HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

7 martie 2018(*)

„Recurs – Ajutoare de stat – Ajutoare puse în aplicare de Republica Franceză în favoarea Sernam – Ajutoare pentru restructurare și recapitalizare, garanții și ștergerea datoriilor Sernam față de SNCF – Decizie prin care aceste ajutoare sunt declarate incompatibile cu piața internă și se dispune recuperarea lor – Vânzare de active în bloc – Noțiunea «vânzare» – Confuzie între obiectul și prețul vânzării de active în bloc – Procedură deschisă și transparentă – Criteriul investitorului privat – Aplicarea acestui principiu la o cesiune de active în bloc – Măsuri compensatorii”

În cauza C‑127/16 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 26 februarie 2016,

SNCF Mobilités, fostă Société nationale des chemins de fer français (SNCF), cu sediul în Saint‑Denis (Franța), reprezentată de P. Beurier, de O. Billard, de G. Fabre și de V. Landes, avocats,

recurentă,

celelalte părți din procedură fiind:

Comisia Europeană, reprezentată de B. Stromsky și de T. Maxian Rusche, în calitate de agenți,

pârâtă în primă instanță,

Republica Franceză,

Mory SA, în lichidare,

Mory Team, în lichidare,

cu sediul în Pantin (Franța), reprezentate de B. Vatier și de F. Loubières, avocats,

interveniente în primă instanță,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din doamna R. Silva de Lapuerta, președinte de cameră, și domnii C. G. Fernlund, J.‑C. Bonichot, S. Rodin și E. Regan (raportor), judecători,

avocat general: domnul P. Mengozzi,

grefier: doamna V. Giacobbo‑Peyronnel, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 9 martie 2017,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 20 iulie 2017,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin recursul formulat, SNCF Mobilités, fostă Société nationale des chemins de fer français (denumită în continuare „SNCF”), solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 17 decembrie 2015, SNCF/Comisia (T‑242/12, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2015:1003), prin care i s‑a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei 2012/398/UE a Comisiei din 9 martie 2012 privind ajutorul de stat SA.12522 (C 37/08) – Franța – Punerea în aplicare a deciziei „Sernam 2” (JO 2012, L 195, p. 19, denumită în continuare „Decizia Sernam 3”).

 Istoricul litigiului

2        La începutul anilor 2000, situația financiară a societății Sernam SA, a cărei activitate era în mod structural deficitară, a impus punerea în aplicare a unui plan de restructurare, întemeiat printre altele pe măsuri de asistență comercială și de redresare luate de SNCF, care constituie ajutoare de stat. Prin Decizia din 23 mai 2001 privind ajutorul de stat NN 122/2000 (ex NJ 140/2000) (JO 2001, C 199, p. 15, denumită în continuare „Decizia Sernam 1”), Comisia Europeană a aprobat un ajutor pentru restructurarea grupului Sernam și a declarat compatibil cu piața internă un ajutor în valoare de 503 milioane de euro pentru restructurarea Sernam, avut în vedere inițial în cadrul unui proiect de preluare a acesteia de către Geodis SA.

3        Prin scrisoarea din 17 iunie 2002, autoritățile franceze au informat Comisia că ajutoarele autorizate prin Decizia Sernam 1 fuseseră puse în aplicare în condiții diferite de cele pe baza cărora Comisia adoptase decizia respectivă. Pe de altă parte, prin scrisoarea din 8 iulie 2002, Comisia a fost sesizată cu o plângere privind dosarul Sernam.

4        Prin scrisoarea din 30 aprilie 2003, Comisia a informat Republica Franceză cu privire la decizia sa, intitulată „Ajutoare de stat – Franța – Invitație de a prezenta observații în temeiul [articolului 108 alineatul (2) TFUE] privind ajutorul C 32/03 (ex NN 122/2000) – «Sernam 2: Revizuirea ajutoarelor pentru restructurare»” (JO 2003, C 182, p. 2), de a deschide împotriva acestor ajutoare procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE.

5        Prin Decizia 2006/367/CE din 20 octombrie 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare parțial de Franța în favoarea întreprinderii „Sernam” (JO 2006, L 140, p. 1, denumită în continuare „Decizia Sernam 2”), Comisia a concluzionat că Decizia Sernam 1 nu a fost respectată, fapt ce reprezenta un abuz de ajutor în sensul articolului 1 litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

6        Astfel, Comisia a constatat că un ajutor suplimentar în valoare de 41 de milioane de euro fusese plătit în mod nelegal pentru a acoperi unele pierderi ulterioare adoptării Deciziei Sernam 1 și a dispus rambursarea acestuia. Comisia a constatat însă și că autoritățile franceze realizaseră mai multe dintre obiectivele lor în conformitate cu Decizia Sernam 1 și că ajutorul examinat îndeplinea criteriile de modificare a planului de restructurare prevăzute la punctul 3.2.4 din Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (JO 1999, C 288, p. 2). Prin urmare, Comisia a confirmat compatibilitatea cu piața internă a ajutorului de stat în valoare de 503 milioane de euro, autorizat prin Decizia Sernam 1, sub rezerva îndeplinirii a două condiții, și anume, pe de o parte, recentrarea Sernam pe activitățile de transport feroviar și, pe de altă parte, înlocuirea activităților sale de transport rutier cu utilizarea serviciilor unor întreprinderi independente. Alternativ, Decizia Sernam 2 prevedea și posibilitatea unei cesiuni în bloc a activelor Sernam.

