Cauzele conexate C‑357/10-C‑359/10

Duomo Gpa Srl și alții

împotriva

Comune di Baranzate
și
Comune di Venegono Inferiore

(cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de
Tribunale amministrativo regionale per la Lombardia)

„Articolele 3 CE, 10 CE, 43 CE, 49 CE și 81 CE — Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Directiva 2006/123/CE — Articolele 15 și 16 — Concesionarea unor servicii de lichidare, de verificare și de încasare a impozitelor sau a altor venituri ale administrației locale — Legislație națională — Capital social minimal — Obligație”

Sumarul hotărârii

1.        Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Dispozițiile tratatului — Domenii de aplicare respective — Criterii

(art. 43 CE și art. 49 CE)

2.        Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Restricții — Reglementare națională care impune anumite cerințe operatorilor economici care doresc să desfășoare activități de lichidare, de verificare și de încasare a taxelor autorităților locale — Inadmisibilitate — Justificare prin motive de interes general — Lipsă

(art. 43 CE și art. 49 CE)

1.        În ceea ce privește delimitarea domeniilor de aplicare respective ale principiilor liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire, este necesar să se determine dacă operatorul economic este stabilit sau nu este stabilit în statul membru în care oferă serviciul în discuție. În acest context, noțiunea de stabilire implică faptul că operatorul își oferă serviciile, în mod stabil și continuu, de la un sediu din statul membru de destinație. În schimb, constituie prestări de servicii în sensul articolului 49 CE toate prestările care nu sunt oferite în mod stabil și continuu de la un sediu din statul membru de destinație.

Nicio dispoziție a tratatului nu permite să se stabilească în mod abstract durata sau frecvența începând cu care prestarea unui serviciu sau a unui anumit tip de serviciu nu mai poate fi considerată drept prestare de servicii, astfel încât noțiunea „serviciu” în sensul tratatului poate cuprinde servicii de natură foarte diferită, inclusiv servicii a căror prestare se întinde pe o perioadă îndelungată, chiar pe mai mulți ani.

Prin urmare, o reglementare națională care impune anumite cerințe operatorilor economici care doresc să desfășoare activități de lichidare, de verificare și de încasare a taxelor autorităților locale poate intra în principiu atât sub incidența articolului 43 CE, cât și sub incidența articolului 49 CE. Situația ar fi diferită dacă, în practică, încasarea taxelor locale nu ar putea fi realizată fără a recurge la un sediu pe teritoriul național al statului membru de destinație. În măsura necesară, ar reveni instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă aceasta este situația.

(a se vedea punctele 30‑33)

2.        Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții care prevede:

— obligația operatorilor economici, cu excepția societăților cu capital majoritar public, de a‑și ajusta, dacă este cazul, la 10 milioane de euro cuantumul minim al capitalului vărsat integral pentru a fi autorizați să desfășoare activități de lichidare, de verificare și de încasare a taxelor și a altor venituri ale autorităților locale;

— nulitatea atribuirii unor astfel de servicii unor operatori care nu îndeplinesc această cerință privind capitalul social minim și

— interdicția de a obține noi contracte sau de a participa la cereri de ofertă deschise în vederea atribuirii acestor servicii înainte de îndeplinirea obligației de ajustare a capitalului social.

Astfel, o asemenea obligație constituie o restricție privind libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor întrucât, pe de o parte, aceasta comportă o condiție privind capitalul social minim și, pe de altă parte, constrânge operatorii privați care doresc să desfășoare activitățile în cauză să se constituie ca persoane juridice. Astfel, o asemenea dispoziție îngreunează sau face mai puțin atractive libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor.

Pe de altă parte, această dispoziție cuprinde restricții disproporționate și, prin urmare, nejustificate privind libertățile consacrate la articolele 43 CE și 49 CE, întrucât depășește cu mult obiectivul de protecție a administrației publice împotriva neexecutării de către concesionari.

(a se vedea punctele 38, 43, 45 și 46 și dispozitivul)