Language of document : ECLI:EU:C:2008:491

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

VERICA TRSTENJAK

prezentate la 11 septembrie 2008(1)

Cauza C‑52/07

Kanal 5 Ltd,

TV 4 AB

împotriva

Föreningen Svenska Tonsättares Internationella Musikbyrå (STIM)

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Marknadsdomstolen (Suedia)]

„Articolul 82 CE – Poziție dominantă pe piață – Abuz – Organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor – Organism care beneficiază de o situație de monopol de fapt – Difuzare prin intermediul unui post de televiziune – Metodă de calcul al remunerației”





Cuprins


I –   Introducere

II – Cadrul juridic

A –   Dreptul comunitar

B –   Dreptul național

III – Situația de fapt, acțiunea principală și întrebarea preliminară

A –   Situația de fapt

B –   Acțiunea principală și întrebarea preliminară

IV – Procedura in fața Curții

V –   Argumentele părților

VI – Apreciere juridică

A –   Observații introductive

B –   Cu privire la prima întrebare preliminară

1.     Prestația furnizată de STIM

2.     Remunerația

3.     Raportul dintre remunerație și prestație

a)     Cota‑parte fixă din încasări

b)     Cotă‑parte variabilă din încasări

4.     Concluzie

C –   Cu privire la a doua și la a treia întrebare preliminară

1.     Metode de calcul de natura celor utilizate în prezent de STIM

a)     Constatarea și cuantificarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor

b)     Identificarea și cuantificarea audienței

c)     Luarea în considerare a altor factori pentru creșterea încasărilor

d)     Concluzie

2.     Metode de calcul posibile, altfel concepute

D –   Cu privire la a patra întrebare preliminară

1.     Condiții inegale la prestații echivalente

2.     Raport de concurență

3.     Concluzie

VII – Concluzie


I –    Introducere

1.        Prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare are ca obiect plata unei remunerații pe care un organism suedez de gestiune colectivă o pretinde unor posturi de televiziune pentru utilizarea unor opere muzicale protejate prin dreptul de autor și care sunt incluse în repertoriul administrat de acesta. Întrebările sunt formulate în cadrul unui litigiu între posturi private de televiziune, pe de o parte, și organismul suedez de gestiune colectivă, pe de altă parte. În cadrul acestui litigiu, posturile private de televiziune au solicitat ca organismului de gestiune colectivă să i se interzică utilizarea anumitor metode de calcul pentru calcularea remunerației. Instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă utilizarea anumitor metode pentru calculul acestei remunerații reprezintă un abuz de poziție dominantă în sensul articolului 82 CE.

II – Cadrul juridic

A –    Dreptul comunitar

2.        Potrivit articolului 82 CE, este incompatibilă cu piața internă și interzisă, în măsura în care poate afecta comerțul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de una sau de mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața comună sau pe o parte semnificativă a acesteia. Aceste practici abuzive pot consta în special în:

(a)      impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;

(b)      limitarea producției, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;

(c)      aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

(d)      condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”

B –    Dreptul național

3.        În Suedia, dreptul de autor este reglementat prin Legea 1960:729 privind proprietatea literară și artistică [lagen (1960:729) om upphovsrätt till litterära och konstnärliga verk, denumită în continuare „URL”]. Potrivit acesteia, autorului unei opere muzicale îi revine un drept exclusiv, în virtutea căruia acesta poate controla, în special, reprezentarea și executarea în public (denumite în continuare „drepturi de reprezentare”), precum și înregistrarea și reproducerea (denumite în continuare „drepturi mecanice”) ale operelor sale muzicale. În principiu, terții nu au voie să reprezinte și să execute în public, să înregistreze sau să reproducă opera sa în lipsa unei aprobări (licență). Autorul poate condiționa atribuirea licenței de plata unei redevențe.

4.        În ceea ce privește posturile de televiziune, dreptul de autor suedez conține o prevedere specială. Potrivit articolului 42a și articolului 42e din URL, posturile de televiziune pot încheia cu un organism de gestiune colectivă, având calitatea de reprezentant al mai multor autori suedezi într‑un anumit sector al dreptului de autor, un „acord de concesiune de licență”; în momentul în care posturile de televiziune dispun de un asemenea „acord de concesiune de licență”, guvernul suedez poate să le acorde o licență globală în vederea utilizării respectivelor opere protejate prin dreptul de autor. În acest condiții, nu mai este necesară o aprobare emisă de fiecare autor.

5.        Articolul 23 din Legea 1993:20 privind concurența [konkurrenslagen (1993:20), denumită în continuare „KL”] prevede că Konkurrensverket (Autoritatea suedeză în materie de concurență) poate soma o întreprindere să pună capăt încălcării articolului 82 CE. În continuare, acesta prevede că persoana vizată poate să se adreseze Marknadsdomstolen (instanță națională) dacă autoritatea națională în materie de concurență nu revine asupra hotărârii sale.

III – Situația de fapt, acțiunea principală și întrebarea preliminară

A –    Situația de fapt

6.        Kanal 5 Ltd (denumit în continuare „Kanal 5”) și TV 4 AB (denumit în continuare „TV 4”) sunt posturi private de televiziune. Sverige Television (denumit în continuare „SVT”) este un post public de televiziune.

7.        Föreningen Svenska Tonsättares Internationella Musikbyrå u. p. a. (denumit în continuare „STIM”) este un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor. Membrii STIM sunt autori și editori de opere muzicale. În urma aderării, membrii transferă în favoarea STIM dreptul la remunerație pentru utilizarea drepturilor lor de către posturile de televiziune. STIM valorifică aceste drepturi în relația cu posturile de televiziune și distribuie membrilor săi remunerațiile încasate.

8.        STIM a încheiat acorduri de reciprocitate cu organisme care desfășoară activități similare în alte state membre sau în țări terțe. În temeiul acestui acord de reciprocitate, STIM poate să gestioneze în Suedia atât propriul său repertoriu(2), cât și pe cel aparținând acestor organisme.

9.        Pentru a determina valoarea remunerațiilor, STIM utilizează în relația cu posturile de televiziune trei metode distincte:

–        Remunerația pretinsă de STIM de la Kanal 5 și TV 4 se calculează după așa‑numitul tarif principal. Pe baza acestuia, STIM solicită o cotă‑parte din încasările posturilor de televiziune obținute de acestea din vânzarea de spații publicitare, în subsidiar din vânzarea de spații publicitare și din contracte de abonament (denumite în continuare „încasări din contracte de publicitate și de abonament”). Această cotă‑parte nu este fixă, ci se stabilește în funcție de cantitatea de muzică difuzată anual de postul de televiziune. Astfel, valoarea acestei cote crește și scade în funcție de cantitatea de muzică difuzată anual, însă nu este identică cu aceasta, ci se situează la un nivel vădit inferior(3). Pe de altă parte, pentru costurile de comercializare se acordă anumite deduceri(4).

Cantitatea anuală de muzică reprezintă fracțiunea din timpul anual de emisie al unui post de televiziune, pe parcursul căreia acesta utilizează opere muzicale protejate prin dreptul de autor, raportată la timpul său de emisie anual total. Cantitatea anuală de muzică se determină pe baza unor rapoarte remise de Kanal 5 și de TV 4 către STIM. Din aceste rapoarte rezultă cât de mult a fost utilizată în cadrul diferitelor emisiuni o operă muzicală protejată. Cantitatea anuală de muzică se determină ex post pentru un an întreg.      

–        Remunerația pretinsă de STIM de la SVT se determină după un alt model de calcul. SVT se finanțează, în principal, prin intermediul taxelor publice și înregistrează doar foarte puține încasări din publicitate. Din acest motiv, pentru SVT se calculează încasări fictive din contracte de publicitate(5). STIM pretinde de la SVT o cotă‑parte din aceste încasări fictive obținute din contracte de publicitate, cotă care ia în considerare cantitatea anuală de muzică difuzată de SVT. Cantitatea anuală de muzică difuzată de SVT se anticipează însă ex ante. Cantitatea efectivă de muzică difuzată de SVT nu se ia în considerare ex post.

–        Așa‑numitul tarif minim este perceput de STIM în cazul posturilor de televiziune care nu au obținut încă o cifră de afaceri mai importantă. Acest tarif ține seama de numărul de ore de muzică difuzate într‑un an și după audiența reală înregistrată de postul de televiziune respectiv. Audiența reală se calculează plecând de la numărul de persoane pe zi(6).

B –    Acțiunea principală și întrebarea preliminară

10.      În octombrie 2004, Kanal 5 și TV 4 au sesizat Konkurrensverket cu o cerere de emitere a unei somații împotriva STIM pentru abuz de poziție dominantă. Konkurrensverket nu a reținut însă niciun indiciu care să susțină o încălcare a articolului 82 CE. În consecință, Kanal 5 și TV 4 au solicitat Marknadsdomstolen (denumită în continuare „instanța de trimitere”) să dispună împotriva STIM interdicția de a utiliza anumite metode de calcul pentru determinarea remunerației. Cererile de interdicție înaintate de Kanal 5 și de TV 4 sunt formulate, în parte, la modul general, fără a face referire la metodele de calcul utilizate în prezent de STIM.

11.      Instanța de trimitere a constatat că, pentru difuzarea prin intermediul televiziunii de opere muzicale protejate prin dreptul de autor, piața relevantă din punct de vedere material și geografic este piața suedeză și că STIM, din cauza situației de monopol de fapt de care beneficiază, deține o poziție dominantă pe această piață. A mai constatat că modul de comportament al STIM poate afecta comerțul dintre statele membre. Instanța de trimitere subliniază pentru început, în cadrul ordonanței de trimitere, că metodele de calcul sunt aplicate și pentru utilizarea de opere muzicale protejate prin dreptul de autor de către resortisanți ai altor state membre. În afară de aceasta, o parte din întreprinderile cu care Kanal 5 și TV 4 au încheiat contracte de publicitate sunt stabilite în alte state membre. În sfârșit, Kanal 5 emite de pe teritoriul Regatului Unit.

12.      În aceste condiții, instanța națională a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Articolul 82 CE trebuie interpretat în sensul că anumite practici constituie abuz de poziție dominantă dacă un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, care deține un monopol de fapt într‑un stat membru, aplică sau impune posturilor private de televiziune un sistem de redevențe pentru dreptul de a difuza opere muzicale în cadrul emisiunilor de televiziune adresate marelui public, pe baza căruia redevențele se calculează ca un procentaj din încasările posturilor de televiziune obținute din astfel de emisiuni de televiziune adresate marelui public?

2)      Articolul 82 CE trebuie interpretat în sensul că anumite practici constituie abuz de poziție dominantă dacă un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, care deține un monopol de fapt într‑un stat membru, aplică sau impune posturilor private de televiziune un sistem de redevențe pentru dreptul de a difuza opere muzicale în cadrul emisiunilor de televiziune care se adresează marelui public, pe baza căruia redevențele se calculează ca procentaj din încasările posturilor de televiziune obținute din astfel de emisiuni de televiziune adresate marelui public, atunci când nu există o legătură clară între încasări și ceea ce pune la dispoziție organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor, și anume acordarea dreptului de a difuza opere muzicale protejate prin dreptul de autor, cum este cazul deseori, de exemplu, cu emisiunile de știri și cele sportive, și atunci când încasările cresc ca urmare a modificărilor grilei de programe, a investițiilor tehnologice și a soluțiilor de adaptare la nevoile clientelei?

3)      Răspunsul la prima sau la a doua întrebare este influențat de faptul că pot fi determinate și cuantificate atât muzica difuzată, cât și audiența?

4)      Răspunsul la prima sau la a doua întrebare este influențat de faptul că sistemul de redevențe (bazat pe încasări) nu se aplică în mod similar în privința societăților de servicii publice?”

IV – Procedura in fața Curții

13.      Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare a fost primită de Curte la 6 februarie 2007. În procedura scrisă, și‑au depus observațiile Kanal 5 și TV 4, STIM, guvernul Regatului Unit, guvernul polonez și Comisia. La ședința din 12 iunie 2008, au participat și și‑au completat observațiile Kanal 5, STIM, guvernul Regatului Unit și Comisia.

V –    Argumentele părților

14.      Kanal 5 și TV 4 consideră că metodele de calcul utilizate de STIM constituie un abuz de poziție dominantă. Potrivit acestora, STIM impune prețuri de vânzare inechitabile, limitează producția, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor și aplică posturilor de televiziune un tratament diferit.