7        Astfel, dispozitivul Deciziei Sernam 2 are următorul cuprins:

„Articolul 1

(1)      Ajutorul de stat în favoarea […] Sernam autorizat în luna mai 2001, în valoare de 503 milioane [de euro], este compatibil cu piața comună în condițiile prevăzute la articolele 3 și 4.

(2)      Ajutorul de stat pus în aplicare de [Republica Franceză] în favoarea […] Sernam, în valoare de 41 de milioane [de euro], este incompatibil cu piața comună.

Articolul 2

(1)      [Republica Franceză] ia toate măsurile necesare pentru a recupera de la beneficiar ajutorul prevăzut la articolul 1 alineatul (2) și pus deja la dispoziția acestuia în mod nelegal.

(2)      Recuperarea are loc fără întârziere conform procedurilor de drept național, în măsura în care acestea permit executarea imediată și efectivă a prezentei decizii. Ajutoarele care urmează a fi recuperate sunt purtătoare de dobândă începând de la data la care au fost puse la dispoziția beneficiarului până la data recuperării lor efective. Dobânzile se calculează pe baza ratei de referință utilizate pentru calculul echivalentului‑subvenție din cadrul ajutoarelor regionale.

Articolul 3

(1)      Sub rezerva alineatului (2), trebuie îndeplinite următoarele condiții:

(a)      Sernam va putea să desfășoare numai activitățile sale de mesagerie pe cale ferată, în conformitate cu conceptul privind Train Bloc Express («TBE»). În acest sens, SNCF garantează punerea la dispoziția oricărui alt operator care solicită acest lucru a unor condiții identice cu cele acordate societății Sernam pentru dezvoltarea transportului feroviar de mărfuri «TBE».

(b)      În schimb, Sernam va trebui să înlocuiască integral, în cursul următorilor doi ani începând cu data notificării prezentei decizii, mijloacele proprii și serviciile de transport rutier cu mijloacele și serviciile de transport rutier aparținând uneia sau mai multor întreprinderi independente de SNCF din punct de vedere juridic și economic și selecționate în urma unei proceduri deschise, transparente și nediscriminatorii.

«Mijloace proprii și servicii de transport rutier» ale Sernam înseamnă ansamblul mijloacelor rutiere – respectiv vehiculele de transport rutier – aflate în proprietatea societății Sernam sau deținute în baza unui contract de leasing/de închiriere.

Întreprinderile care vor prelua activitățile rutiere ale societății Sernam vor trebui să asigure ansamblul serviciilor de transport rutier din resurse proprii.

(2)      În cazul în care Sernam își vinde activele în bloc, până la 30 iunie 2005, la prețul pieței, unei societăți independente din punct de vedere juridic de SNCF, pe baza unei proceduri transparente și deschise, condițiile de la alineatul (1) nu se aplică.

Articolul 4

Orice vânzare parțială sau integrală a Sernam trebuie efectuată la prețul pieței și printr‑o procedură transparentă și deschisă pentru toți concurenții. În aceste condiții, rambursarea ajutorului în valoare de 41 de milioane [de euro] va reveni […] Sernam, în cazul în care aceasta continuă să existe.

Articolul 5

[Republica Franceză] informează Comisia, în termen de două luni de la data notificării prezentei decizii, cu privire la măsurile pe care le‑a luat pentru a se conforma cu dispozițiile acesteia.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează Republicii Franceze.”

8        SNCF a decis să pună în aplicare calea deschisă la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, care prevedea posibilitatea unei cesiuni în bloc a activelor Sernam. Conform autorităților franceze, situația economică a Sernam nu a permis obținerea unor propuneri de evaluare pozitivă în cadrul unei proceduri de cerere de ofertă desfășurate pe seama SNCF de o bancă. Toate ofertele depuse în cadrul acelei proceduri ar fi concluzionat că întreprinderea avea o valoare extrem de negativă. Întrucât nu a fost depusă nicio ofertă fermă, a fost luată decizia de continuare a discuțiilor numai cu consorțiul format din candidatul nr. 5, asociat la echipa de conducere a Sernam. Candidatul nr. 5 a înștiințat verbal, în cele din urmă, SNCF, la 15 iunie 2005, că se afla în imposibilitatea de a depune o ofertă de preluare, fie ea și condiționată, înainte de 30 iunie 2005.

9        La 30 iunie 2005, SNCF a luat decizia de a încheia vânzarea cu societatea Financière Sernam SAS, care era deținută în proporție de 100 % de echipa de conducere a Sernam.

10      Procesul de cesiune a avut loc în patru etape, care sunt menționate în protocolul de înțelegere semnat la 21 iulie 2005 de către SNCF, Sernam, Sernam Xpress SAS, una dintre cele 10 filiale deținute în proporție de 100 % de Sernam, și de Financière Sernam. În primul rând, SNCF a recapitalizat Sernam cu suma de 57 de milioane de euro. În al doilea rând, Sernam a efectuat în favoarea Sernam Xpress un aport parțial de active. Acest aport a privit toate elementele de activ, inclusiv suma de 57 de milioane de euro provenită din recapitalizare, și de pasiv ale Sernam, cu excepția unor pasive financiare care au reprezentat o sumă globală de 38,5 milioane de euro. În schimbul acestui aport, Sernam a primit o participație la Sernam Xpress în valoare nominală de 100 de euro. În al treilea rând, imediat după realizarea aportului, Sernam Xpress a efectuat o majorare de capital de 2 milioane de euro, care a fost subscrisă în totalitate de SNCF. În urma acestei operațiuni, SNCF a deținut majoritatea părților sociale ale Sernam Xpress. În al patrulea rând, Sernam și SNCF au cedat toate părțile sociale deținute la Sernam Xpress societății Financière Sernam, în schimbul sumei de 2 milioane de euro.

