Recurs introdus la 27 ianuarie 2015 de Photo USA Electronic Graphic, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 18 noimebrie 2014 în cauza T-394/13, Photo USA Electronic Graphic, Inc./Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-31/15 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Photo USA Electronic Graphic, Inc. (reprezentant: K. Adamantopoulos, avocat)
Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Ancàp SpA, Cerame-Unie AISBL, Confindustria Ceramica, Verband der Keramischen Industrie eV
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 18 noiembrie 2014 în cauza T-394/13, Photo USA Electronic Graphic, Inc./Consiliul, prin care Tribunalul a respins acțiunea în anulare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză1 ;
finalizarea examinării și anularea Regulamentului (UE) nr. 412/2013 și
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în prezentul recurs, precum și a celor efectuate în procedura în fața Tribunalului în cauza T-394/13.
Motivele și principalele argumente
Recurenta susține că constatările Tribunalului cu privire la primul, la al treilea și la al patrulea motiv prezentate în fața Tribunalului sunt viciate de o serie de erori de drept, precum și de o denaturare a probelor prezentate. Recurenta arată, așadar, că hotărârea atacată trebuie să fie anulată. În plus, recurenta arată că faptele care au stat la baza primului, al celui de al doilea și al celui de al treilea motiv sunt suficient de dovedite astfel încât să permită Curții de Justiție să statueze cu privire la aceste motive.
În ceea ce privește primul motiv, recurenta prezintă două aspecte. În primul rând, prin faptul de a impune, în esență, recurentei sarcina probei de a stabili că instituțiile au săvârșit o eroare în aprecierea referitoare la fiecare dintre factorii pe care i-au considerat relevanți, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept. Astfel cum s-a stabilit în jurisprudența anterioară a Tribunalului, este suficient ca recurenta să demonstreze fie că (1) instituțiile au săvârșit o eroare în aprecierea factorilor pe care îi consideră relevanți, fie că (2) aplicarea altor factori mai relevanți a necesitat excluderea acestora. În contextul menționat, constatarea că instituțiile au săvârșit o eroare în aprecierea lor cu privire la doi factori din cei trei pe care i-au considerat relevanți este suficientă pentru a o exonera pe recurentă de sarcina probei. În plus, ajungând la această concluzie, hotărârea atacată a denaturat probele si faptele prezentate în fața Tribunalului.În ceea ce privește al treilea și al patrulea motiv, recurenta prezintă patru aspecte. În primul rând, Tribunalul a interpretat în mod greșit prevederile articolului 3 alineatul (2) și ale articolului 3 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (denumit în continuare „regulamentul de bază”), prin faptul că a considerat că instituțiile sunt obligate să analizeze impactul practicilor anticoncurențiale asupra situației industriei din Uniune doar după ce existența unor astfel de practici anticoncurențiale este stabilită într-o decizie definitivă adoptată de o autoritate competentă în domeniul concurenței. În al doilea rând, prin
faptul că a respins cererea recurentei de a dezvălui identitatea producătorilor din Uniune care au făcut obiectul eșantionării, Tribunalul a denaturat probele din dosar și a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că poate să examineze aspectul dacă instituțiile au respectat articolul 3 alineatele (2) și (4) din regulamentul de bază fără a cunoaște identitatea producătorilor din Uniune eșantionați. În al treilea rând, prin faptul că i-a impus recurentei o obligație de a furniza probe pozitive privind efectul practicilor anticoncurențiale asupra producătorilor din Uniune eșantionați într-o situație în care identitatea acestor producători este ținută secretă, hotărârea atacată a interpretat în mod greșit prevederile articolului 3 alineatele (2) și (7) din regulamentul de bază și i-a impus recurentei o sarcină a probei nerezonabilă. În al patrulea rând, hotărârea atacată a încălcat, de asemenea, prevederile articolului 3 alineatele (2) și (7) din regulamentul de bază prin faptul că a concluzionat că obligațiile relevante pot fi îndeplinite pur și simplu prin faptul de a se întemeia pe ipoteze incomplete în loc să se efectueze o analiză propriu-zisă.