15.      Referitor la prima, la a doua și a la treia întrebare preliminară, Kanal 5 și TV 4 susțin, în principal, că între prestațiile oferite de STIM și încasările unui post de televiziune obținute din contracte de publicitate și de abonament nu există o legătură suficientă. În acest context, criticile formulate de Kanal 5 și de TV 4 se referă în continuare la faptul că partea predominantă a încasărilor obținute de canalele de televiziune provin din contracte de publicitate încheiate pentru perioada de maximă audiență, cantitatea de muzică din acest interval fiind relativ nesemnificativă. De asemenea, cantitatea de muzică ar fi nesemnificativă și în cadrul emisiunilor de știri și al celor sportive. Astfel, utilizarea unui sistem de redevențe forfetar ar putea fi adecvată pentru reducerea costurilor aferente gestiunii colective a drepturilor. În măsura în care, din punct de vedere tehnic, ar fi posibil să se identifice și să se cuantifice operele muzicale protejate prin dreptul de autor care au fost difuzate, precum și cotele de audiență, STIM ar trebui însă să ia în considerare aceste mijloace tehnice pentru stabilirea metodei sale de calcul.

16.      Referitor la a patra întrebare preliminară, Kanal 5 și TV 4 susțin că utilizarea unor sisteme de redevențe diferite constituie o discriminare. În continuare, acestea arată că TV 4, Kanal 5 și SVT sunt clienți pe piața suedeză a difuzării prin intermediul televiziunii de opere muzicale protejate prin dreptul de autor.

17.      STIM susține că pentru răspunsurile la întrebările preliminare s‑ar aplica teoria acte clair. Potrivit acesteia, articolul 82 CE nu se aplică în speță, deoarece exercitarea unui drept de autor exclusiv privește conținutul dreptului de autor. Această exercitare nu ar putea, așadar, să facă parte din domeniul de aplicare al articolului 82 CE. În acest context, STIM face trimitere la articolele 295 CE și 307 CE coroborate cu Convenția de la Berna(7).

18.      Pe fond, STIM susține, în legătură cu prima, cu a doua și cu a treiaîntrebare preliminară, că metoda de calcul utilizată de aceasta ia în considerare toate aspectele esențiale. Aceasta ar avea la bază criterii obiective și transparente, utilizarea ei fiind simplă și economică și ar lua în considerare cantitatea anuală de muzică difuzată de posturile de televiziune. Pe lângă aceasta, metoda de calcul ține seama de audiența potențială și de contextul economic al exploatării drepturilor de autor. În plus, este flexibilă și facilitează noilor posturi de televiziune de dimensiuni reduse accesul pe piață. În sfârșit, ea reflectă în mod corect, valoarea dreptului de autor. Prin urmare, existența unor mijloace tehnice prin intermediul cărora să se poată stabili în mod precis nivelul utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor și cel al audienței nu conferă utilizării actualei metode de calcul un caracter abuziv.

19.      În ceea ce privește a patra întrebare preliminară, STIM susține că utilizarea unor metode de calcul diferite nu constituie o discriminare. Simplul fapt că posturile de televiziune sunt prezente pe mai multe piețe nu constituie un dezavantaj concurențial pentru Kanal 5 și TV 4. Ar trebui să se facă o diferență între piața pentru televiziunea publică și cea pentru televiziunea cu plată. În interiorul pieței pentru televiziunea publică, ar trebui diferențiat între posturi publice de televiziune, finanțate prin intermediul taxelor publice, și posturi private de televiziune, finanțate prin intermediul încasărilor din publicitate. În plus, nu ar exista nicio diferență de tratament, deoarece SVT se finanțează prin intermediul taxelor publice.

20.      Cu privire la prima, la a doua și la a treia întrebare preliminară, guvernul polonez consideră că aplicarea unei metode de calcul precum cea utilizată în prezent de STIM nu constituie în sine un abuz de poziție dominantă, în măsura în care nivelul remunerațiilor reflectă valoarea economică a utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor și a prestațiilor oferite de organismul de gestiune colectivă. În opinia sa, identificarea și cuantificarea muzicii joacă în contextul actual un rol determinant.

21.      Cu privire la a patra întrebare preliminară, guvernul polonez susține că aplicarea unor metode de calcul diferite pentru posturile private de televiziune și pentru cele publice constituie o discriminare ilicită, în măsura în care conduce la aplicarea unor condiții inegale pentru prestații echivalente, fără ca aceasta să găsească o justificare.

22.      În legătură cu prima, cu a doua și cu a treia întrebare preliminară, guvernul Regatului Unit consideră că aplicarea unei metode de calcul potrivit căreia valoarea remunerației reprezintă o cotă‑parte din încasările obținute din contractele de publicitate și de abonament nu constituie în sine un comportament abuziv. Dimpotrivă, aceasta reprezintă o exercitare firească a dreptului de autor. Aspectul dacă există o legătură suficientă între metoda de calcul și utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor constituie o chestiune de fapt asupra căreia trebuie să decidă instanța națională. În continuare, guvernul Regatului Unit arată că dezavantajele unei abordări forfetare pot fi compensate printr‑un spor de eficiență.

23.      În legătură cu a patra întrebare preliminară, guvernul Regatului Unit consideră că instanța națională trebuie să examineze în ce măsură Kanal 5 și TV 4 sunt concurente ale SVT. În plus, instanța națională ar trebui să verifice existența unei discriminări.

24.      În legătură cu prima, a doua și a treia întrebare preliminară, Comisia susține că utilizarea unei metode de calcul, potrivit căreia remunerația reprezintă o cotă‑parte din încasările obținute din contractele de publicitate și de abonament, nu este în sine abuzivă. Potrivit Comisiei, este dificil să se determine valoarea pe care utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor o are pentru telespectatori și pentru posturile de televiziune. În domeniul dreptului de autor, este legitim ca remunerația să fie, cel puțin în parte, raportată la audiența efectivă sau la cea potențială și la valoarea economică pe care o are utilizarea pentru posturile de televiziune. În plus, este dificil să se stabilească o legătură de cauzalitate între utilizarea unor opere protejate prin dreptul de autor și succesul economic al unei emisiuni sau al unui post de televiziune. În principiu, se poate admite existența unei legături rezonabile între audiență și încasările obținute din contractele de publicitate și de abonament. Audiența poate varia însă de la emisiune la emisiune.

25.      În opinia Comisiei, o metodă de calcul potrivit căreia remunerația reprezintă o cotă‑parte din cifra de afaceri trebuie să aibă în vedere amploarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor. Precizia în stabilirea valorii economice este direct proporțională cu posibilitățile de identificare și de cuantificare a cantității de muzică și a audienței. Cu toate acestea, posibilitatea tehnică de a desfășura o analiză foarte precisă nu înseamnă că aplicarea unei metode mai puțin precise constituie un abuz. În acest context, ar trebui să fie avute în vedere fiabilitatea analizei mai precise și costurile acesteia.

26.      Referitor la a patra întrebare preliminară, Comisia arată că instanța națională trebuie să examineze mai întâi măsura în care Kanal 5 și TV 4 sunt concurente ale SVT. În plus, instanța națională ar trebui să verifice existența unei discriminări. Utilizarea unui model de calcul special nu este discriminatorie dacă acesta are drept scop realizarea unei apropieri între SVT și posturile private de televiziune prin simularea încasărilor fictive obținute din contractele de publicitate și de abonament. Instanța națională trebuie să stabilească însă dacă nu se creează o discriminare prin aceea că volumul efectiv de muzică difuzat de SVT nu este luat în considerare ex post.

VI – Apreciere juridică

A –    Observații introductive

27.      Întrebările preliminare privesc un domeniu a cărui importanță socială și economică crește în permanență. Determinarea tarifelor privind remunerațiile pe care organismele de gestiune colectivă le solicită de la utilizatorii drepturilor administrate reprezintă un domeniu deosebit de delicat al perceperii colective a drepturilor de autor. Aceasta a dat naștere adesea, și în trecut, unor divergențe între organismele de gestiune colectivă și utilizatori. Curtea a avut deja ocazia să abordeze problema compatibilității dintre articolul 82 CE și metodele de calcul utilizate de organismele de gestiune colectivă.

28.      Întrebările care ne sunt adresate în speță de instanța națională prezintă o anumită asemănare cu întrebările la care Curtea a trebuit să răspundă în așa‑numitele „cauze privind discotecile”(8). Cauza de față se distinge însă de cauzele privind discotecile în ceea ce privește situația de fapt, deoarece, pe parcursul timpului de emisie, posturile de televiziune folosesc, în principiu, opere muzicale protejate prin dreptul de autor într‑o mai mică măsură decât discotecile în timpul orelor de program.

29.      Întrebările preliminare sunt admisibile. Astfel, STIM susține că răspunsurile la întrebările preliminare rezultă din jurisprudența anterioară a Curții. Chiar dacă cele afirmate s‑ar dovedi adevărate, aceasta nu ar antrena totuși inadmisibilitatea întrebărilor preliminare(9).

30.      Instanța de trimitere a constatat că, pentru difuzarea prin intermediul televiziunii de opere muzicale protejate prin dreptul de autor, piața relevantă din punct de vedere material și geografic este piața suedeză și că STIM, ca urmare a situației de monopol de fapt de care beneficiază, deține o poziție dominantă pe piața respectivă. Aceasta consideră în continuare că modul de comportament al STIM poate afecta comerțul dintre statele membre. Prin urmare, prezentele întrebări au ca obiect doar interpretarea noțiunii de comportament abuziv în înțelesul articolului 82 CE(10).

31.      Prin intermediul primelor trei întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă un organism de gestiune colectivă care ocupă o poziție dominantă pe piață are un comportament abuziv atunci când folosește anumite metode de calcul al remunerației stabilite pentru serviciile pe care le furnizează posturilor private de televiziune, cum ar fi Kanal 5 și TV 4. În acest context, remarcăm că instanța de trimitere nu urmărește să afle dacă o anumită metodă de calcul este abuzivă, întrucât generează remunerații excesiv de ridicate. În realitate, întrebările sale solicită să se stabilească dacă utilizarea acestor metode de calcul este abuzivă atunci când acestea nu realizează o legătură suficientă între prestațiile organismului de gestiune colectivă și remunerația pretinsă.

32.      În continuare, observăm că instanța de trimitere a optat pentru o formulare foarte generală a întrebărilor sale, acestea nereferindu‑se în mod expres la metodele de calcul utilizate în prezent de STIM. Aceasta ar putea să aibă la bază rațiuni de ordin procedural, deoarece, potrivit articolului 234 primul paragraf litera (a) CE, obiectul unei cereri preliminare îl constituie interpretarea dreptului comunitar, și nu aprecierea unei situații de fapt naționale(11). Cu toate acestea, cererile de interdicție înaintate de Kanal 5 și de TV 4 sunt formulate, în parte, la modul general, fără a se face referire la metodele de calcul utilizate în prezent de STIM. În acest context, trebuie să ținem seama de faptul că organismului de gestiune colectivă STIM îi revine o marjă de apreciere în ceea ce privește stabilirea metodelor de calcul. Pe acest fond, nu se poate exclude că cererile de interdicție formulate de Kanal 5 și de TV 4 nu se îndreaptă numai împotriva sistemului de redevențe utilizat la momentul actual de STIM, ci urmăresc interzicerea în mod sistematic a utilizării de către STIM a anumitor tipuri de metode de calcul. Acest aspect trebuie să fie avut în vedere la interpretarea întrebărilor preliminare.

33.      Prin intermediul celei de a patra întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă are caracter abuziv aplicarea unor metode de calcul diferite pentru posturile private de televiziune precum Kanal 5 și TV 4, pe de o parte, și pentru un post public de televiziune precum SVT, pe altă parte.

B –    Cu privire la prima întrebare preliminară

34.      Prin intermediul primei întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă utilizarea unei metode de calcul, pe baza căreia redevențele se calculează ca un procentaj din încasările posturilor de televiziune obținute din emisiunile adresate marelui public, constituie un comportament abuziv în sensul articolului 82 CE. Din relația existentă între prima și a doua întrebare preliminară rezultă că, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă o metodă de calcul are un caracter abuziv prin simplul fapt că remunerația reprezintă un procentaj din încasările posturilor de televiziune(12).