11      În urma acestei cesiuni, Sernam a făcut obiectul unei lichidări judiciare la 15 decembrie 2005. Creanța de 41 de milioane de euro, corespunzătoare ajutorului de stat care trebuie rambursat în temeiul Deciziei Sernam 2, a fost înscrisă în pasivul lichidării Sernam. Din această sumă, SNCF a putut recupera efectiv suma de 2,75 milioane de euro în urma procedurii de lichidare.

12      La 24 iunie 2005, o primă persoană a formulat plângere, denunțând Comisiei aplicarea incorectă a Deciziei Sernam 2. Prin scrisorile din 10 aprilie 2006 și din 23 aprilie 2007, Comisia a fost sesizată cu o altă plângere, formulată de o a doua parte interesată. Cele două persoane care au formulat plângere au considerat în esență că Decizia Sernam 2 fusese aplicată în mod abuziv.

13      Prin Decizia din 16 iulie 2008, intitulată „Ajutor de stat – Franța – Ajutor de stat C 37/08 – Aplicarea deciziei Sernam 2 – Invitație de a prezenta observații în temeiul articolului [108 alineatul (2) TFUE]” (JO 2009, C 4, p. 5), Comisia a deschis procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, care a condus la adoptarea Deciziei Sernam 3 la 9 martie 2012.

14      În această din urmă decizie, Comisia a considerat că ajutorul incompatibil cu piața internă de 41 de milioane de euro nu fusese recuperat. Ea a considerat de asemenea că procesul de cesiune nu respectase condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 și a concluzionat că ajutorul pentru restructurare în valoare de 503 milioane de euro, aprobat în mod condiționat prin Decizia Sernam 2, fusese utilizat în mod abuziv. În plus, Comisia a considerat că măsurile puse în aplicare de SNCF în vederea realizării acestei cesiuni constituiau ajutoare de stat noi, incompatibile cu piața internă. Aceste ajutoare noi cuprindeau recapitalizarea Sernam SA cu 57 de milioane de euro de către SNCF, ștergerea datoriilor societății Sernam SA față de SNCF în valoare de 38,5 milioane de euro și garanțiile acordate de SNCF la momentul transferării activităților Sernam SA societății Financière Sernam, cu excepția garanției acordate lucrătorilor feroviari.

 Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată

15      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 iunie 2012, recurenta a introdus o acțiune prin care solicita anularea Deciziei Sernam 3.

16      Recurenta a invocat șase motive în susținerea cererii sale de anulare. Aceste motive erau întemeiate, în primul rând, pe o încălcare a dreptului la apărare, în sensul că, în Decizia Sernam 3, Comisia a formulat o luare de poziție în ceea ce privește inaplicabilitatea criteriului investitorului privat în speță care nu figura în decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare, în al doilea rând, pe o încălcare a principiului protecției încrederii legitime, în al treilea rând, pe o încălcare a obligației de respectare a unui termen rezonabil și a principiului securității juridice, în al patrulea rând, pe erori de drept și de fapt săvârșite de Comisie, în sensul că a considerat că cesionarea în bloc a activelor Sernam nu a respectat condițiile enunțate la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, în al cincilea rând, pe o eroare de drept săvârșită de Comisie în sensul că a considerat că obligația de recuperare a ajutorului de stat de 41 de milioane de euro, declarat incompatibil cu piața internă prin Decizia Sernam 2, fusese transferată Financière Sernam și filialelor sale și, în sfârșit, în al șaselea rând, pe o eroare de drept săvârșită de Comisie în sensul că a considerat că măsurile prevăzute în protocolul de înțelegere din 21 iulie 2005 constituiau ajutoare de stat noi în favoarea Sernam Xpress și a Financière Sernam.

17      Prin hotărârea atacată, fără a se pronunța cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată de Comisie împotriva acțiunii în primă instanță, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate, deși a admis argumentul invocat de SNCF potrivit căruia Comisia a considerat în mod eronat că cesiunea în bloc a activelor Sernam la un preț negativ nu constituia o vânzare. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctelor 100-108 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că noțiunea „vânzare” nu exclude în mod necesar posibilitatea ca cesiunea respectivă să se realizeze la un preț negativ.

 Concluziile părților în fața Curții

18      Prin recursul formulat, SNCF solicită Curții:

–        declararea recursului ca fiind admisibil și fondat;

–        anularea hotărârii atacate și

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

19      Comisia, Mory SA și Mory Team solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

 Cu privire la recurs

 Cu privire la primul motiv

 Cu privire la primul aspect al primului motiv

–       Argumentația părților

20      Prin intermediul primului aspect al primului motiv, recurenta reproșează Tribunalului că a statuat, la punctele 194 și 195 din hotărârea atacată, că finalitatea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 era încetarea activității economice a Sernam.

21      Mai întâi, o astfel de concluzie s‑ar întemeia pe o eroare de drept. Vânzarea de active în bloc prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 ar însemna ca totalitatea activelor întreprinderii să fie cesionată în bloc către un singur cumpărător. Astfel, noțiunea de cesiune de active în bloc ar avea drept consecință inevitabilă continuarea activităților întreprinderii.

