Cauza C‑186/16

Ruxandra Paula Andriciuc și alții

împotriva

Băncii Românești SA

(cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Oradea)

„Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Articolul 3 alineatul (1) și articolul 4 alineatul (2) – Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale – Contract de credit încheiat într‑o monedă străină – Risc de schimb valutar în sarcina exclusivă a consumatorului – Dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract – Momentul la care trebuie apreciată existența dezechilibrului – Conținutul noțiunii de clauze «exprimate în mod clar și inteligibil» – Nivelul de informare care trebuie furnizat de bancă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 septembrie 2017

1.        Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Domeniu de aplicare – Excludere prevăzută pentru clauzele contractuale care reflectă dispoziții cu putere de lege sau norme administrative imperative – Verificare care incumbă instanței naționale

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 1 alin. (2)]

2.        Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Domeniu de aplicare – Clauze care definesc obiectul principal al contractului sau care privesc prețul sau remunerația și serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora – Noțiune – Clauză inserată într‑un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un profesionist și un consumator, care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale și care impune consumatorului rambursarea creditului respectiv în aceeași monedă – Includere – Condiții – Obligația de a îndeplini cerințele privind inteligibilitatea și transparența

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 4 alin. (2)]

3.        Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Domeniu de aplicare – Clauze care definesc obiectul principal al contractului sau care privesc prețul sau remunerația și serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora – Clauză inserată într‑un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un profesionist și un consumator, care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale și care impune consumatorului rambursarea creditului respectiv în aceeași monedă – Includere – Condiții – Obligația de a îndeplini cerințele privind inteligibilitatea și transparența – Nivelul de informare necesar – Conținut – Verificare care incumbă instanței naționale

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 4 alin. (2)]

4.        Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Clauză abuzivă în sensul articolului 3 – Dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg dintr‑un contract – Apreciere de către instanța națională a existenței acestui dezechilibru, efectuată în raport cu momentul încheierii contractului – Obligația de a ține seama de ansamblul circumstanțelor cunoscute de profesionist la momentul respectiv

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 27-31)

2.      Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că noțiunea „obiectul principal al contractului”, în sensul acestei dispoziții, include o clauză contractuală, precum cea în discuție în litigiul principal, inserată într‑un contract de împrumut încheiat în monedă străină, care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale și potrivit căreia împrumutul trebuie restituit în aceeași monedă străină în care a fost contractat, având în vedere că această clauză stabilește o prestație esențială care caracterizează acest contract. În consecință, această clauză nu poate fi considerată ca fiind abuzivă, în măsura în care este exprimată în mod clar și inteligibil.

În această privință, trebuie să se observe că, printr‑un contract de credit, împrumutătorul se angajează în principal să pună la dispoziția împrumutatului o anumită sumă, acesta din urmă angajându‑se, la rândul său, în principal să ramburseze, în general cu dobândă, această sumă potrivit termenelor de scadență prevăzute. Principalele prestații ale unui astfel de contract se raportează, așadar, la o sumă care trebuie definită în raport cu moneda de plată și de rambursare stipulată. În consecință, după cum a arătat avocatul general la punctul 46 și următoarele din concluzii, faptul că un credit trebuie să fie rambursat într‑o anumită monedă nu privește, în principiu, o modalitate accesorie de plată, ci natura însăși a obligației debitorului, constituind astfel un element esențial al unui contract de împrumut.

(a se vedea punctele 38 și 41 și dispozitiv 1)

3.      Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie exprimată în mod clar și inteligibil presupune că, în cazul contractelor de credit, instituțiile financiare trebuie să furnizeze împrumutaților informații suficiente pentru a le permite să adopte decizii prudente și în cunoștință de cauză. În această privință, această cerință presupune ca o clauză potrivit căreia împrumutul trebuie restituit în aceeași monedă străină în care a fost contractat să fie înțeleasă de consumator atât pe plan formal și gramatical, cât și în ceea ce privește efectele concrete ale acesteia, în sensul ca un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat să poată nu numai să cunoască posibilitatea aprecierii sau a deprecierii monedei străine în care a fost contractat împrumutul, ci și să evalueze consecințele economice, potențial semnificative, ale unei astfel de clauze asupra obligațiilor sale financiare. Este de competența instanței naționale să efectueze verificările necesare în această privință.

Astfel, după cum a arătat avocatul general la punctele 66 și 67 din concluzii, pe de o parte, împrumutatul trebuie să fie clar informat cu privire la faptul că, prin încheierea unui contract de împrumut într‑o monedă străină, se expune unui risc de schimb valutar care îi va fi, eventual, dificil din punct de vedere economic să și‑l asume în cazul devalorizării monedei în care își primește veniturile. Pe de altă parte, profesionistul, în speță instituția bancară, trebuie să prezinte posibilele variații ale cursurilor de schimb valutar și riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină, în special în ipoteza în care consumatorul împrumutat nu își primește veniturile în respectiva monedă. În consecință, revine instanței naționale obligația de a verifica faptul că profesionistul a comunicat consumatorilor respectivi orice informație pertinentă care să le permită să evalueze consecințele economice ale unei clauze precum cea în discuție în litigiul principal asupra obligațiilor lor financiare.

(a se vedea punctele 50 și 51 și dispozitiv 2)

4.      Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că aprecierea caracterului abuziv al unei clauze contractuale trebuie efectuată în raport cu momentul încheierii contractului respectiv, ținând seama de ansamblul împrejurărilor de care profesionistul putea avea cunoștință la momentul respectiv și care erau de natură să influențeze executarea ulterioară a contractului respectiv. Revine instanței de trimitere sarcina să evalueze, având în vedere ansamblul circumstanțelor din cauza principală și ținând seama în special de expertiza și de cunoștințele profesionistului, în speță ale băncii, în ceea ce privește posibilele variații ale cursurilor de schimb valutar și riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină, existența unui eventual dezechilibru, în sensul dispoziției menționate.

(a se vedea punctul 58 și dispozitiv 3)