35.      Articolul 82 CE nu interzice în sine ca o întreprindere să ocupe o poziție dominantă pe piață. El le impune însă acestora un grad sporit de responsabilitate interzicându‑le să abuzeze de poziția lor pe piață(13). Noțiunea de folosire în mod abuziv este o noțiune obiectivă ce vizează comportamentele unei întreprinderi în poziție dominantă care sunt de natură să influențeze structura unei piețe unde gradul de concurență este deja redus tocmai din cauza prezenței întreprinderii respective și care, prin recurgerea la mijloace diferite de cele care guvernează o concurență normală între produse și servicii pe baza prestațiilor operatorilor economici, au ca efect crearea de obstacole în calea menținerii gradului de concurență existent încă pe piață sau în calea dezvoltării acestei concurențe(14).

36.      Într‑adevăr, chiar și o întreprindere cu o poziție dominantă are dreptul să își apere propriile interese. Ea se comportă însă în mod abuziv atunci când folosește posibilitățile ce decurg din poziția sa dominantă pentru a obține avantaje comerciale pe care nu le‑ar fi obținut în cazul unei concurențe normale și suficient de eficace(15).

37.      Articolul 82 CE nu conține o listă exhaustivă de exemple de caz pentru ceea ce înseamnă comportament abuziv al unor întreprinderi cu poziție dominantă. Printre acestea se numără, în special, impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile [articolul 82 al doilea paragraf litera (a) CE], limitarea producției, a comercializării sau a dezvoltării tehnice în dezavantajul consumatorilor [articolul 82 al doilea paragraf litera (b) CE] și aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creându‑le astfel acestora un dezavantaj concurențial [articolul 82 al doilea paragraf litera (c) CE].

38.      Întrucât, în speță, se pune problema dacă utilizarea unei anumite metode de calcul are un caracter abuziv, se pare că este vorba în primul rând de exemplul de caz prevăzut la articolul 82 al doilea paragraf litera (a) CE, adică de impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile. Într‑adevăr, Kanal 5 și TV 4 au evocat și situațiile prevăzute la articolul 82 al doilea paragraf literele (b) și (c) CE. Cu toate acestea, motivarea lor pornește în această privință de la existența unei remunerații inechitabile, potrivit articolului 82 al doilea paragraf litera (a) CE. Din acest motiv, vom aborda pentru început acest exemplu(16).

39.      Astfel cum rezultă din jurisprudența Curții, impunerea unor prețuri de vânzare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile se prezumă mai ales atunci când o întreprindere în poziție dominantă solicită o retribuție sau o remunerație disproporționată în raport cu valoarea economică a prestației furnizate(17). Această apreciere dificilă(18) presupune o examinare a valorii prestației, a contraprestației și a raportului dintre prestație și contraprestație. În cele ce urmează, vom aborda, așadar, aspectul legat de valoarea economică a prestației furnizate de un organism de gestiune colectivă precum STIM (1) și cel legat de remunerația pretinsă (2). Ulterior vom examina dacă acestea prezintă sau nu prezintă una față de cealaltă un raport rezonabil (3).

1.      Prestația furnizată de STIM

40.      Prestația furnizată de un organism de gestiune colectivă precum STIM constă în acordarea unei licențe globale pentru utilizarea repertoriului de opere muzicale protejate prin dreptul de autor pe care acesta îl administrează. Această descriere a prestației este foarte abstractă. În cele ce urmează, am dori să o ilustrăm într‑o măsură mai extinsă pentru a furniza o imagine mai exactă a valorii sale economice.

41.      Pentru început, trebuie să avem în vedere că repertoriul unui organism de gestiune colectivă se compune din drepturile individuale de autor(19) ale membrilor acestuia. În lipsa unei exploatări colective sub forma unui organism de gestiune colectivă, fiecare autor ar trebui să controleze utilizarea operei sale și să își valorifice față de utilizatori dreptul la remunerație. În mod similar, în lipsa unei licențe globale, un post de televiziune ar trebui ca, anterior utilizării unei opere muzicale protejate prin dreptul de autor, să obțină o licență de la autor sau de la editorii de opere muzicale. Prin urmare, o exploatare și o utilizare individuală a operelor muzicale protejate prin dreptul de autor ar implica, atât pentru autor, cât și pentru postul de televiziune, un efort economic foarte mare(20).

42.      Ca atare, exploatarea colectivă prin intermediul unui organism de gestiune colectivă și acordarea de licențe globale prezintă avantaje pentru autorii și pentru posturile de televiziune. Pentru autori, exploatarea este facilitată sau chiar devine posibilă din punct de vedere economic. Din perspectiva posturilor de televiziune, drepturile individuale de autor se transformă într‑un repertoriu ale cărui elemente pot fi ușor accesate de posturile de televiziune prin intermediul unei licențe globale, fără a fi necesar ca acestea să negocieze în prealabil cu privire la o licență individuală(21). Contractele de reciprocitate încheiate între organismele de gestiune colectivă permit accesul la repertoriul operelor muzicale protejate prin dreptul de autor aparținând unor organisme de gestiune colectivă din alte state membre și din țări terțe(22).

2.      Remunerația

43.      În cadrul întrebării sale, instanța de trimitere prezintă remunerația ca un procentaj din încasările posturilor de televiziune obținute din astfel de emisiuni adresate marelui public. Astfel cum rezultă din ordonanța de trimitere, se au în vedere aici încasările din contractele de publicitate și de abonament.

44.      În măsura în care un post de televiziune se finanțează prin intermediul încasărilor din contractele de publicitate, emisiunile sale sunt oferite telespectatorilor, în principiu, în mod gratuit. Acesta se finanțează prin vânzarea de spații publicitare, pretinzând, așadar, o remunerație pentru că intermediază contactul dintre clienții săi, furnizorii mesajelor publicitare și telespectatori și le pune la dispoziție o parte din timpul său de emisie pentru difuzarea de emisiuni publicitare. În măsura în care un post de televiziune se finanțează prin intermediul încasărilor din contractele de abonament, programul acestuia este oferit telespectatorilor contra cost(23).

45.      Potrivit prezentării efectuate de instanța de trimitere cu privire la metoda de calcul, remunerația se calculează ca „un procentaj” din încasări. Această formulare este susceptibilă de mai multe interpretări. Ea cuprinde o metodă de calcul ce are la bază o cotă‑parte fixă din încasări, conform căreia se încasează, așadar, de exemplu, un procentaj fix din încasări. Ea cuprinde însă și o metodă de calcul conform căreia baza de calcul este constituită dintr‑o cotă‑parte variabilă din încasări, așadar, dintr‑o cotă‑parte care variază în funcție de anumite criterii. Desigur, în cazul metodei de calcul utilizate în prezent de STIM, este avută în vedere o metodă de calcul cu cotă‑parte variabilă. Cu toate acestea, întrucât întrebarea preliminară nu pare a se limita la metoda de calcul utilizată în prezent de STIM(24), vom lua în considerare, în cele ce urmează, atât metodele de calcul cu cotă‑parte fixă, cât și pe cele cu cotă‑parte variabilă.

3.      Raportul dintre remunerație și prestație

46.      Astfel cum am menționat mai sus(25), există o impunere de prețuri de vânzare sau de alte condiții de tranzacționare neechitabile, în sensul articolului 82 al doilea paragraf litera (a) CE, atunci când se pretinde o remunerație disproporționată în raport cu valoarea economică a contraprestației furnizate. Înainte de a analiza raportul dintre remunerație și prestație în cazul unei metode de calcul cu cotă‑parte fixă (a) și în cazul unei metode de calcul cu cotă‑parte variabilă (b), dorim pentru început să atragem atenția asupra criteriului relevant care se aplică în speță.

47.      În primul rând, problema care se ridică în speță nu este aceea de a examina caracterul echitabil al unei remunerații în sensul dispozițiilor naționale din domeniul dreptului de autor, în care este prevăzut dreptul autorului la o remunerație rezonabilă. Se ridică mai curând problema efectuării unui control cadru în materia dreptului concurenței(26). În cadrul prezentei proceduri, Curții nu îi revine, așadar, sarcina de a stabili dacă o anumită remunerație este echitabilă din punctul de vedere al dreptului de autor(27). Întrebarea care se ridică privește aspectul dacă un organism de gestiune colectivă, prin utilizarea unei anumite metode de calcul, depășește limitele dreptului concurenței(28).

48.      În al doilea rând, trebuie menționat că, în domeniul dreptului concurenței, Comunitatea dispune de competențe limitate. În acest sens, Curtea a dat dovadă, de exemplu, de un comportament foarte rezervat în cadrul Hotărârii sale în cauza SENA(29), care a avut ca obiect interpretarea noțiunii de remunerație echitabilă din punctul de vedere al dreptului de autor în cadrul Directivei 92/100/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale(30). În respectiva hotărâre, Curtea a constatat că, în lipsa unei definiții a noțiunii de remunerație echitabilă în cadrul directivei, nu revine Curții sarcina de a stabili criteriile de determinare a unei remunerații echitabile(31).

49.      Aspectele precizate anterior trebuie să fie luate în considerare cu ocazia efectuării controlului cadru în domeniul dreptului concurenței. În măsura în care întrebarea adresată privește conținutul și valoarea dreptului de autor, în opinia noastră, Curtea ar trebui să dea dovadă de reținere. În absența unor reglementări de drept comunitar, aceste probleme sunt lăsate în sarcina statelor membre(32). Totuși, în măsura în care este avută în vedere o metodă de calcul ce are drept efect suprimarea oricărui raport rezonabil dintre utilizarea dreptului de autor și remunerație, această problemă intră, în opinia noastră, în domeniul de aplicare al controlului cadru în materia dreptului concurenței, control care se desfășoară potrivit articolului 82 CE.

a)      Cota‑parte fixă din încasări

50.      Curtea a examinat în cadrul Hotărârii Basset/SACEM(33) o metodă de calcul care avea drept reper o cotă‑parte fixă din încasări. În respectiva cauză, organismul francez de gestiune colectivă pretindea de la operatorii economici care administrau discoteci o remunerație bazată pe o cotă procentuală fixă din încasări. În respectiva cauză, Curtea a considerat că utilizarea unei astfel de metode de calcul nu este abuzivă și a statuat că această modalitate de exploatare trebuie considerată o exploatare normală a dreptului de autor și că, de aceea, nu constituie un comportament abuziv faptul că un organism de gestiune colectivă exploatează posibilitățile care i‑au fost puse la dispoziție de reglementările naționale(34).

51.      Chiar dacă, în cadrul acestei hotărâri, Curtea nu a fost confruntată în mod explicit cu problema dacă utilizarea unei metode de calcul ce are la bază o cotă‑parte fixă din încasări este abuzivă, considerăm că hotărârea poate fi înțeleasă în sensul că, în respectiva cauză, Curtea a negat implicit caracterul abuziv al unei asemenea metode de calcul.

52.      Această decizie nu poate fi transpusă însă fără restricție în speță. Pentru a se stabili dacă există un abuz de poziție dominantă, trebuie să fie apreciate toate împrejurările cauzei(35). Împotriva unei transpuneri neîngrădite în cauza de față a deciziei Curții în cadrul Hotărârii Basset/SACEM se poate argumenta că între activitatea unei discoteci și cea a unui post de televiziune există diferențe semnificative în măsura în care este vorba de utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor. În cazul unei discoteci, utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor reprezintă o parte esențială a activității acestora. Din acest motiv, se poate admite că discotecile sunt dependente, în ceea ce privește activitatea lor, de utilizarea operelor muzicale și, în mod normal, utilizează în mod intensiv opere muzicale pe perioada întregii lor durate de funcționare. Situația se prezintă altfel în cazul posturilor de televiziune. Cu toate că și ele utilizează muzică, amploarea utilizării operelor protejate prin dreptul de autor poate varia în funcție de postul de televiziune, ora de transmisie și emisiunea în cauză.

53.      Aplicarea în cazul posturilor de televiziune a unei metode de calcul cu cotă‑parte fixă ar avea drept efect să decupleze nivelul remunerației de utilizarea efectivă a operelor muzicale protejate prin dreptul de autor. Prin urmare, posturile de televiziune care utilizează într‑o măsură redusă sau nu utilizează chiar deloc opere muzicale protejate prin dreptul de autor ar trebui să plătească o remunerație care nu are nicio legătură sau nu are o legătură suficientă cu valoarea economică a prestației furnizate de STIM. Astfel, anumiți utilizatori ar fi grevați într‑o manieră disproporționată față de alții care utilizează intensiv opere muzicale protejate prin dreptul de autor(36).