22      În această privință, Tribunalul ar fi afectat hotărârea atacată și de o motivare insuficientă, întrucât nu ar fi explicat modalitatea în care o cesiune a totalității activelor Sernam într‑un singur bloc și către unul și același cumpărător, care, în plus, după cum se precizează în considerentul (217) al Deciziei Sernam 2, trebuia să preia cotele de piață eliberate de Sernam, ar fi putut conduce la încetarea activității economice a acesteia.

23      În plus, în stadiul memoriului în replică, recurenta reproșează Comisiei că a susținut că cesiunea în bloc a activelor Sernam are ca finalitate încetarea activităților acesteia, în timp ce însăși Comisia a explicat, în cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârea din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia (C‑277/00, EU:C:2004:238, punctele 68-70), și Hotărârea din 19 octombrie 2005, CDA Datenträger Albrechts/Comisia (T‑324/00, EU:T:2005:364, punctul 73), că efectul unei asemenea cesiuni era continuarea activității economice a unei întreprinderi.

24      În continuare, recurenta apreciază că considerentul (217) al Deciziei Sernam 2 precizează în mod clar finalitatea cesiunii în bloc a activelor Sernam, și anume ca Sernam să nu mai opereze în forma sa juridică anterioară și ca cotele sale de piață să fie eliberate în beneficiul unui cumpărător independent. Obiectivul urmărit, astfel cum ar reieși din articolul 3 alineatul (2) din această decizie, interpretat în lumina considerentului (217) al acesteia, ar fi, prin urmare, ruptura pentru viitor a oricărei legături de capital între SNCF și filiala sa pentru a evita acordarea unor noi ajutoare de stat.

25      Indicând, la punctele 194 și 195 din hotărârea atacată, că finalitatea cesiunii în bloc a activelor Sernam era încetarea activității economice a acesteia, Tribunalul ar fi reținut o finalitate care nu reiese nici din dispozitivul, nici din motivarea Deciziei Sernam 2. De asemenea, recurenta reproșează Tribunalului că a făcut mențiune, la punctul 218 din hotărârea atacată, cu privire la un cumpărător care să integreze activele Sernam în strategia comercială proprie, în timp ce această condiție nu figurează în modul de redactare a considerentului (217) al Deciziei Sernam 2, care se referă numai la un cumpărător independent, și anume fără legătură juridică cu SNCF. Procedând astfel, Tribunalul ar fi reținut o interpretare care contravine termenilor deciziei respective, în condițiile în care aceștia sunt lipsiți de cea mai mică ambiguitate.

26      Or, jurisprudența Curții ar limita recurgerea la interpretarea dispozitivului unui act în lumina motivelor care au condus la adoptarea sa la cazul în care acest dispozitiv nu ar fi suficient de explicit (Hotărârea din 19 iunie 1980, Roudolff, 803/79, EU:C:1980:166, punctul 7). Prin faptul că a aplicat acest principiu de interpretare în speță, deși termenii articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 nu îl justifică, Tribunalul ar fi denaturat decizia respectivă.

27      În sfârșit, Tribunalul ar fi afectat hotărârea atacată de o motivare contradictorie în măsura în care a considerat, la punctele 194 și 195 din această hotărâre, că considerentul (217) al Deciziei Sernam 2 stabilea în mod clar că finalitatea cesiunii în bloc a activelor era încetarea activității economice a Sernam, apreciind totodată, la punctul 218 din hotărârea atacată, că același considerent ar putea „da aparența unei continuări a activității economice” a acesteia.

28      Comisia, susținută de Mory și de Mory Team, consideră că primul aspect al primului motiv trebuie respins.

–       Aprecierea Curții

29      Trebuie înlăturată de la bun început critica referitoare la metodele de interpretare utilizate de Tribunal. La punctele 86 și 87 din hotărârea atacată, acesta a amintit, pentru a o aplica, o jurisprudență constantă a Curții potrivit căreia, pe de o parte, interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii trebuie să țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (a se vedea în special Hotărârea din 27 septembrie 2017, Nintendo, C‑24/16 și C‑25/16, EU:C:2017:724, punctul 70 precum și jurisprudența citată), și, pe de altă parte, dispozitivul unui act al Uniunii nu poate fi disociat de motivarea acestuia și trebuie să fie interpretat, dacă este necesar, luându‑se în considerare motivele care au condus la adoptarea lui (Hotărârea din 25 octombrie 2011, eDate Advertising și alții, C‑509/09 și C‑161/10, EU:C:2011:685, punctul 55 și jurisprudența citată).

30      În măsura în care recurenta reproșează Tribunalului, inclusiv atunci când invocă o denaturare a articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, că a săvârșit erori de drept în aprecierea finalității acestei dispoziții, este necesar să se amintească faptul că, la punctul 191 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că reiese din considerentele (200) și (208)-(211) ale acestei decizii, care sunt cuprinse într‑o secțiune intitulată „Prevenirea denaturărilor concurenței – măsuri compensatorii specifice”, că decizia menționată viza stabilirea unor măsuri compensatorii ca urmare a ajutorului de care a beneficiat Sernam și ca urmare a aplicării sale abuzive, impunându‑i acesteia să se retragă „definitiv din segmentele de piață cu capacitate în exces” pentru a evita ca o „întreprinder[e] care ar fi trebuit să își înceteze activitățile ca urmare a dificultăților declarate [să ocupe] în mod artificial […] cote pe piețe extrem de solicitate, în detrimentul întreprinderilor concurente și viabile din punct de vedere financiar”.

