Cauzele conexate C‑274/11 și C‑295/11

Regatul Spaniei

și

Republica Italiană

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Brevet unitar – Decizie de autorizare a unei forme de cooperare consolidată în temeiul articolului 329 alineatul (1) TFUE – Acțiune în anulare pentru necompetență, abuz de putere și încălcarea tratatelor – Condiții enunțate la articolul 20 TUE, precum și la articolele 326 TFUE și 327 TFUE – Competență neexclusivă – Decizie adoptată «în ultimă instanță» – Protejarea intereselor Uniunii”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 aprilie 2013

1.        Apropierea legislațiilor – Proprietate industrială și comercială – Drept asupra brevetului – Instituirea unui brevet european, precum și a unui regim lingvistic – Competență exclusivă a Uniunii – Lipsă – Competența Consiliului de a autoriza o formă de cooperare consolidată în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar

[art. 20 TUE; art. 4 alin. (2) TFUE și art. 118 TFUE]

2.        Uniunea Europeană – Cooperare consolidată – Criterii de aplicare – Imposibilitatea Uniunii în ansamblul său de a atinge obiectivele urmărite într‑un termen rezonabil – Eludare a cerinței votului în unanimitate – Lipsă

(art. 20 TUE; art. 326 TFUE-334 TFUE)

3.        Uniunea Europeană – Cooperare consolidată – Instituirea unui brevet european, precum și a unui regim lingvistic – Condiții de aplicare – Obligația de a adopta o formă de cooperare consolidată „în ultimă instanță” – Noțiune

[art. 20 alin. (2) TUE]

4.        Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie care se înscrie într‑un context cunoscut de destinatar – Admisibilitatea unei motivări sumare

(art. 296 TFUE)

5.        Uniunea Europeană – Cooperare consolidată – Instituirea unui brevet european – Protecție uniformă pe teritoriul tuturor statelor membre – Raporturi cu Convenția de la München privind brevetul european

[art. 20 alin. (1) TUE]

6.        Apropierea legislațiilor – Proprietate industrială și comercială – Drept asupra brevetului – Instituirea unui brevet european „în Uniune” – Aplicare în cadrul unei cooperări consolidate – Protecție uniformă pe teritoriul statelor membre participante, iar nu în întreaga Uniune – Admisibilitate

(art. 118 TFUE)

1.        Competențele atribuite prin articolul 118 TFUE în vederea instituirii titlurilor europene de proprietate intelectuală, a înființării, în ceea ce privește aceste titluri, a unor sisteme centralizate de autorizare, de coordonare și de control la nivelul Uniunii, precum și competența de a stabili regimurile lingvistice ale titlurilor menționate, care este strâns legată de instituirea acestor titluri, țin de un domeniu de competențe partajate în sensul articolului 4 alineatul (2) TFUE și au, în consecință, un caracter neexclusiv în sensul articolului 20 alineatul (1) primul paragraf TUE. Prin urmare, Consiliului are competența de a autoriza o formă de cooperare consolidată în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar.

(a se vedea punctele 17, 18, 25 și 26)

2.        Nicio prevedere a articolului 20 TUE sau a articolelor 326 TFUE-334 TFUE nu interzice statelor membre să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul competențelor Uniunii care trebuie, potrivit tratatelor, să fie exercitate în unanimitate. Dimpotrivă, din articolul 333 alineatul (1) TFUE rezultă că astfel de competențe pot face obiectul unei forme de cooperare consolidată, dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la articolele 20 TUE și 326 TFUE-334 TFUE, și că, în acest caz, cu excepția situației în care Consiliul a decis că va hotărî cu majoritate calificată, unanimitatea va fi constituită numai din voturile statelor membre participante.