54.      Prin urmare, utilizarea în cazul posturilor de televiziune a unei metode de calcul cu cotă‑parte fixă este de natură să conducă la o disproporție considerabilă între prestația furnizată de un organism de gestiune colectivă și remunerația pretinsă de acesta.

55.      În principiu, în acest stadiu, ar mai trebui examinat dacă există și o altă metodă de calcul care să redea raportul dintre remunerație și valoarea economică a prestației mai bine decât o metodă de calcul ce are la bază o cotă‑parte fixă din încasări(37). În speță, acest lucru trebuie admis doar pentru simplul fapt că STIM aplică o metodă de calcul cu cotă‑parte variabilă.

56.      În plus, ar mai trebui verificat, în principiu, dacă utilizarea unei metode de calcul cu cotă‑parte fixă în locul unei metode de calcul cu cotă‑parte variabilă poate fi justificată de existența unor motive de eficiență(38). Cu toate acestea, întrucât utilizarea în cazul posturilor de televiziune a unei metode de calcul cu cotă‑parte fixă poate duce la nașterea unei disproporții semnificative între valoarea prestației și remunerație, justificarea din motive de eficiență pare a fi exclusă în speță.

57.      În consecință, utilizarea în cazul posturilor de televiziune a unei metode de calcul cu cotă‑parte fixă trebuie calificată ca fiind abuzivă în sensul articolului 82 CE.

b)      Cotă‑parte variabilă din încasări

58.      În schimb, o metodă de calcul cu cotă‑parte variabilă din încasări permite, prin intermediul elementului variabil, să se țină seama de amploarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor(39). Prin urmare, utilizarea unei metode de calcul cu cotă‑parte variabilă din încasări nu poate constitui în sine un comportament abuziv decât în cazul în care raportarea remunerației la încasările obținute de posturile de televiziune din contractele de publicitate și de abonament poate conduce la o distorsionare gravă a raportului dintre valoarea economică a prestației furnizate de organismul de gestiune colectivă și remunerație.

59.      Desigur, nu se poate exclude, în principiu, că o întreprindere cu o poziție dominantă pe piață se comportă abuziv atunci când prețurile sunt fixate în funcție de cifra de afaceri pe care clienții o obțin prin utilizarea acestor produse(40). Trebuie însă să se aibă în vedere împrejurările cauzei(41), în special particularitățile prestației furnizate de organismul de gestiune colectivă.

60.      În primul rând, trebuie constatat că, în spatele repertoriului aparținând STIM, se găsesc în cele din urmă drepturile individuale de autor ale diferiților autori. Este absolut normal ca pentru acordarea unei licențe privind drepturile de autor să se pretindă plata unei redevențe care reprezintă o cotă‑parte din cifra de afaceri obținută cu ajutorul produsului pentru a cărui producție a fost utilizat dreptul de autor(42). Aceasta ilustrează disponibilitatea de exploatare a dreptului de autor(43) și ideea că unui autor trebuie să îi revină o cotă‑parte rezonabilă din cifra de afaceri care a fost înregistrată în urma utilizării operei sale(44).

61.      Într‑adevăr, Curtea a admis în cadrul Hotărârii United Brands/Comisia(45) că se poate constata caracterul disproporționat al unei remunerații în special prin intermediul unei comparații între costul de producție și prețul de vânzare. O asemenea abordare presupune însă că se pot trage concluzii cu privire la valoarea prestației pornind de la costurile de producție. Această abordare nu poate fi transpusă însă în cazul drepturilor de autor, deoarece estimarea costurilor de producție ocazionate de crearea unei opere muzicale sau ajungerea pe baza acestora la anumite concluzii cu privire la valoarea prestației apar ca fiind dificil de realizat.(46)

62.      În opinia noastră, acestei accepțiuni nu i se poate opune nici faptul că lucrurile se prezintă altfel atunci când dreptul de autor care face obiectul licenței nu reprezintă elementul principal al produsului. În această ordine de idei, nu este neobișnuit ca, de exemplu, în cazul licențierii de brevete și a celei de know‑how, să se folosească o reglementare similară a remunerației, chiar și atunci când produsul final nu este constituit doar din brevet, ci și din alte elemente (de exemplu, material, design etc.)(47).

63.      În al doilea rând, trebuie avută în vedere dificultatea de a determina valoarea economică a prestației furnizate de organismul de gestiune colectivă(48). Ca urmare a modalității deja menționate(49) de concepere a sistemului, în Suedia nu există nicio piață în cadrul căreia prețurile să se stabilească în funcție de cerere și de ofertă(50). În măsura în care trebuie stabilit dacă valoarea remunerației este abuzivă, este adevărat că se poate face referire la valoarea remunerației practicate în alte state membre (criteriul teritorial al pieței de referință)(51). În cazul în care, astfel cum se prezintă situația în speță, avem de‑a face cu o întrebare referitoare la aprecierea admisibilității unei anumite metode de calcul, această comparație nu poate fi aplicată, în opinia noastră, în mod automat(52).

64.      Pornind de la faptul că această metodă de calcul, în primul rând, nu este neobișnuită(53), în al doilea rând, aplică un criteriu proporțional cu valoarea dreptului de autor(54) și, în al treilea rând, ținând seama de dificultățile legate de stabilirea valorii prestației furnizate de organismul de gestiune colectivă, nu putem reține existența niciunui comportament abuziv în stabilirea remunerației prin raportare la încasările obținute de posturile de televiziune din contractele de publicitate și de abonament. Această accepțiune ni se pare a fi în conformitate și cu jurisprudența Curții. Aceasta s‑a pronunțat în Hotărârea Basset/SACEM(55) în sensul că o metodă de calcul ce are la bază o cotă‑parte din încasări trebuie considerată o exploatare normală a dreptului de autor. În această privință, considerăm că hotărârea poate fi transpusă în speță.

65.      Acest rezultat nu poate fi contrazis nici de faptul că și alte puncte de legătură sunt de conceput sau se aplică în alte state membre. O metodă de calcul ce are la bază o cotă‑parte variabilă din încasări exprimă disponibilitatea de exploatare a dreptului de autor, precum și ideea că unui autor trebuie să îi revină o cotă‑parte rezonabilă din cifra de afaceri care a fost înregistrată în urma utilizării operei sale. Într‑adevăr, este perfect imaginabil ca alte metode de calcul(56) să accentueze și alte aspecte. Cu toate acestea, nu este de competența Curții să stabilească în cadrul prezentei proceduri metoda de calcul cea mai potrivită pentru a crea un echilibru între interesele autorilor și cele ale posturilor de televiziune(57).

66.      O metodă de calcul ce are la bază o cotă‑parte variabilă din încasările obținute din contractele de publicitate și de abonament trebuie să ia însă în considerare amploarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor.

4.      Concluzie

67.      În concluzie, utilizarea unei metode de calcul potrivit căreia se solicită o cotă‑parte fixă din încasările obținute de posturile de televiziune din contractele de publicitate și de abonament constituie un comportament abuziv în sensul articolului 82 CE. Dimpotrivă, dacă se solicită o cotă‑parte variabilă, aceasta nu constituie în sine un comportament abuziv. O astfel de metodă de calcul poate fi însă abuzivă atunci când nu ia suficient în considerare amploarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor.

C –    Cu privire la a doua și la a treia întrebare preliminară

68.      Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă este abuziv ca un organism de gestiune colectivă să folosească în cazul posturilor de televiziune o metodă de calcul cu cotă‑parte variabilă, fără ca această metodă să stabilească o legătură clară între încasări și prestația furnizată de organismul de gestiune colectivă. În opinia instanței de trimitere, o legătură clară lipsește, de exemplu, în cazul emisiunilor de știri și a celor sportive și atunci când încasările cresc ca urmare a diversificării grilei de programe, a investițiilor tehnologice și a soluțiilor de adaptare la nevoile clientelei. Prin intermediul celei de a treia întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă răspunsul la prima sau la a doua întrebare este influențat de faptul că pot fi determinate și cuantificate atât muzica difuzată, cât și audiența.

69.      Interpretăm cele două întrebări ale instanței de trimitere în sensul că aceasta solicită să se stabilească dacă utilizarea unei metode de calcul este abuzivă pentru că nu ia în considerare amploarea utilizării de către televiziuni a operelor muzicale protejate prin dreptul de autor sau măsura în care utilizarea acestora contribuie la încasările realizate. În opinia noastră, nu se poate răspunde separat la întrebarea privind măsura în care trebuie avută în vedere posibilitatea tehnică de identificare și de cuantificare a muzicii difuzate și a audienței(58).

70.      Astfel cum s‑a menționat mai sus(59), nu se poate exclude aspectul că întrebările formulate de instanța de trimitere nu privesc doar metodele de calcul utilizate în prezent de STIM, ci și metode de calcul, eventual diferite, pe care STIM le‑ar putea folosi în viitor. Prin urmare, vom răspunde la întrebările formulate de instanța de trimitere referindu‑ne pentru început la metodele de calcul de natura celor utilizate în prezent de STIM (1). Ulterior vom examina în ce măsură se poate răspunde la aceste întrebări și din perspectiva altor metode de calcul, eventual diferite (2).

1.      Metode de calcul de natura celor utilizate în prezent de STIM

71.      Am constatat deja mai sus(60) că o metodă de calcul poate avea un caracter abuziv în sensul articolului 82 CE atunci când nu ia suficient în considerare amploarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor.

72.      Această problemă reprezintă în primul rând o chestiune de fapt. Din aceste motive, trebuie subliniat încă de la început că rolul Curții în prezenta procedură preliminară se limitează la interpretarea articolului 82 CE. Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra faptelor din acțiunea principală sau să aplice reglementările comunitare pe care le‑a interpretat unor măsuri sau situații naționale, aceste aspecte fiind de competența exclusivă a instanței naționale(61).

73.      Înainte de a aborda fiecare aspect al întrebărilor formulate de instanța națională, dorim să prezentăm etapele pe care trebuie să le parcurgă instanța națională cu ocazia desfășurării controlului cadru în domeniul dreptului concurenței.

74.      În primul rând, instanța națională trebuie să examineze existența unor indicii care să susțină că o metodă de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM conduce la crearea unor distorsiuni grave între remunerație și valoarea economică a prestației(62). În opinia noastră, acest lucru nu se poate admite decât atunci când se constată existența unei alte metode de calcul cu ajutorul căreia se poate identifica mai precis valoarea economică a dreptului de autor.

75.      În cazul în care instanța națională ajunge la concluzia că există o astfel de metodă, ea trebuie, în al doilea rând, să analizeze comparativ avantajele și dezavantajele pe care le oferă cele două metode de calcul. Simpla existență a unei metode de calcul mai precise nu înseamnă în sine că utilizarea unei metode mai generale are un caracter abuziv. Or, aplicarea unei metode de calcul mai generale poate fi justificată de o eficiență sporită(63). O astfel de eficiență se poate prezenta, în special, sub forma unor reduceri ale costurilor ocazionate de activitatea de administrare a contractelor și de supraveghere a utilizării operelor muzicale protejate(64).

76.      În acest context, poate juca un rol, de exemplu, simplitatea cu care se poate aplica metoda de calcul mai generală, respectiv cheltuielile suplimentare generate prin utilizarea metodei de calcul mai precise. Ca urmare, o metodă de calcul care are la bază criterii obiective ce pot fi determinate cu ușurință este, de regulă, mai lesne de aplicat decât una care are la bază criterii subiective ce se situează în sfera de influență a uneia din cele două părți și care nu pot fi controlate decât cu dificultate de cealaltă parte. În plus, în acest context, poate deveni relevant aspectul dacă datele necesare sunt deja disponibile, pentru că sunt utilizate deja în alte scopuri, sau dacă aceste date trebuie determinate în mod special în vederea calculării remunerației. Pentru aprecierea sporurilor de eficiență, se pot lua de asemenea în considerare litigiile pe care o metodă de calcul este susceptibilă să le provoace, stabilitatea acesteia, respectiv nevoia de a fi supusă unui proces de adaptare.