31      Rezultă de aici, astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 192 din hotărârea atacată, că articolul 3 alineatul (1) din Decizia Sernam 2 avea drept scop „eliminarea prezenței Sernam pe o piață cu capacitate în exces pentru a preveni orice denaturare a concurenței în legătură cu acordarea ajutorului pentru restructurare de 503 milioane de euro”, impunând preluarea activităților rutiere ale Sernam de către alte întreprinderi și diversificarea activităților Sernam în direcția transportului feroviar de marfă.

32      Este necesar de asemenea să se amintească faptul că, pe de o parte, Tribunalul a constatat, la punctul 193 din hotărârea atacată, că considerentul (217) al Deciziei Sernam 2, care face referire la eliberarea unor cote de piață în favoarea unui cumpărător independent, era inclus, ca și considerentele (200) și (208)-(211) ale acestei decizii, în partea dedicată măsurilor de prevenire a denaturărilor concurenței, iar, pe de altă parte, Tribunalul a arătat, la punctul 194 din această hotărâre, că „cele două alineate ale articolului 3 din Decizia Sernam 2, care sunt expres alternative, condiționau ajutorul pentru restructurare de 503 milioane de euro și urmăreau același obiectiv de prevenire a denaturărilor de concurență determinate de acest ajutor”.

33      Prin urmare, Tribunalul a putut deduce de aici în mod întemeiat, la punctele 194 și 195 din hotărârea atacată, că finalitatea vânzării în bloc a activelor Sernam, prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, interpretat în lumina considerentului (217) al acesteia, viza încetarea activității economice a Sernam și dispariția sa, ceea ce ar fi făcut inutilă respectarea condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din această decizie.

34      În ceea ce privește respectarea obligației de motivare, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, motivarea unei hotărâri trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul Tribunalului, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile deciziei luate, iar Curții să își exercite controlul jurisdicțional (a se vedea în special Hotărârea din 4 aprilie 2017, Ombudsmanul/Staelen, C‑337/15 P, EU:C:2017:256, punctul 83 și jurisprudența citată).

35      Or, trebuie să se constate că punctele 191-195 din hotărârea atacată, astfel cum sunt rezumate la punctele 30-33 din prezenta hotărâre, prezintă în mod corespunzător cerințelor legale motivele pentru care Tribunalul a considerat că finalitatea cesiunii în bloc a activelor Sernam viza încetarea activității economice a acestei întreprinderi.

36      Nici argumentul recurentei care constă în a susține că Tribunalul a efectuat o motivare contradictorie nu poate fi admis. Astfel, este necesar să se arate că, deși Tribunalul a considerat, la punctul 218 din hotărârea atacată, că, potrivit considerentului (217) al Deciziei Sernam 2, cumpărătorul activelor în bloc ar putea de facto să își continue activitățile proprii cu activele Sernam, ceea ce ar putea da aparența unei continuări a activității economice a acesteia, el a precizat imediat că „trebuia să fie vorba despre activitatea unui operator total diferit de Sernam, cu alte cuvinte, cumpărătorul, care trebuia să integreze activele Sernam în strategia sa comercială proprie, fără de care cotele de piață ale beneficiarului nu pot fi considerate «eliberate»”.

37      De altfel, prin această precizare, Tribunalul nu a făcut decât să confirme, fără a denatura Decizia Sernam 2, că aplicarea articolului 3 alineatul (2) din această decizie presupune vânzarea activelor Sernam unui cumpărător independent.

38      În plus, argumentul întemeiat pe faptul că poziția susținută de Comisie în memoriul său în răspuns ar fi diferită de cea pe care ar fi susținut‑o în cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârea din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia (C‑277/00, EU:C:2004:238, punctele 68-70), și Hotărârea din 19 octombrie 2005, CDA Datenträger Albrechts/Comisia (T‑324/00, EU:T:2005:364, punctul 73), deși nu dovedește în ce mod Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în aprecierea finalității articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, trebuie respins ca inadmisibil (a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 decembrie 2016, SV Capital/ABE, C‑577/15 P, EU:C:2016:947, punctul 69).

39      Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, primul aspect al primului motiv trebuie respins ca fiind în parte inadmisibil și în parte nefondat.

 Cu privire la al doilea aspect al primului motiv

–       Argumentația părților

40      Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurenta reproșează Tribunalului că, la punctul 90 din hotărârea atacată, a interpretat noțiunea „vânzare” menționată la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 ca făcând referire la un transfer efectiv de active la data de 30 iunie 2005. Or, nici articolul 3 alineatul (2) și nici considerentul (217) al Deciziei Sernam 2 nu ar face referire la un astfel de transfer efectiv. În plus, potrivit dreptului francez, în special potrivit articolului 1583 din Codul civil, o vânzare ar rezulta din acordul dintre cumpărător și vânzător, de îndată ce aceștia au convenit cu privire la obiect și la preț, chiar dacă obiectul nu a fost încă livrat și nici prețul plătit. Astfel, prin faptul că a atribuit noțiunii „vânzare” o semnificație care, depășind termenii lipsiți de ambiguitate utilizați de Comisie, nu reiese nici din dispozitivul, nici din motivarea Deciziei Sernam 2 și care contravine semnificației pe care o are acest termen în sistemele juridice naționale, Tribunalul ar fi denaturat noțiunea „vânzare”, săvârșind astfel o eroare de drept.