În plus, articolele 20 TUE și 326 TFUE-334 TFUE nu limitează posibilitatea de a recurge la o formă de cooperare consolidată numai la ipoteza în care unul sau mai multe state membre declară că nu sunt încă pregătite să participe la o acțiune legislativă a Uniunii în ansamblul său. Imposibilitatea de a atinge obiectivele urmărite prin această cooperare într‑un termen rezonabil de către Uniune, în ansamblul său, la care se referă articolul 20 alineatul (2) TUE, se poate datora unor cauze diferite, precum o lipsă de interes a unuia sau mai multor state membre ori incapacitatea statelor membre, care și‑ar exprima toate interesul pentru adoptarea unui regim la nivelul Uniunii, de a ajunge la un acord cu privire la conținutul unui astfel de regim.

În consecință, decizia Consiliului de a autoriza o formă de cooperare consolidată după ce a constatat că brevetul unitar și regimul său lingvistic nu puteau fi instituite într‑un termen rezonabil de către Uniune în ansamblul său nu constituie nicidecum o eludare a cerinței unanimității prevăzute la articolul 118 al doilea paragraf TFUE și nici, de altfel, o excludere a statelor membre care nu au achiesat la cererile de cooperare consolidată.

(a se vedea punctele 35-37)

3.        Termenii „în ultimă instanță” care figurează la articolul 20 alineatul (2) TUE subliniază că numai situații caracterizate de imposibilitatea de a adopta o astfel de reglementare într‑un viitor previzibil pot conduce la adoptarea unei decizii de autorizare a unei forme de cooperare consolidată. Curtea, în exercitarea controlului respectării condiției privind adoptarea în ultimă instanță a unei decizii de autorizare a unei forme de cooperare consolidată, trebuie să verifice dacă Consiliul a examinat cu atenție și cu imparțialitate elementele care sunt pertinente în această privință și dacă concluzia la care a ajuns acesta este suficient motivată. Aceste condiții sunt îndeplinite în cazul în care Consiliul a luat în considerare în mod întemeiat faptul că procesul legislativ în vederea instituirii brevetului european a fost inițiat în cursul anului 2000, că acest proces a parcurs mai multe etape, că un număr considerabil de regimuri lingvistice diferite pentru brevetul unitar au fost discutate de ansamblul statelor membre în cadrul Consiliului și că niciunul dintre aceste regimuri, cu sau fără adăugarea unor elemente de compromis, nu a primit un sprijin de natură să conducă la adoptarea, la nivelul Uniunii, a unui „pachet legislativ” complet referitor la un astfel de brevet.

(a se vedea punctele 50 și 54-56)

4.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 58)

5.        Brevetele europene acordate în conformitate cu normele Convenției privind brevetul european, semnată la München la 5 octombrie 1973 (CBE), nu conferă o protecție uniformă în statele contractante ale acestei convenții, ci asigură, în fiecare dintre aceste state, o protecție a cărei întindere este definită de dreptul național. În schimb, brevetul unitar avut în vedere de Decizia 2011/167 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar ar conferi o protecție uniformă pe teritoriul tuturor statelor membre care participă la cooperarea consolidată, Prin urmare, protecția conferită de acest brevet unitar aduce beneficii în materie de uniformitate și de integrare, în raport cu situația care rezultă din punerea în aplicare a normelor prevăzute de CBE.

(a se vedea punctele 62 și 63)

6.        Este inerent faptului că competența atribuită prin articolul 118 TFUE în vederea instituirii titlurilor europene de proprietate intelectuală este exercitată în temeiul cooperării consolidate că titlul european de proprietate intelectuală astfel creat, protecția uniformă pe care o conferă și regimurile de care este însoțit vor fi în vigoare nu în ansamblul Uniunii, ci numai pe teritoriul statelor membre participante. Departe de a constitui o încălcare a articolului 118 TFUE, această consecință decurge în mod necesar din articolul 20 TUE, care prevede, la alineatul (4), că actele adoptate în cadrul unei forme de cooperare consolidată sunt obligatorii numai pentru statele membre participante.

(a se vedea punctele 68 și 75)