77.      Cu toate acestea, considerăm că o eficiență sporită nu poate justifica recurgerea în mod nelimitat la o metodă de calcul mai generală. Într‑adevăr, Curtea a constatat în cadrul Hotărârii Tournier(65) că natura generală a unei metode de calcul poate fi criticată, potrivit articolului 82 CE, doar în măsura în care și alte metode de calcul sunt susceptibile să conducă la realizarea obiectivului legitim privind protecția intereselor autorilor fără ca, în același timp, să genereze o majorare a costurilor ocazionate de activitatea de administrare a contractelor și de supraveghere a utilizării operelor muzicale protejate. În opinia noastră, acest lucru nu poate fi înțeles în sensul că pot fi luate în considerare numai astfel de metode alternative de calcul care nu majorează costurile ocazionate de activitatea de administrare a contractelor și de supraveghere a utilizării operelor muzicale protejate. Dimpotrivă, considerăm că aplicarea unei metode mai generale poate fi abuzivă chiar și atunci când aceasta este, desigur, într‑o oarecare măsură, mai puțin costisitoare decât aplicarea unei metode alternative de calcul mai precise, avantajul acesteia pe planul costurilor fiind însă disproporționat în raport cu distorsionarea produsă de aplicarea unei metode de calcul mai generale, distorsionare ce s‑ar putea evita în cazul în care s‑ar aplica metoda de calcul mai precisă.

78.      Într‑adevăr, trebuie să fie avut în vedere obiectivul care urmărește asigurarea unei remunerații rezonabile pentru autori, potrivit articolului 82 CE. Cu toate acestea, trebuie să fie luat în considerare și interesul consumatorului(66). O remunerație rezonabilă pentru autori reprezintă un stimulent în vederea creării de opere muzicale(67) și este, așadar, în principiu, în interesul consumatorului. Aplicarea unei metode de calcul mai generale generează costuri mai reduse. În măsura în care această reducere a costurilor are efecte pozitive pentru autori, ea conduce la existența unor remunerații mai ridicate și stimulează într‑o mai mare măsură procesul de creație a unor opere artistice.

79.      Este însă în interesul consumatorului și faptul ca acesta să beneficieze de prețuri cât mai rezonabile sau să aibă acces la posturi de televiziune performante din punct de vedere calitativ. În măsura în care o metodă de calcul generală dă naștere unor distorsiuni grave între prestația furnizată de organismul de gestiune colectivă și remunerație, acest lucru poate să genereze costuri de producție ridicate pentru posturile de televiziune și să se reflecte în mod indirect în defavoarea consumatorului. Avantajele și dezavantajele generate de utilizarea unor metode de calcul mai generale și a unor metode de calcul mai precise trebuie analizate comparativ.

80.      Vom examina acum în ce măsură o metodă de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM este abuzivă în sensul articolului 82 CE, deoarece nu are în vedere deloc sau nu în mod suficient durata de utilizare în cadrul anumitor emisiuni a operelor muzicale protejate prin dreptul de autor (a) sau audiența (b). În continuare, vom analiza dacă o asemenea metodă de calcul poate fi abuzivă pentru că nu ține seama de faptul că încasările unui post de televiziune pot crește datorită unor împrejurări care nu au nicio legătură cu utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor (c).

a)      Constatarea și cuantificarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor

81.      O metodă de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM necesită o anumită cotă procentuală care variază în funcție de cantitatea de muzică difuzată anual de postul de televiziune. Prin urmare, aceasta ia în considerare durata de utilizare anuală a operelor muzicale protejate prin dreptul de autor.

82.      Cu toate acestea, prin faptul că inițial calculează cantitatea de muzică anuală și aplică încasărilor anuale înregistrate de Kanal 5 și de TV 4 cota‑parte calculată pe baza cantității de muzică, o asemenea metodă de calcul nu ia în considerare că încasările din contractele de publicitate și de abonament pot varia în funcție de emisiune și de ora de transmisie.

83.      Pentru început, instanța națională va trebui să examineze dacă încasările din contractele de publicitate variază în mod substanțial în funcție de emisiune și de ora de transmisie(68). În continuare, va trebui să se examineze dacă anumite emisiuni ale unui post de televiziune produc în mod regulat încasări ridicate din contractele de publicitate, deși, în mod obișnuit, nu folosesc opere muzicale protejate prin dreptul de autor decât într‑o mică măsură. Dacă ambele criterii sunt îndeplinite, aplicarea unei metode de calcul de natura celei utilizate la momentul actual de STIM poate să genereze grave distorsiuni între prestația furnizată de organismul de gestiune colectivă și remunerația pretinsă în schimb.

84.      Considerații asemănătoare sunt valabile și pentru încasările din contractele de abonament. În măsura în care anumite emisiuni ale unui post de televiziune joacă un rol mai important decât altele în ceea ce privește abonamentele, deși sunt utilizate doar în mică măsură opere muzicale protejate prin dreptul de autor, aplicarea unei astfel de metode de calcul poate să genereze grave distorsiuni între remunerația pretinsă și prestația furnizată de organismul de gestiune colectivă.

85.      De aceea, în cazul în care instanța de trimitere constată că se generează o distorsiune, va trebui să examineze dacă există mijloace tehnice pentru a repartiza mai exact încasările din contractele de publicitate și de abonament, de exemplu, în funcție de anumite ore de transmisie, de anumite emisiuni sau de anumite tipuri de emisiuni(69). În cazul în care se constată existența unor mijloace tehnice corespunzătoare, instanța de trimitere trebuie să analizeze comparativ avantajele unei repartizări mai exacte și eficiența sporită la care conduce metoda de calcul mai generală.

86.      În acest context, instanța va trebui să aibă în vedere, printre altele, criteriile menționate mai sus(70). Cu ocazia analizei comparative a avantajelor și a dezavantajelor, va trebui să aibă în special în vedere aspectul că o metodă de calcul ce are la bază încasările anuale obținute din contractele de publicitate și de abonament este fără îndoială mai ușor de aplicat decât o metodă de calcul în temeiul căreia încasările pot fi repartizate mai precis. În continuare, considerăm că merită să fie avut în vedere că numărul posturilor de televiziune pare a fi limitat, acestea atrăgând însă un public relativ larg și că, în ceea ce privește emisiunile difuzate public, pare a exista o posibilitate foarte bună de control.

b)      Identificarea și cuantificarea audienței

87.      Amploarea utilizării unei opere muzicale protejate prin dreptul de autor se determină în egală măsură și după cât de mare este numărul celor care beneficiază de opera respectivă. În speță, trebuie să distingem între problema dacă o metodă de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM ține seama de acest aspect al utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor și problema dacă acest aspect este avut în vedere în suficientă măsură.

88.      Cu privire la prima întrebare, trebuie constatat că o metodă de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM nu ține seama, în mod direct, de audiența efectivă. Instanța de trimitere va trebui însă să examineze dacă o astfel de metodă de calcul ține seama, în mod direct sau indirect, de audiența probabilă sau de cea preconizată. În acest context, instanța de trimitere trebuie să examineze dacă încasările din contractele de publicitate și de abonament sunt proporționale cu audiența preconizată(71).

89.      În cazul în care instanța constată că încasările din contractele de publicitate și cele de abonament sunt proporționale cu audiența probabilă sau cu cea preconizată există, se ridică problema dacă o metodă de calcul de natura celei utilizate de STIM poate fi calificată drept abuzivă doar pentru că nu ia în calcul audiența efectivă. Noi nu împărtășim această opinie. Considerăm că aceste două criterii (audiența efectivă sau cea probabilă, respectiv cea preconizată) fac trimitere la aspecte diferite ale dreptului de autor. Trimiterea la audiența efectivă pune accentul pe aspectul legat de amploarea utilizării (amortizării costurilor) operei muzicale protejate prin dreptul de autor, în timp ce trimiterea la audiența probabilă sau la cea preconizată ilustrează mai bine disponibilitatea de exploatare a dreptului de autor și ideea că unui autor trebuie să îi revină o cotă‑parte rezonabilă din cifra de afaceri înregistrată în urma utilizării operei sale(72).

90.      În cazul celor două aspecte nu este vorba, astfel cum s‑a menționat mai sus, de a stabili o relație graduală cu privire la precizia metodei de calcul(73), ci de conținutul dreptului de autor și de ceea ce îi conferă acestuia valoarea sa. Astfel cum am arătat mai sus(74), considerăm că, în stadiul actual al dreptului comunitar, nu revine Curții sarcina de a stabili care este abordarea căreia trebuie să i se acorde preferință și că aceasta nici nu poate constitui obiectul controlului cadru care trebuie desfășurat în domeniul dreptului concurenței. Considerăm, așadar, că neluarea în considerare a audienței efective în cadrul unei metode de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM nu are în sine un caracter abuziv, în măsura în care stabilește o legătură suficientă cu audiența probabilă sau cu cea preconizată.

91.      Cu privire la a doua întrebare, referitoare la gradul suficient de identificare a audienței, trebuie precizat însă că o metodă de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM nu ține seama de faptul că audiența poate varia în funcție de emisiune și de ora de transmisie.

92.      În cazul în care instanța de trimitere constată că încasările din contractele de publicitate variază în funcție de emisiune și de ora de transmisie astfel încât să existe o corelație între încasări și audiență și că anumite emisiuni ale unui post de televiziune înregistrează în mod regulat o audiență ridicată, deși, în mod obișnuit, folosesc doar într‑o măsură redusă opere muzicale protejate prin dreptul de autor, aplicarea unei astfel de metode poate genera o distorsiune între remunerația pretinsă și prestația furnizată de organismul de gestiune colectivă.

93.      Considerații asemănătoare sunt valabile și pentru încasările din contractele de abonament. În cazul în care anumite emisiuni ale unui post de televiziune atrag un număr mai mare de telespectatori și dacă se constată că aceste emisiuni folosesc doar într‑o măsură redusă opere muzicale protejate prin dreptul de autor, aplicarea unei metode de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM poate genera distorsiuni între remunerație și prestația furnizată de organismul de gestiune colectivă.

94.      În cazul în care instanța de trimitere constată prezența unor grave distorsiuni, va trebui să examineze existența unor mijloace tehnice care să permită repartizarea mai exactă a audienței, de exemplu, anumite ore de transmisie, de anumite emisiuni sau de anumite tipuri de emisiuni(75). În cazul în care există mijloace tehnice corespunzătoare, instanța de trimitere trebuie, astfel cum am precizat mai sus(76), să analizeze comparativ avantajele și dezavantajele oferite de metoda de calcul mai precisă și cele oferite de metoda de calcul mai puțin precisă.

c)      Luarea în considerare a altor factori pentru creșterea încasărilor

95.      O metodă de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM nu ține seama de modul în care cresc încasările ca urmare a utilizării operelor muzicale protejate prin drepturile de autor sau ca urmare a altor factori care nu au legătură cu muzica, cum ar fi diversificarea grilei de programe, investițiile tehnologice și dezvoltarea unor produse adaptate la nevoile clientelei.

96.      Cu toate acestea, nu considerăm că utilizarea unei metode de calcul care ține seama în suficientă măsură de amploarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor este abuzivă doar pentru faptul că nu are în vedere aspectul dacă o creștere a încasărilor se datorează altor factori decât utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor.

97.      În primul rând, este probabil dificil să se determine factorii care au condus la creșterea audienței și la majorarea încasărilor înregistrate de un post de televiziune. Succesul unui post de televiziune sau al unei emisiuni depinde de o multitudine de factori. Considerăm că nu se poate determina cu o precizie suficientă ce factor a contribuit la succesul economic și în ce măsură a avut loc această contribuție.

98.      Este cert că utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor este de natură să influențeze succesul înregistrat de o emisiune sau de un post de televiziune. În această privință, este puțin probabil să se poată dovedi că o audiență mai mare și încasări majorate nu se datorează utilizării de opere muzicale protejate prin dreptul de autor, mai ales că este foarte probabil ca valoarea de utilizare să difere de la un telespectator la altul. Chiar numai din acest motiv, credem că este foarte puțin probabil să existe o metodă cu ajutorul căreia această împrejurare să poată fi identificată suficient de precis(77).

99.      În plus, trebuie verificat dacă o metodă alternativă de calcul, în măsura în care aceasta este posibilă din punct de vedere tehnic, nu generează costuri atât de înalte încât avantajele rezultate din utilizarea sa să nu prezinte niciun raport de proporționalitate cu dezavantajele sale.

