț. Din această dispoziție nu rezultă că persoana care a formulat opoziția trebuie să demonstreze că semnul în cauză a fost utilizat anterior cererii de înregistrare a mărcii comunitare. Cel mult, asemănător cerințelor în cazul mărcilor anterioare și pentru a se evita utilizări ale dreptului anterior provocate numai de o procedură de opoziție, se poate solicita ca semnul în cauză să fi fost utilizat anterior publicării cererii de înregistrare a mărcii în Buletinul mărcilor comunitare.

(a se vedea punctele 163 și 166-169)

5.      Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară permite să se formuleze opoziție la o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare în temeiul unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț a cărui aplicabilitate nu este numai pe plan local.

Cuprinsul acestui articol conduce la observația că această dispoziție vizează sfera de aplicare a semnului în cauză, și nu întinderea utilizării acestuia. Sfera de aplicare a semnului în cauză acoperă, în contextul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94, întinderea geografică a protecției acordate semnului. Aceasta nu trebuie să fie numai pe plan local. Într‑un astfel de caz, o opoziție la o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare nu poate fi admisă. Articolul 107 din Regulamentul nr. 40/94, intitulat „Drepturi anterioare cu sferă de aplicare locală”, precizează, de altfel, că „[t]itularul unui drept anterior cu sferă de aplicare locală poate să se opună utilizării mărcii comunitare pe teritoriul pe care acest drept este protejat în măsura în care dreptul statului membru respectiv permite acest lucru”. Prin urmare, sfera de aplicare a dreptului este strâns legată de teritoriul pe care este protejat acest drept.

(a se vedea punctul 180)

6.      Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară permite să se formuleze opoziție la o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare în temeiul unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț a cărui aplicabilitate nu este numai pe plan local.

Potrivit acestui articol, potrivit legislației comunitare sau celei a statului membru, aplicabilă semnului invocat, acest semn trebuie să confere titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente. Articolul 8 din Regulamentul nr. 40/94 fiind inclus în partea consacrată motivelor relative de refuz și având în vedere articolul 74 din același regulament, sarcina de a proba că semnul în cauză conferă dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente îi revine persoanei care a formulat opoziția în fața Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale).

În acest context, trebuie să se țină cont în special de reglementarea națională invocată și de hotărârile judecătorești pronunțate în statul membru respectiv. Întemeindu‑se pe acestea, persoana care a formulat opoziția trebuie să demonstreze că semnul în cauză intră în domeniul de aplicare al dreptului statului membru invocat și că acesta ar permite interzicerea utilizării unei mărci mai recente. În contextul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94, demonstrarea de către persoana care a formulat opoziția trebuie efectuată din perspectiva mărcii comunitare a cărei înregistrare este solicitată.

(a se vedea punctele 184, 185 și 187)

7.      Potrivit articolului 74 din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, „în cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrării, examinarea [Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)] este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți”.

Această limitare a cadrului faptic al analizei efectuate de Oficiu nu exclude luarea în considerare, pe lângă faptele prezentate explicit de părți în cursul procedurii de opoziție, a faptelor notorii, respectiv a faptelor care pot fi cunoscute de orice persoană sau care pot fi cunoscute din surse general accesibile.

(a se vedea punctele 96 și 193)