Recurs introdus la 28 septembrie 2011 de Schindler Holding Ltd, de Schindler Management AG, de Schindler SA, de Schindler Sàrl, de Schindler Liften BV și de Schindler Deutschland Holding GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauza T-138/07, Holding Ltd și alții/Comisia Europeană, susținută de Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-501/11 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Schindler Holding Ltd, Schindler Management AG, Schindler SA, Schindler Sàrl, Schindler Liften BV și Schindler Deutschland Holding GmbH (reprezentanți: R. Bechtold și W. Bosch, avocați, precum și Professor Dr. J. Schwarze)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentelor

Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauza T-138/07;

anularea deciziei adoptate de Comisie la 21 februarie 2007 în cazul COMP/E-1/38.823 − Ascensoare și scări rulante; în subsidiar, anularea sau reducerea amenzilor aplicate reclamantelor în cadrul acestei decizii;

în subsidiar în raport cu cele două cereri anterioare, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe în conformitate cu aspectele de drept stabilite prin hotărârea Curții;

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în cadrul procedurii în fața Tribunalului și a Curții.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele invocă în total 13 motive:

În primul rând, reclamantele susțin că Tribunalul a încălcat principiul separației puterilor și dreptul la o procedură bazată pe respectarea principiilor statului de drept prin faptul că a stabilit, fără să fi examinat în mod exhaustiv decizia Comisiei, că aceasta avea competența de a aplica amenzi.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi încălcat principiul caracterului direct al administrării probelor prin faptul că a considerat ca fiind admisibilă proba testimonială din partea întreprinderilor implicate care colaborează cu Comisia, potrivit practicii actuale a acesteia din urmă.

În al treilea rând, Tribunalul ar fi încălcat principiul caracterului precis al incriminării (articolul 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, denumită în continuare "CEDO") prin faptul că a considerat că articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003¹ constituia un temei juridic suficient de precis pentru aplicarea de amenzi.

În al patrulea rând, Tribunalul nu ar fi ținut seama de faptul că liniile directoare din 1998 ale Comisiei privind calculul amenzilor sunt lipsite de efecte juridice ca urmare a necompetenței Comisiei.

În al cincilea rând, Tribunalul ar fi respins în mod neîntemeiat argumentul potrivit căruia liniile directoare din 1998 ale Comisiei privind calculul amenzilor încalcă principiul neretroactivității și principiul protecției încrederii legitime.

În al șaselea rând, Tribunalul ar fi încălcat principiul răspunderii personale și principiul prezumției de nevinovăție [articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003; articolul 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - denumită în continuare "carta"; articolul 6 alineatul (2) din CEDO] prin faptul că nu a considerat necesar ca încălcarea comisă de colaboratori să fie imputată întreprinderilor în cauză și nu verificat acest aspect.

În al șaptelea rând, Tribunalul ar fi constatat în mod neîntemeiat că există o răspundere solidară a societății Schindler Holding. În această privință, principiile aplicate referitor la răspunderea solidară a societăților-mamă ar aduce atingere competențelor statelor membre. În plus, Tribunalul ar fi depășit limitele stabilite de jurisprudența Curții și ar fi încălcat prezumția de nevinovăție [articolul 48 alineatul (1) din cartă și articolul 6 alineatul (2) din CEDO].

În al optulea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că nu au fost depășite plafoanele prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003.

În al nouălea rând, Schindler Holding a suferit de asemenea o încălcare a dreptului său de proprietate ca urmare a faptului că amenzile aplicate au avut efecte echivalente cu o expropriere [articolul 17 alineatul (1) din cartă și articolul 1 din Primul protocol adițional la CEDO].

În al zecelea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a acceptat ca fiind justificate cuantumurile de bază excesiv de ridicate care au fost reținute de Comisie.

În al unsprezecelea rând, Tribunalul ar fi acceptat în mod greșit faptul că Comisia nu a reținut drept circumstanțe atenuante unele elemente specifice. În această privință, Tribunalul nu ar fi ținut seama, printre altele, de faptul că a avut loc o încetare voluntară a încălcării din Germania, precum și de măsurile de asigurare a conformității cu normele privind concurența adoptate de reclamante.

În al doisprezecelea rând, Tribunalul ar fi considerat ca fiind justificat faptul că Comisia a acordat reduceri excesiv de reduse în temeiul cooperării respectivelor întreprinderi sau că a refuzat în mod nejustificat să acorde astfel de reduceri. În această privință, Tribunalul nu ar fi luat în considerare contribuția reclamantelor. Tribunalul nu ar fi ținut seama nici de faptul că Comisia ar fi acordat în mod nejustificat reduceri excesiv de reduse în temeiul cooperării din afara cadrului comunicării privind cooperarea.

În al treisprezecelea rând, Tribunalul ar fi încălcat principiul proporționalității prin faptul că a considerat ca fiind în orice caz acceptabil cuantumul amenzilor.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).