41      Comisia apreciază că al doilea aspect al primului motiv trebuie respins.

–       Aprecierea Curții

42      Este necesar să se arate că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 30-33 din prezenta hotărâre, finalitatea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, interpretat în lumina considerentului (217) al acesteia, viza asigurarea eliberării efective a cotelor de piață în beneficiul unui cumpărător independent.

43      Astfel, fără a săvârși o eroare de drept, Tribunalul a considerat, la punctul 90 din hotărârea atacată, că respectarea condiției temporale prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, potrivit căreia această dispoziție se putea aplica „[în cazul în care Sernam și‑ar vinde] activele în bloc până în data de 30 iunie 2005”, necesita un transfer efectiv al activelor la această dată și a constatat, la punctul 91 din hotărârea respectivă, că această dată limită nu a fost respectată.

44      În consecință, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.

 Cu privire la al treilea aspect al primului motiv

–       Argumentația părților

45      Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a afectat hotărârea atacată de o motivare insuficientă întrucât a considerat, la punctele 118 și 124 din această hotărâre, că vânzarea în bloc a activelor Sernam, astfel cum este prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, trebuia să privească numai activele.

46      În primul rând, recurenta susține că, limitându‑se să reproducă articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 și considerentul (217) al acestei decizii pentru a afirma, pe de o parte, la punctul 117 din hotărârea atacată, că Decizia Sernam 2 diferenția „în mod clar «vânzarea Sernam în integralitatea ei (active și pasive)» de «vânzarea de active în bloc» ale Sernam” și pentru a concluziona, pe de altă parte, la punctele 118 și 124 din această hotărâre, că în mod întemeiat Comisia a considerat că vânzarea de active în bloc trebuia să privească numai activele și să excludă pasivele, Tribunalul a efectuat afirmații peremptorii și a afectat astfel hotărârea respectivă de o motivare insuficientă.

47      În al doilea rând, recurenta apreciază că diferența reținută de Tribunal între vânzarea în integralitate a Sernam, incluzând activele și pasivele, și vânzarea de active în bloc cu excluderea pasivelor este eronată.

48      Mai întâi, o astfel de diferență ar rezulta dintr‑o denaturare a articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, în măsura în care această dispoziție nu ar preciza nicidecum că ar fi trebuit vândute numai activele și ar fi trebuit excluse pasivele.

49      În continuare, recurenta contestă concluzia Tribunalului, cuprinsă la punctul 119 din hotărârea atacată, potrivit căreia interpretarea vânzării de active în bloc în sensul că poate include și pasivele ar echivala cu negarea diferenței dintre cele două condiții alternative enunțate la cele două alineate ale articolului 3 din Decizia Sernam 2 și aferente celor două scenarii de vânzare avute în vedere în considerentul (217) al acestei decizii.

50      Condițiile aferente primului scenariu, și anume cel al unei vânzări integrale a societății Sernam, ar avea ca scop atenuarea consecințelor nefavorabile ale menținerii pe piață a Sernam asupra concurenților prin impunerea unei preluări a activităților rutiere ale Sernam de către alte întreprinderi și diversificarea activităților acesteia în direcția transportului feroviar de marfă. Aceste condiții nu s‑ar justifica în cel de al doilea scenariu, și anume cel al unei cesiuni în bloc a activelor Sernam, întrucât Sernam nu ar mai opera în forma sa juridică anterioară și ar fi eliberat cotele sale de piață unui cumpărător independent. Condițiile aferente fiecăruia dintre cele două scenarii ar fi, prin urmare, foarte diferite.

51      În sfârșit, recurenta susține că, având în vedere finalitatea pretins urmărită la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, adăugarea unor pasive la active nu are niciun impact asupra continuării activității economice, ci numai, eventual, un impact asupra determinării valorii.

52      Dacă finalitatea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 ar fi fost încetarea activității economice a Sernam, ar fi trebuit ca această dispoziție să facă referire la o modalitate de cesionare care să permită atingerea acestui obiectiv, cum ar fi cesiunea de active în mod separat sau pe loturi.

53      Comisia consideră că al treilea aspect al primului motiv trebuie respins.

–       Aprecierea Curții

54      În ceea ce privește, în primul rând, argumentul potrivit căruia diferența reținută de Tribunal între vânzarea în integralitate a Sernam, incluzând activele și pasivele, și vânzarea de active în bloc cu excluderea pasivelor ar fi eronată, trebuie amintit de la bun început că, astfel cum s‑a arătat la punctele 30-33 din prezenta hotărâre, alineatele (1) și (2) ale articolului 3 din Decizia Sernam 2 constituie două opțiuni alternative care urmăresc aceeași finalitate, și anume încetarea activității economice a Sernam pe o piață cu o capacitate în exces.

55      În această privință, este necesar să se constate că considerentul (217) al Deciziei Sernam 2 precizează că, dacă activitățile Sernam ar trebui să continue în contextul unei vânzări în integralitate a acesteia, incluzând activele și pasivele, condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din această decizie ar trebui să se aplice. În schimb, situația ar fi diferită în ipoteza unei cesiuni în bloc a activelor Sernam, întrucât încetarea activităților acesteia rezultă din eliberarea cotelor de piață ale acestei societăți în beneficiul unui cumpărător independent și din retragerea acesteia dintr‑un sector cu capacitate în exces.