100. În al doilea rând, trebuie subliniat că, în domeniul drepturilor de autor și al celor privind proprietatea intelectuală, nu este deloc neobișnuit ca, în schimbul acordării licenței pentru drepturile de autor, să se pretindă o redevență care reprezintă o cotă‑parte din cifra de afaceri care a fost înregistrată cu ajutorul produsului pentru a cărui realizare a fost folosit dreptul aflat în discuție(78). În plus, această accepțiune este susținută și de faptul că, în cadrul Hotărârii Basset/SACEM(79), Curtea nu a considerat abuziv faptul că un organism de gestiune colectivă a solicitat plata unei cote‑părți din încasările obținute de discoteci fără a se lua în considerare măsura în care încasările aveau la bază alți factori decât folosirea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor. În opinia noastră, decizia Curții se poate transpune în speță(80).

d)      Concluzie

101. În concluzie, putem reține următoarele: în cazul în care o instanță națională constată că aplicarea unei metode de calcul, potrivit căreia remunerația reprezintă o cotă‑parte variabilă din încasările obținute de posturile de televiziune din contractele de publicitate și de abonament, generează o distorsionare a raportului dintre prestația furnizată de organismul de gestiune colectivă, pe de o parte, și remunerația pretinsă, pe de altă parte, utilizarea unei astfel de metode este abuzivă atunci când există o metodă alternativă de calcul cu ajutorul căreia amploarea utilizării este reflectată mai precis în remunerație, iar utilizarea metodei de calcul mai puțin precise nu se poate justifica prin existența unei eficiențe sporite, în special sub forma unor reduceri ale costurilor ocazionate de activitatea de gestionare a contractelor și de supraveghere a utilizării operelor muzicale protejate.

102. Utilizarea unei astfel de metode de calcul nu poate fi considerată abuzivă în sensul articolului 82 CE doar pentru simplul fapt că nu ia în considerare audiența efectivă, în măsura în care se poate admite că aceasta ia suficient în calcul audiența probabilă sau pe cea preconizată.

103. În măsura în care o astfel de metodă de calcul identifică în mod suficient amploarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor, nu poate fi considerată abuzivă doar pentru simplul fapt că nu ține seama de măsura în care această utilizare, și nu alți factori duc la o creștere a încasărilor.

104. În măsura în care instanța de trimitere constată în continuare că o metodă de calcul de natura celei utilizate în prezent de STIM generează și în altă privință distorsiuni între prestația furnizată de STIM și remunerația pretinsă pentru că, de exemplu, nu ia în considerare modul de utilizare a operelor muzicale protejate prin dreptul de autor, va trebui să efectueze și în această privință controlul cadru în domeniul dreptului concurenței, astfel cum acesta a fost prezentat mai sus(81).

2.      Metode de calcul posibile, altfel concepute

105. În măsura în care a doua și a treia întrebare formulate de instanța de trimitere privesc compatibilitatea cu articolul 82 CE a unor alte metode de calcul decât cele utilizate la momentul actual de STIM, trebuie subliniate următoarele: având în vedere multitudinea posibilităților de concepere a metodelor de calcul, nu se poate aprecia în mod abstract dacă o metodă de calcul care nu ia în considerare criteriile numite de instanța de trimitere este abuzivă în sensul articolului 82 CE. În măsura în care instanța națională constată însă că metoda de calcul generează distorsiuni, atunci trebuie să aplice principiile menționate mai sus(82).

D –    Cu privire la a patra întrebare preliminară

106. Prin intermediul celei de a patra întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă aplicarea în cazul postului de televiziune SVT a unei metode de calcul care se abate de la tariful principal(83) poate avea un caracter abuziv în sensul articolului 82 CE.

107. În această privință, ni se pare a fi relevant cazul prevăzut la articolul 82 al doilea paragraf litera (c) CE. Interdicția expresă a discriminării, prevăzută la articolul 82 al doilea paragraf litera (c) CE, face parte din regimul care asigură, conform articolului 3 alineatul (1) litera (g) CE, că nu este denaturată concurența pe piața internă. Comportamentul comercial al întreprinderii aflate în poziție dominantă nu trebuie să denatureze concurența pe o piață situată în amonte sau în aval, cu alte cuvinte concurența dintre furnizorii sau dintre clienții acestei întreprinderi. Cocontractanții întreprinderii menționate nu trebuie să fie favorizați sau defavorizați în raporturile de concurență dintre ei(84).

108. Cazul menționat la articolul 82 al doilea paragraf litera (c) CE presupune îndeplinirea a două condiții. În primul rând, întreprinderea aflată în poziție dominantă trebuie să pretindă condiții inegale la prestații echivalente (1). În al doilea rând, este necesar ca prin aceasta să li se creeze concurenților săi un dezavantaj concurențial (2).

1.      Condiții inegale la prestații echivalente

109. O diferență de tratament la prestații echivalente există atunci când, față de partenerii comerciali, valoarea prestației nu corespunde valorii contraprestației. Prin urmare, instanța de trimitere trebuie să examineze dacă STIM solicită pentru prestații echivalente remunerații inegale.

110. În ceea ce privește prestația, cea furnizată către Kanal 5 și TV 4, pe de o parte, și către SVT, pe de altă parte, este constituită din utilizarea operelor muzicale aparținând repertoriului STIM și care sunt protejate prin dreptul de autor. Amploarea utilizării variază de la un post de televiziune la altul.

111. În continuare, instanța de trimitere trebuie să examineze dacă tarifele aplicate de STIM sunt inegale. Pentru început, trebuie să constatăm că tarifele practicate în relația cu Kanal 5 și cu TV 4, pe de o parte, și cu SVT, pe de altă parte, sunt inegale. Cu toate acestea, din ordonanța de trimitere reiese că SVT nu obține încasări relevante din contractele de publicitate și nu obține niciun fel de încasări din contractele de abonament(85). Diferența de tratament poate fi explicată, așadar, prin aceea că, în cazul SVT, se aplică o metodă de calcul în cadrul căreia sunt simulate încasări fictive din contractele de publicitate și de abonament. În măsura în care, în ceea ce privește raportul dintre valoarea prestației și cea a contraprestației, acest lucru produce rezultate comparabile cu cele care se obțin pe baza tarifului principal aplicat asupra Kanal 5 și TV 4, nu considerăm că această inegalitate constituie în sine o discriminare inadmisibilă.

112. Cu toate acestea, trebuie să constatăm că, în cazul SVT, cantitatea anuală de muzică se determină ex ante, așadar, pe baza unei prognoze, în timp ce, în cazul Kanal 5 și al TV 4, acest lucru are loc ex post. Instanța de trimitere trebuie să examineze dacă această inegalitate este de natură să genereze o diferență de tratament discriminatorie. Acest lucru se poate admite, în special, atunci când amploarea efectivă a utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor este mai mare decât cea pronosticată la începutul anului(86).

2.      Raport de concurență

113. O altă condiție a cazului menționat la articolul 82 al doilea paragraf litera (c) CE este ca, prin intermediul diferenței de tratament, TV 4 și Kanal 5 să fie dezavantajate din punct de vedere concurențial. Poziției concurențiale a Kanal 5 și a TV 4 trebuie să i se fi adus atingere în raport cu cea a SVT(87). Acest lucru presupune că TV 4 și Kanal 5, pe de o parte, și SVT, pe de altă parte, sunt concurente.

114. În acest context, nu este vorba de raportul dintre SVT, Kanal 5 și TV 4 pe piața situată în amonte, a ofertei și a cererii de licențe globale pentru opere muzicale protejate prin dreptul de autor, ci de raportul dintre ele în domeniul situat în aval, al televiziunii. Instanța de trimitere va trebui să examineze dacă, în acest domeniu, Kanal 5 și SVT, respectiv TV 4 și SVT sunt concurente. Această examinare necesită o apreciere a situației de fapt din acțiunea principală. Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra faptelor din acțiunea principală sau să aplice reglementările comunitare pe care le‑a interpretat unor măsuri sau situații naționale, aceste aspecte fiind de competența exclusivă a instanței naționale(88).

3.      Concluzie

115. Utilizarea de metode diferite de calcul pentru un post public de televiziune, pe de o parte, și pentru posturi private de televiziune, pe de altă parte, poate avea un caracter abuziv în sensul articolului 82 CE atunci când postul public de televiziune este favorizat prin aceasta față de posturile private de televiziune, iar postul public de televiziune și cel puțin unul dintre posturile private de televiziune sunt concurente.

VII – Concluzie

116. În temeiul considerațiilor precedente, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de instanța de trimitere după cum urmează:

„1)      Articolul 82 CE trebuie interpretat în sensul că un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, care deține un monopol de fapt într‑un stat membru și care, pentru utilizarea operelor muzicale ce aparțin repertoriului său și care sunt protejate prin dreptul de autor, aplică posturilor private de televiziune o metodă de calcul pe baza căreia remunerația se calculează ca un procentaj fix din încasările posturilor de televiziune obținute din contractele de publicitate și de abonament, abuzează de poziția sa dominantă. Cu toate acestea, utilizarea unei metode de calcul pe baza căreia remunerația se calculează ca un procentaj variabil din încasări nu constituie un comportament abuziv, în condițiile în care o astfel de metodă de calcul ține seama de măsura în care un post de televiziune utilizează operele muzicale protejate prin dreptul de autor.

2)      Utilizarea unei metode de calcul poate avea un caracter abuziv în sensul articolului 82 CE atunci când există o metodă alternativă de calcul pe baza căreia amploarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor poate fi identificată mai precis, iar aplicarea metodei de calcul utilizate la momentul de față și care este mai puțin precisă nu se justifică printr‑o eficiență sporită, în special sub forma unor reduceri ale costurilor ocazionate de activitatea de gestionare a contractelor și de supraveghere a utilizării operelor muzicale protejate.

         Utilizarea unei metode de calcul nu poate fi considerată abuzivă în sensul articolului 82 CE doar pentru simplul fapt că nu ia în considerare în ce măsură alți factori decât utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor generează o creștere a încasărilor.

3)      Utilizarea unei metode de calcul nu poate fi considerată abuzivă în sensul articolului 82 CE pentru simplul fapt că nu ia în considerare audiența efectivă, în măsura în care se poate admite că aceasta ia suficient în calcul audiența probabilă sau pe cea preconizată.

4)      Utilizarea unor metode diferite de calcul pentru posturi private de televiziune, pe de o parte, și pentru un post public de televiziune, pe de altă parte, are un caracter abuziv în sensul articolului 82 CE dacă, în primul rând, are drept efect faptul că, în comparație cu posturile private de televiziune, postul public de televiziune plătește o remunerație mai mică pentru o prestație echivalentă furnizată de organismul de gestiune colectivă și, în al doilea rând, între postul public de televiziune și unul dintre posturile private de televiziune există un raport de concurență.”


1 – Limba originală: slovena.


2 – În acest context, trebuie subliniat că, în ceea ce privește difuzarea postului de televiziune Kanal 5 prin satelit, dreptul la remunerație generat de utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor este perceput de organismul de gestiune colectivă britanic Performing Right Society.


3 – Astfel, la o cantitate de muzică de 1 %-10 % se pretinde o cotă‑parte de 0,2 % din încasările obținute din contractele de publicitate și o cotă‑parte de 0,15 % din încasările obținute din contractele de abonament; la o cantitate de muzică de 51%-55 % se pretinde o cotă‑parte de 4,7 % din încasările obținute din contractele de publicitate și o cotă‑parte de 3,48 % din încasările obținute din contractele de abonament.


4 – Kanal 5 și TV 4 au dreptul la o cotă de deducere de 10 % din costurile de comercializare. TV 4 are dreptul la o deducere suplimentară care trebuie să ia în considerare faptul că acest post de televiziune trebuie să plătească statului suedez redevențe pentru a transmite în rețeaua de cablu.


5 – Acest mod de calcul ia în considerare și costurile fictive de comercializare.


6 – Această evaluare este asigurată de organismul Mediamätning i Skandinavien AB (denumit în continuare „MMS”). MMS este un organism susținut de posturile de televiziune și de alți participanți.


7 – Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (Actul de la Paris din 24 iulie 1971), astfel cum a fost modificată la 28 septembrie 1979 (accesibilă la adresa de internet http://www.wipo.int/ treaties/es/ip/berne/index.html).


