Cauza C‑48/09 P

Lego Juris A/S

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Recurs – Regulamentul (CE) nr. 40/94 – Marcă comunitară – Capacitatea formei unui produs de a fi înregistrată ca marcă – Înregistrarea unui semn tridimensional constituit din fața superioară și din două laturi ale unei cărămizi Lego – Anularea înregistrării menționate la cererea unei întreprinderi care comercializează cărămizi de joc având aceeași formă și aceleași dimensiuni – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din regulamentul menționat – Semn constituit exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic”

Sumarul hotărârii

1.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Semne constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Noțiune – Existența unor caracteristici neesențiale fără funcție tehnică – Lipsa de incidență asupra motivului de refuz

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (e) pct. (ii)]

2.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Semne constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Noțiune – Existența altor forme care permit obținerea aceluiași rezultat tehnic – Lipsa de incidență asupra motivului de refuz

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (e) pct. (ii)]

3.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Semne constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Copii fidele ale formei produsului – Examinare în lumina normelor în materie de concurență neloială

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (e) pct. (ii)]

4.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Semne constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Identificare a caracteristicilor esențiale ale unui semn tridimensional

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (e) pct. (ii)]

5.        Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Semne constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Percepția consumatorului mediu – Incidență

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (e) pct. (ii)]

1.        Condiția privind faptul că orice semn constituit „exclusiv” din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic face obiectul motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară este îndeplinită atunci când toate caracteristicile esențiale ale formei îndeplinesc respectiva funcție tehnică, existența unor caracteristici neesențiale fără funcție tehnică fiind irelevantă în acest context.

Această interpretare reflectă ideea că prezența unuia sau a câtorva elemente arbitrare nesemnificative în cadrul unui semn tridimensional în care toate elementele esențiale sunt dictate de soluția tehnică pe care o exprimă acest semn nu are efect asupra concluziei potrivit căreia semnul respectiv este constituit exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic. În plus, întrucât presupune că motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din regulamentul menționat se aplică doar atunci când toate caracteristicile esențiale ale semnului sunt funcționale, această interpretare garantează că nu se poate respinge înregistrarea ca marcă a unui asemenea semn în temeiul acestei dispoziții dacă respectiva formă a produsului încorporează un element nefuncțional important, precum un element ornamental sau fantezist care are un rol semnificativ în cadrul formei.

(a se vedea punctele 51 și 52)

2.        Condiția potrivit căreia nu se poate respinge înregistrarea ca marcă a formei unui produs în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară decât dacă aceasta este „necesară” pentru obținerea rezultatului tehnic urmărit nu înseamnă că forma în cauză trebuie să fie singura care permite obținerea acestui rezultat.

Este adevărat că, în anumite cazuri, același rezultat tehnic poate fi obținut prin soluții diferite. Astfel, pot exista forme alternative, având alte dimensiuni sau un alt desen, care să permită obținerea aceluiași rezultat tehnic. Totuși, această împrejurare nu are în sine drept consecință că înregistrarea ca marcă a formei în cauză ar lăsa intactă disponibilitatea soluției tehnice pe care aceasta o încorporează pentru ceilalți operatori economici. În această privință, înregistrarea ca marcă a unei forme exclusiv funcționale a unui produs poate permite titularului acestei mărci să interzică altor întreprinderi, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul menționat, nu doar folosirea aceleiași forme, dar și folosirea unor forme similare. Un număr important de forme alternative riscă astfel să devină inutilizabile pentru concurenții titularului respectiv. Aceasta ar fi situația în special în cazul cumulului de înregistrări de diferite forme exclusiv funcționale ale unui produs, cumul care ar risca să împiedice complet alte întreprinderi să fabrice și să comercializeze anumite produse având o funcție tehnică dată.

(a se vedea punctele 53-57)

3.        Situația unei întreprinderi care a dezvoltat o soluție tehnică în raport cu concurenții care introduc pe piață copii fidele ale formei unui produs care încorporează exact aceeași soluție nu poate fi protejată conferind monopol respectivei întreprinderi prin înregistrarea ca marcă a semnului tridimensional constituit din forma respectivă, dar poate fi, eventual, examinată în lumina normelor în materie de concurență neloială.

(a se vedea punctul 61)

4.        O aplicare corectă a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară presupune ca aceste caracteristici esențiale ale semnului tridimensional în cauză să fie corect identificate de autoritatea care se pronunță asupra cererii de înregistrare a semnului ca marcă. Astfel, expresia „caracteristici esențiale” trebuie înțeleasă ca vizând elementele cele mai importante ale semnului.

Identificarea acestor caracteristici esențiale trebuie realizată de la caz la caz. Astfel, nu există nicio ierarhie sistematică între diferitele tipuri de elemente pe care le poate conține un semn. În fond, la stabilirea caracteristicilor esențiale ale unui semn, autoritatea competentă poate fie să se întemeieze direct pe impresia globală produsă de un semn, fie să procedeze, într‑o primă fază, la o examinare succesivă a fiecăruia dintre elementele constitutive ale semnului.

Identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn tridimensional în vederea unei eventuale aplicări a motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din regulamentul menționat poate fi efectuată, după caz și în special având în vedere gradul de dificultate al acestuia, printr‑o simplă analiză vizuală a semnului respectiv sau, dimpotrivă, pe baza unei examinări aprofundate în cadrul căreia sunt luate în considerare elemente utile în vederea aprecierii, precum sondajele și expertizele sau chiar date referitoare la drepturile de proprietate intelectuală conferite anterior în raport cu produsul vizat.

Odată identificate caracteristicile esențiale ale semnului, autoritatea competentă are de asemenea obligația de a verifica dacă toate aceste caracteristici îndeplinesc funcția tehnică a produsului în cauză. Astfel, articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din regulamentul menționat nu se poate aplica atunci când cererea de înregistrare ca marcă privește forma unui produs în care un element nefuncțional, precum un element ornamental sau fantezist, joacă un rol important. În acest caz, întreprinderile concurente au acces cu ușurință la forme alternative cu funcționalitate echivalentă, astfel încât nu există niciun risc de a se aduce atingere disponibilității soluției tehnice. Soluția tehnică va putea fi, în această ipoteză, încorporată fără dificultate de concurenții titularului mărcii în forme ale unor produse care nu au același element nefuncțional precum cel de care dispune forma produsului titularului menționat și care, în raport cu această formă, nu sunt, așadar, nici identice, nici similare.

(a se vedea punctele 68-72)

5.        Percepția prezumată asupra semnului a consumatorului mediu nu este un element decisiv în cadrul aplicării motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, dar poate constitui, cel mult, un element de apreciere util pentru autoritatea competentă atunci când aceasta determină caracteristicile esențiale ale semnului.

(a se vedea punctul 76)