56      Astfel, în mod întemeiat Tribunalul a putut să considere, la punctul 117 din hotărârea atacată, că Decizia Sernam 2 diferenția în mod clar vânzarea Sernam în integralitatea ei, incluzând activele și pasivele, de vânzarea în bloc a activelor acesteia și să deducă de aici, la punctele 118 și 124 din această hotărâre, că cesiunea în bloc a activelor Sernam, vizată la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, interpretat în lumina considerentului (217) al acesteia, trebuia înțeleasă în sensul că exclude pasivele.

57      Contrar a ceea ce sugerează recurenta, o altă interpretare ar însemna, așa cum a precizat Tribunalul la punctul 119 din hotărârea atacată, negarea diferenței care există între cele două condiții alternative prevăzute la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Decizia Sernam 2.

58      Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 47 din concluzii, dacă s‑ar urma raționamentul invocat de recurentă, ar însemna că ar fi posibil ca Sernam să fie vândută aproape în integralitate și ca aceasta să își continue activitatea fără a fi necesară aplicarea măsurilor compensatorii prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Decizia Sernam 2, lipsind astfel articolul 3 alineatul (2) din decizia respectivă de orice efect util.

59      În ceea ce privește, în al doilea rând, nemotivarea hotărârii atacate invocată de recurentă, trebuie să se constate că, având în vedere jurisprudența amintită la punctul 34 din prezenta hotărâre, hotărârea atacată îndeplinește cerințele de motivare care incumbau Tribunalului, din moment ce acesta a prezentat, la punctele 117-119 din hotărârea respectivă, motivele pentru care a considerat că vânzarea de active în bloc trebuia să privească numai activele.

60      Având în vedere cele ce precedă, al treilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat. Prin urmare, primul motiv trebuie respins în totalitate.

 Cu privire la al doilea motiv

 Argumentația părților

61      Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept întrucât a considerat, la punctele 163 și 164 din hotărârea atacată, că cesiunea în bloc a activelor Sernam nu a rezultat dintr‑o procedură de cerere de ofertă deschisă și transparentă, astfel cum impunea articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, pentru motivul că inițial a participat la cererea de ofertă consorțiul format din candidatul nr. 5 și echipa de conducere a Sernam, iar nu membrii echipei de conducere în mod individual, și că, prin urmare, echipa de conducere nu a participat în mod autonom la procedură încă de la începutul acesteia. Nu ar rezulta nici din Decizia Sernam 2, nici din dreptul Uniunii că candidatul selectat în cele din urmă la capătul unei proceduri de cerere de ofertă trebuie să fi participat în mod autonom la procedură încă de la începutul acesteia.

62      Recurenta amintește că candidatul nr. 5 și echipa de conducere a Sernam fuseseră asociați, în cadrul unui consorțiu, la cererea de ofertă încă de la începutul procedurii și au oferit valoarea cea mai puțin negativă pentru activele în bloc. Numai după retragerea candidatului nr. 5 a decis echipa de conducere a Sernam să continue procedura și să prezinte, singură, oferta de preluare depusă inițial de consorțiu. Astfel, recurenta apreciază că asemenea împrejurări îndeplinesc cerințele referitoare la caracterul deschis și transparent al unei cereri de ofertă, așa cum rezultă acestea din practica decizională a Comisiei și din jurisprudența Curții.

63      Astfel, în practica sa decizională, Comisia ar impune în această privință ca toate părțile, solicitate sau nesolicitate, care pot fi interesate de achiziția în cauză să fi avut ocazia să prezinte o ofertă și, pentru aceasta, să dispună de posibilități de informare și de condiții identice privind termenul. În plus, în Hotărârea din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia (C‑277/00, EU:C:2004:238, punctul 95), și în Hotărârea din 19 octombrie 2005, CDA Datenträger Albrechts/Comisia (T‑324/00, EU:T:2005:364, punctul 73), s‑ar fi considerat că faptul că o vânzare nu s‑a produs imediat, ci a fost precedată de încercări nereușite cu o altă societate, era un indiciu de natură să dovedească că procedura urmată era suficient de deschisă și de transparentă.

64      În plus, recurenta apreciază că este posibil să se admită că principiile deschiderii și transparenței în materie de achiziții publice pot fi aplicate prin analogie procedurilor de cesiune de active. Or, ar rezulta din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65), precum și din Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO 2014, L 94, p. 1) că dreptul Uniunii permite atribuirea unui asemenea contract unui operator economic, în lipsa publicității sau a unei proceduri concurențiale prealabile, în urma eșecului unei prime proceduri de cerere de ofertă, chiar dacă operatorul nu a participat la această primă procedură și fără ca aceasta să constituie o încălcare a principiilor deschiderii și transparenței. Aceste principii ar trebui considerate a fortiori ca fiind respectate atunci când activele au fost cedate ultimei persoane interesate și singura care a făcut o ofertă fermă, deși a participat la întregul proces fiind asociată într‑o primă etapă întru‑un consorțiu, cealaltă parte renunțând la acesta în cursul procedurii.