8 – Hotărârea din 9 aprilie 1987, Basset/SACEM (402/85, Rec., p. 1747), Hotărârea din 13 iulie 1989, Lucazeau și alții/SACEM și alții (110/88, 241/88 și 242/88, Rec., p. 2811), și Hotărârea din 13 iulie 1989, Tournier (395/87, Rec., p. 2521).


9 – Într‑adevăr, dacă răspunsul la problema de interpretare ce are relevanță pentru acțiunea principală rezultă din jurisprudența anterioară a Curții, instanța națională poate fi scutită de obligația de a adresa Curții această problemă de interpretare; ea nu aduce însă atingere competenței care revine unei instanțe naționale de a adresa această problemă de interpretare; a se vedea Hotărârea din 6 octombrie 1982, CILFIT/Ministero della Sanità (283/81, Rec., p. 3415, punctul 15).


10 – În măsura în care STIM susține că articolul 82 CE nu se aplică în speță, trebuie subliniat pentru început că nu există nicio dispoziție de drept pozitiv care limitează în mod expres aplicabilitatea dreptului concurenței în materia drepturilor de autor. Un alt rezultat nu se poate întemeia în speță nici pe dispozițiile articolului 295 CE și ale articolului 307 CE coroborat cu articolul 11 bis din Convenția de la Berna. Stabilirea unei metode de calcul pentru o remunerație ține de exercitarea drepturilor de autor. Existența unui conflict între articolul 82 CE și articolul 11 bis din Convenția de la Berna – independent de problema privind dreptul STIM de a invoca, în temeiul articolului 307 CE, acest conflict în speță – este exclusă doar pentru simplul fapt că, potrivit articolului 11 bis din Convenția de la Berna, se garantează numai un drept la o remunerație echitabilă. Această garanție minimală nu este pusă în discuție de controlul cadru al remunerației desfășurat din perspectiva dreptului concurenței. În plus, trebuie subliniat că aplicabilitatea articolului 82 CE în cazul metodelor de calcul utilizate de organismele de gestiune colectivă a fost deja confirmată de Curte în cadrul unor hotărâri anterioare (a se vedea printre altele Hotărârea Basset/SACEM, citată la nota de subsol 8, Hotărârea Lucazeau și alții/SACEM și alții, citată la nota de subsol 8, și Hotărârea Tournier, citată la nota de subsol 8), iar aplicabilitatea articolului 82 CE în cazul unor astfel de metode de calcul nu a fost contestată în doctrină (Faull, J., și Nikpay, A., The EC Law of Competition, Oxford University Press, ediția a doua, 2007, punctele 8.234-8.236, Liaskos, E.-P., La gestion collective des droits d’auteurs dans la perspective du droit communautaire, Bruylant, 2004, punctul 699). Cu toate acestea, se recomandă o precauție deosebită în ceea ce privește aplicarea articolului 82 CE în privința drepturilor de autor; a se vedea în acest sens punctele 47-49 din prezentele concluzii.


11 – În această privință, răspunsul la întrebările preliminare va constitui mereu, într‑o oarecare măsură, o abstractizare a aspectelor menționate în acțiunea principală.


12 – A doua întrebare preliminară reiterează prima întrebare, însă o completează pe aceasta din urmă prin menționarea anumitor criterii (a se vedea punctul 12 din prezentele concluzii). Noi interpretăm a doua întrebare preliminară în sensul că instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă o metodă de calcul care nu ia în considerare aceste criterii are un caracter abuziv (a se vedea punctul 69 din prezentele concluzii).


13 – Hotărârea din 9 noiembrie 1983, Michelin/Comisia (322/81, Rec., p. 3461, punctul 57).


14 – Hotărârea din 13 februarie 1979, Hoffmann‑La Roche/Comisia (85/76, Rec., p. 461, punctul 91), și Hotărârea din 3 iulie 1991, AKZO/Comisia (62/86, Rec., p. I‑3359, punctul 69).


15 – Hotărârea din 14 februarie 1978, United Brands Continentaal/Comisia (27/76, Rec., p. 207, punctul 248-257).


16 – Acesta privește numai prima, a doua și a treia întrebare preliminară. A patra întrebare preliminară vizează cazul prevăzut la articolul 82 al doilea paragraf litera (c) CE.


17 – A se vedea Hotărârea United Brands și United Brands Continentaal/Comisia (citată la nota de subsol 15, punctele 248-257) și Hotărârea din 13 noiembrie 1975, General Motors/Comisia (26/75, Rec., p. 1367, punctele 11 și 12).


18 – Wish, R., Competition Law, Reed Elsevier, ediția a cincea, 2003, p. 195, precum și Faull, J., și Nikpay, A., citat la nota de subsol 10, punctul 3.298.


19 – În legătură cu locul ocupat de proprietatea intelectuală în ierarhia dreptului comunitar, a se vedea Reinbothe, J., „Der Stellenwert des geistigen Eigentums im Binnenmarkt”, Schwarze, J., Becker, J. (ed.), în Geistiges Eigentum und Kultur im Spannungsfeld von nationaler Regelungskompetenz und europäischem Wirtschafts- und Wettbewerbsrecht, Nomos, 1998, p. 31 și următoarele.


20 – Din acest motiv, trebuie subliniat că exploatarea dreptului de autor nu este posibilă în multe cazuri decât prin gruparea mai multor autori și a unor edituri de muzică în cadrul unui organism de gestiune colectivă; a se vedea Dworkin, G., „Monopoly, non‑participating rightowners, relationship authors/producers, Copyright Tribunal”, Jehoram, H. C., în Collective Administration of Copyrights in Europe, Kluwer – Deventer, 1995, p. 12. Wünschmann, C., în Die kollektive Verwertung von Urheber– und Leistungsschutzrechten nach europäischem Wettbewerbsrecht, Nomos, 2000, p. 20 și următoarele, atrage atenția asupra costurilor de tranzacționare prohibitive și asupra faptului că tocmai în domeniul operelor muzicale, datorită „utilizării în masă și difuze a acestora”, controlul și exploatarea drepturilor de autor se realizează cu deosebită dificultate. A se vedea, pentru o descriere detaliată a acestei probleme, Mestmäcker, E.-J., „Geistiges Eigentum und Kultur im Spannungsfeld von nationaler Regelungskompetenz und europäischem Wirtschafts- und Wettbewerbsrecht aus Sicht der Verwertungsgesellschaften”, Schwarze, J., Becker, J. (ed.), în Geistiges Eigentum und Kultur im Spannungsfeld von nationaler Regelungskompetenz und europäischem Wirtschafts- und Wettbewerbsrecht, Nomos, 1998, p. 55.


21 – A se vedea Vinje, T., Niiranen, O., „The application of Competition Law to Collecting Societies in a Borderless Digital Environment” în European Competition Law Annual 2005: The Interaction between Competition Law and Intellectual Property Law, Ehlermann, C. D. (ed.), Hart, 2007, p. 402, Wünschmann, C., citat la nota de subsol 20, p. 19, Trampuz, M., Avtorsko pravo, Cankarjeva zalozba, 2000, p. 73.


22 – A se vedea Wünschmann, C., citat la nota de subsol 20, p. 25. În acest context, trebuie totuși observat că, prin Decizia COMP/36.698 – CISAC din 16 iulie 2008, Comisia a interzis organismelor europene de gestiune colectivă să își limiteze oferta lor de servicii la zona din afara teritoriului lor național și să denatureze pe această cale concurența. Această decizie le permite însă organismelor de gestiune colectivă să își păstreze sistemul existent de acorduri bilaterale și să stabilească valoarea redevențelor. Întrucât această decizie nu a fost publicată, facem trimitere la comunicatul de presă al Comisiei IP/08/1165 din 16 iulie 2008 și la memorandumul Comisiei MEMO/08/511 din aceeași dată.


23 – În acest caz, clienții sunt reprezentați, de regulă, de operatorii de cablu sau de întreprinderi asemănătoare ce grupează posturile de televiziune în diferite pachete și le distribuie către consumatorii finali.


24 – A se vedea punctul 32 din prezentele concluzii.


25 – A se vedea punctul 39 din prezentele concluzii.


26 – Astfel cum am precizat mai sus (punctele 35-37 din prezentele concluzii), articolul 82 CE nu are drept efect faptul că o întreprindere aflată în poziție dominantă își pierde în întregime libertatea de acțiune economică.


27 – Wünschmann, C., citat la nota de subsol 20, p. 163, menționează că sarcina de a controla tarifele practicate de societățile de monopol revine mecanismelor naționale.


28 – La punctul 3.294 din Faull, J., și Nikpay, A., citat la nota de subsol 10, se atrage atenția asupra aspectului că, în acest domeniu, autoritățile de concurență și instanțele trebuie să dea dovadă de reținere și trebuie să intervină numai în cazurile în care afectarea intereselor consumatorilor se manifestă în mod evident.


29 – Hotărârea din 6 februarie 2003, SENA (C‑245/00, Rec., p. I‑1251).


30 – JO L 346, p. 61.


31 – Hotărârea SENA (citată la nota de subsol 29, punctele 34-36 și 40-46). În legătură cu mandatul (restrâns) care revine Comunității Europene în calitate de legiuitor în domeniul drepturilor de autor, a se vedea Reinbothe, J., citat la nota de subsol 19, p. 33.


32 – Faull, J., și Nikpay, A., citat la nota de subsol 10, punctele 8.35-8.37, atrag atenția asupra faptului că amploarea exactă a dreptului de autor poate varia, că obiectul său specific nu poate fi identificat întotdeauna cu claritate, iar protecția oferită autorului poate să difere de la un stat membru la altul.


33 – Hotărârea Basset/SACEM (citată la nota de subsol 8), punctul 5.


34 – Hotărârea Basset/SACEM (citată la nota de subsol 8), punctele 16 și 18. La punctul 19 din respectiva hotărâre, Curtea precizează însă că se poate vorbi de un comportament abuziv atunci când organismul de gestiune colectivă pretinde o remunerație disproporționată.


35 – Hotărârea Curții din 15 martie 2007, British Airways/Comisia (C‑95/04 P, Rep., p. I‑2331, punctul 67), și Hotărârea Tribunalului din 30 septembrie 2003 (Michelin/Comisia, T‑203/01, Rec., p. II‑4071, punctul 73).


36 – În același sens, a se vedea Temple Lang, J., „Media, Multimedia and European Community law” în International antitrust law & policy, 1997, p. 377, 424.


37 – Pentru informații detaliate în legătură cu acest subiect, a se vedea punctul 74 din prezentele concluzii.


38 – Pentru informații detaliate în legătură cu acest subiect, a se vedea punctele 75-77 din prezentele concluzii.


39 – Aprecierea aspectului dacă utilizarea unei astfel de metode de calcul are un caracter abuziv depinde atunci de criterii care sunt luate în calcul cu ajutorul acestei variabile. Întrucât, în cadrul celei de a doua și al celei de a treia întrebări preliminare, instanța națională a adresat întrebări similare, facem trimitere la răspunsul formulat la a doua și la a treia întrebare (punctele 68-105 din prezentele concluzii), care se referă la aceste aspecte.


40 – Curtea a subliniat în cadrul Hotărârii United Brands/Comisia (citată la nota de subsol 15, punctele 227-233) că jocul ofertei și al cererii trebuie să se aplice, în esență, numai în stadiul în care se manifestă în mod efectiv. Mecanismele de piață ar fi alterate dacă, la calcularea prețului, nu s‑ar lua în considerare legea ofertei și a cererii dintre vânzător și cumpărător, ci, sărind un stadiu al pieței, legea cererii și a ofertei dintre vânzător și consumatorul final.


41 – Hotărârea British Airways/Comisia (citată la nota de subsol 35, punctul 67) și Hotărârea Michelin/Comisia (citată la nota de subsol 35, punctul 73).


42 – A se vedea Bellamy & Child, European Community Law of Competition, Sweet & Maxwell, a șasea ediție, 2008, punctul 10.109. Temple Lang, J., citat la nota de subsol 36, p. 425. Aceasta este o practică absolut uzuală, de exemplu, în cazul contractelor de editură cu scriitorii sau al contractelor privind înregistrările încheiate cu muzicienii.


43 – A se vedea Mestmäcker, E.-J., citat la nota de subsol 20, p. 55.


44 – Becker, J., „Governmental and judicial control over licensing and tarrifs” în Collective Administration of Copyrights in Europe, Kluwer – Deventer, 1995, p. 44.


45 – Hotărârea United Brands/Comisia (citată la nota de subsol 15, punctele 239-241).


46 – A se vedea punctul 53 din Concluziile avocatului general Jacobs prezentate la 26 mai 1989 în cauza Tournier (citată la nota de subsol 8) și în cauzele conexe Lucazeau și alții /SACEM și alții (citată la nota de subsol 8), Allendesalazar, R., Vallina, și R., „Collecting Societies: The Usual Suspects”, citat la nota de subsol 21, Liaskos, E.‑P., citat la nota de subsol 10, punctul 704 și următoarele. Acest lucru este ilustrat între altele prin aceea că utilizarea unei opere muzicale, după ce a fost creată, nu mai generează pentru autor niciun fel de costuri suplimentare.


47 – Acest raționament este atestat, de exemplu, și de punctul 156 din Orientările Comisiei privind aplicarea articolului 81 din Tratatul CE acordurilor de transfer de tehnologie (JO 2004, C 101, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 70). Potrivit acestui text, faptul că redevențele sunt calculate pe baza prețului produsului final nu conduce, în general, la restricții ale concurenței, cu condiția ca acel produs să încorporeze tehnologia care face obiectul licenței. Considerăm că acest aspect poate fi utilizat în vederea dovedirii caracterului uzual al unei asemenea reglementări privind remunerația în materia dreptului de proprietate intelectuală. În măsura în care, prin cumularea redevențelor aplicate unui produs, se generează un rezultat disproporționat, aceasta nu trebuie, în opinia noastră, să conducă în mod neapărat la o disjungere a redevențelor, problema putând fi soluționată prin modificarea nivelului redevențelor.


48 – Becker, J., citat la nota de subsol 44, p. 44, și Liaskos, E.-P., citat la nota de subsol 10, punctul 699.


49 – Punctele 40-42 din prezentele concluzii.


50 – Valoarea economică a unui produs ar fi stabilită, de exemplu, pornind de la prețul mediu al acestui produs (valoare economică sub forma prețului mediu, obiectivizat). Cu toate acestea, doar dacă ne gândim la poziția exclusivă a organismelor de gestiune colectivă, în acest domeniu nu există nicio concurență ce ar putea avea efecte asupra prețurilor. Pentru o analiză generală cu privire la acest subiect, a se vedea Faull, J., și Nikpay, A., citat la nota de subsol 10, punctul 3.293.


51 – Hotărârea Tournier (citată la nota de subsol 8, punctul 38).


52 – În acest context, trebuie avut în vedere, din motivele citate mai sus (punctul 48 din prezentele concluzii) faptul că, în opinia noastră, Curtea trebuie să dea dovadă de reținere atunci când, într‑un stat membru, metoda de calcul are la bază un criteriu ce are o legătură plauzibilă cu dreptul de autor, iar într‑un alt stat membru, are la bază un alt criteriu ce are de asemenea o legătură plauzibilă cu dreptul de auto, și, prin aceasta, se ajunge la rezultate divergente.


53 – Bellamy & Child, citat la nota de subsol 42, punctul 9-065, atrage atenția asupra faptului că trebuie să se ia în considerare practicile uzuale în ramurile industriale respective.


54 – În acest context, trebuie subliniat că, într‑adevăr, astfel cum s‑a menționat la punctele 40-42 din prezentele concluzii, nu se poartă niciun fel de negocieri în legătură cu licențele acordate pentru drepturile individuale de autor, deoarece posturile de televiziune, datorită licenței globale privind întregul repertoriu aparținând STIM, nu trebuie să negocieze licențele privind utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor. Cu toate acestea, dacă, pentru a determina valoarea licenței globale, se iau în considerare în mod ipotetic asemenea negocieri, nu ar fi neobișnuit ca autorii să solicite o cotă‑parte din cifra de afaceri realizată. Considerăm că acest aspect nu poate fi interpretat altfel doar pentru că drepturile de autor sunt exercitate prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.


55 – Hotărârea Basset/SACEM (citată la nota de subsol 8, punctele 16 și 18).


56 – Cu toate acestea, în măsura în care Kanal 5 și TV 4 atrag atenția asupra faptului că ar fi posibilă și o raportare la câștigul care este realizat de posturile de televiziune, avem deja rezerve legate de faptul că această metodă alternativă ar reflecta în mod just valoarea unei prestații furnizate de organismul de gestiune colectivă. În acest caz, pentru a determina valoarea prestației, s‑ar lua în considerare pe deplin nu numai cifra de afaceri realizată, ci și costurile suportate de posturile de televiziune. Nu putem să ne dăm seama ce anume ar putea să spună structura costurilor suportate de un post de televiziune cu privire la valoarea economică a prestației furnizate de organismul de gestiune colectivă.


În plus, nu este adevărată nici afirmația făcută de Kanal 5 și de TV 4, potrivit căreia STIM nu ar lua parte la riscul economic suportat de posturile de televiziune. Întrucât remunerația ce revine STIM depinde de încasările obținute de posturile de televiziune din contractele de publicitate și de abonament, diminuarea acestor încasări are un impact direct asupra acestei remunerații.


57 – A se vedea punctele 47 și 48 din prezentele concluzii.


58 – În măsura în care a treia întrebare preliminară face referire la prima întrebare preliminară, facem trimitere la răspunsul dat la prima întrebare.


59 – Punctul 32 din prezentele concluzii.


60 – Punctele 52-57 din prezentele concluzii.


61 – A se vedea Hotărârea din 19 decembrie 1968, Salgoil/Ministero del commercio con l’estero (13/68, Rec., p. 661, 690), Hotărârea din 23 ianuarie 1975, Van der Hulst/Produktschap voor Siergewassen (51/74, Rec., p. 79, punctul 12), Hotărârea din 8 februarie 1990, Staatssecretaris van Financiën/Shipping and Forwarding Enterprise Safe (C‑320/88, Rec., p. I‑285, punctul 11), Hotărârea din 5 octombrie 1999, Lirussi (C‑175/98 și C‑177/98, Rec., p. I‑6881, punctul 38), Hotărârea din 15 mai 2003, RAR (C‑282/00, Rec., p. I‑4741, punctul 47), și Hotărârea din 30 martie 2006, Servizi Ausiliari Dottori Commercialisti (C‑451/03, Rec., p. I‑2941, punctul 68 și următoarele).


62 – Hotărârea Basset/SACEM (citată la nota de subsol 8, punctul 18).


63 – Hotărârea Tournier (citată la nota de subsol 8, punctul 45).


64Ibidem.


65Ibidem.


66 – A se vedea Bellamy & Child, European Community Law of Competition, citat la nota de subsol 42, punctul 9065, Hotărârea din 21 februarie 1973, Europemballage Corporation și Continental Can Company/Comisia (6/72, Rec., p. 215, punctul 26).


67 – Liaskos, E.‑P., citat la nota de subsol 10, punctul 699.


68 – Anumite emisiuni sunt deosebit de interesante pentru scopuri publicitare, de exemplu, în cazul în care atrag un număr mai mare de telespectatori. De regulă, posturile de televiziune pot obține prin intermediul acestor emisiuni încasări mai ridicate din publicitate.


69 – În cazul contractelor de abonament, acest lucru va fi mai greu de realizat decât în cazul contractelor de publicitate; a se vedea în legătură cu acest subiect nota de subsol 75.


70 – Punctele 75-77 din prezentele concluzii.


71 – În ceea ce privește încasările din contractele de publicitate, există, în opinia noastră, numeroase elemente care pledează în favoarea faptului că între audiența preconizată și nivelul încasărilor din publicitate există o strânsă corelație. Chiar și în cazul încasărilor din contractele de abonament, este posibil ca încasările să crească în mod proporțional cu audiența probabilă sau preconizată.


72 – A se vedea punctele 58-61 din prezentele concluzii.


73 – A se vedea punctul 74 din prezentele concluzii.


74 – Punctele 47-49 din prezentele concluzii.


75 – În acest context, trebuie să se ia în considerare faptul că, în cazul posturilor de televiziune care se finanțează exclusiv prin intermediul încasărilor din contractele de abonament, spre deosebire de cazul încasărilor din contractele de publicitate, între încasări și audiență nu se poate stabili nicio corelație în funcție de emisiune sau de ora de transmisie. Prin urmare, instanța de trimitere trebuie să examineze dacă, în privința încasărilor din contractele de abonament, este posibil să se realizeze o repartizare mai precisă, de exemplu, prin stabilirea audienței reale a diferitelor ore de transmisie sau a diferitelor emisiuni.


76 – A se vedea punctele 75-77 din prezentele concluzii.


77 – Considerăm că această împrejurare poate fi luată în considerare mai degrabă cu ajutorul nivelului de principiu al cotei‑părți. În acest context, trebuie să subliniem că procentul care se aplică încasărilor din contractele de publicitate și de abonament se află vădit sub nivelul cantității de muzică. Întrucât instanța de trimitere nu a solicitat să se stabilească dacă o remunerație de natura celei solicitate de STIM este excesiv de ridicată, nu este necesar ca acest aspect să fie aprofundat în speță.


78 – A se vedea punctele 60-64 din prezentele concluzii.


79 – Hotărârea Basset/SACEM (citată la nota de subsol 8, punctele 16 și 18).


80 – În acest context, trebuie subliniat faptul că încasările obținute de discoteci nu depind doar de utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor, ci și de alți factori, cum ar fi amplasamentul, publicitatea, publicul și echipamentele discotecii, factori care, parțial, nu au decât o legătură neînsemnată cu utilizarea operelor muzicale protejate prin dreptul de autor.


81 – Cu privire la luarea în considerare a modului de utilizare, va trebui să se țină seama, cu siguranță, în special de punctul de vedere conform căruia o diferențiere în funcție de modul de utilizare (de exemplu, în emisiuni care utilizează opere muzicale protejate prin dreptul de autor doar ca muzică de fundal sau emisiuni al căror obiect constă în difuzarea de opere muzicale protejate prin dreptul de autor) se poate realiza pe baza unor criterii suficient de obiective. În plus, va trebui să se ia în considerare, în special, aspectul dacă o asemenea metodă alternativă duce la creșterea costurilor. În acest context, poate avea relevanță împrejurarea dacă organismele de gestiune colectivă procedează la o diferențiere similară în cadrul relațiilor interne. În sfârșit, vor trebui analizate comparativ avantajele și dezavantajele.


82 – Punctele 74-79 din prezentele concluzii.


83 – A se vedea în legătură cu acest subiect punctul 9 din prezentele concluzii.


84 – Hotărârea British Airways/Comisia (citată la nota de subsol 35, punctul 143).


85 – SVT este finanțat prin intermediul taxelor publice. Spre deosebire de situația încasărilor din contractele de publicitate și de abonament, nu se pot trage necesar concluzii cu privire la amploarea utilizării operelor muzicale protejate prin dreptul de autor plecând de la valoarea taxelor publice.


86 – O justificare a diferenței de tratament dintre Kanal 5 și TV 4, pe de o parte, și SVT, pe de altă parte, din cauza misiunii de serviciu public a SVT, trebuie exclusă pentru simplul fapt că, pe parcursul ședinței, STIM a precizat că motivul care justifică diferența de tratament constă doar în aceea că SVT obține într‑o măsură nesemnificativă încasări din contractele de publicitate și nu obține niciun fel de încasări din contractele de abonament.


87 – Hotărârea British Airways/Comisia (citată la nota de subsol 35, punctul 144), și Hotărârea din 16 decembrie 1975, Suiker Unie și alții/Comisia (40/73-48/73, 50/73, 54/73-56/73, 111/73, 113/73 și 114/73, Rec., p. 1663, punctele 523 și 524).


88 – A se vedea Hotărârea Servizi Ausiliari Dottori Commercialisti (citată la nota de subsol 61, punctul 68 și următoarele), Hotărârea Van der Hulst/Produktschap voor Siergewassen (citată la nota de subsol 61, punctul 12), Hotărârea Staatssecretaris van Financiën/Shipping and Forwarding Enterprise Safe (citată la nota de subsol 61, punctul 11), Hotărârea Lirussi (citată la nota de subsol 61, punctul 38) și Hotărârea RAR (citată la nota de subsol 61, punctul 47).