65      Comisia consideră că al doilea motiv este inadmisibil sau, în subsidiar, nefondat.

 Aprecierea Curții

66      Mai întâi, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la o eventuală analogie între procedura de cerere de ofertă privind prezenta cauză și principiile aplicabile în materie de achizițiile publice, amintită la punctul 64 din prezenta hotărâre, trebuie să se arate că argumentul dedus de recurentă din această eventuală analogie se întemeiază pe faptul că la capătul procedurii de cerere de ofertă nu fusese depusă nicio ofertă sau nicio ofertă corespunzătoare. Or, un astfel de argument nu ar putea fi admis decât dacă ar fi repusă în discuție constatarea de fapt efectuată de Tribunal la punctul 170 din hotărârea atacată, potrivit căreia „«ultima persoană interesată» în procedura de cerere de ofertă transparentă și deschisă era candidatul nr. 4. […] Or, după cum subliniază Comisia în înscrisurile sale, după retragerea candidatului nr. 5, ar fi fost necesar astfel să se revină la candidatul nr. 4, care participa de la început la procedură și care de asemenea își manifestase interesul la finalul celei de a doua etape”. Acest argument, care invită Curtea să substituie analiza efectuată de Tribunal în cadrul aprecierii sale suverane a faptelor și a elementelor de probă prin propria apreciere, este, prin urmare, inadmisibil și trebuie înlăturat.

67      În continuare, practica urmată de Comisie în deciziile sale sau în liniile sale directoare, chiar dacă s‑ar presupune că ar veni în sprijinul argumentului invocat de recurentă, nu poate, în niciun caz, să fie obligatorie pentru Curte în cadrul interpretării de către aceasta a normelor Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 octombrie 2015, Electrabel și Dunamenti Erőmű/Comisia, C‑357/14 P, EU:C:2015:642, punctul 68).

68      În orice caz, astfel cum a amintit în mod întemeiat Tribunalul la punctul 183 din hotărârea atacată, potrivit jurisprudenței Curții, caracterul deschis și transparent al unei proceduri de cerere de ofertă se apreciază în funcție de o serie de elemente specifice împrejurărilor din fiecare cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia, C‑277/00, EU:C:2004:238, punctul 95).

69      Prin urmare, ținând seama de situația de fapt din prezenta speță, întrucât a constatat, la punctele 170 și 171 din hotărârea atacată, că oferta reținută nu provenea de la un candidat care a participat în mod autonom la cererea de ofertă încă de la începutul procedurii, Tribunalul a putut să aprecieze în mod întemeiat, la punctul 174 din această hotărâre, că cerința privind caracterul deschis și transparent al procedurii nu fusese respectată.

70      În consecință, al doilea motiv trebuie respins în parte ca inadmisibil și în parte ca nefondat.

 Cu privire la al treilea motiv

 Argumentația părților

71      Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o denaturare a faptelor, la punctele 165-167 și 170 din hotărârea atacată, întrucât a considerat că oferta fermă a echipei de conducere a Sernam nu putea fi considerată ca fiind rezultatul unei proceduri de cerere de ofertă deschise și transparente pentru motivul că această ofertă era mult mai nefavorabilă pentru vânzător decât ofertele fără caracter obligatoriu depuse în cadrul celei de a doua etape a procedurii de cerere de ofertă de către candidații nr. 4 și nr. 5.

72      Această analiză s‑ar întemeia pe o denaturare a situației de fapt din speță. Tribunalul nu ar fi ținut seama de faptul că cuantumul recapitalizării propus de acești doi candidați implica în mod necesar ca, la data efectuării operațiunii, să rămână în trezoreria Sernam suma care figura în bilanțul pentru anul 2004, și anume 49,2 milioane de euro. Or, oferta depusă de echipa de conducere a Sernam la 30 iunie 2005, care făcea referire la o recapitalizare în valoare de 59 de milioane de euro, ar ține seama, potrivit acesteia, de deteriorarea puternică a resurselor financiare ale Sernam între 31 decembrie 2004 și 30 iunie 2005.

73      Comisia consideră că al treilea motiv este inoperant sau, în subsidiar, nefondat.

 Aprecierea Curții

74      În măsura în care recurenta critică aprecierea Tribunalului cu privire la ofertele depuse de echipa de conducere a Sernam și de candidații nr. 4 și nr. 5, este suficient să se constate că aceasta pune în discuție unul dintre elementele care au determinat Tribunalul să aprecieze, la punctul 174 din hotărârea atacată, că oferta acestei echipe de conducere nu a rezultat dintr‑o procedură de cerere de ofertă deschisă și transparentă.

75      Or, astfel cum reiese din analiza prezentată la punctele 68 și 69 din prezenta hotărâre, referitoare la al doilea motiv de recurs, în lumina situației de fapt din prezenta cauză, împrejurarea că echipa de conducere a Sernam nu a participat în mod autonom la procedura cerere de ofertă încă de la început este suficientă pentru a stabili că nu a fost respectat caracterul deschis și transparent al acestei proceduri, prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2.

76      În consecință, se impune respingerea celui de al treilea motiv ca inoperant.

 Cu privire la al patrulea motiv

 Argumentația părților

77      Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta reproșează Tribunalului că a constatat, la punctul 153 din hotărârea atacată, că Comisia nu a făcut nicio confuzie între obiectul vânzării și prețul vânzării prin faptul că a apreciat că, prin recapitalizările succesive ale Sernam și, ulterior, ale Sernam Xpress, la active fusese adăugată o sumă netă de 57 de milioane de euro, cu încălcarea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2.

78      În primul rând, întrucât a afirmat, de manieră peremptorie, la punctul 153 din hotărârea atacată, că „este suficient să se constate că Comisia nu a făcut nicio confuzie între obiectul vânzării și prețul vânzării”, Tribunalul ar fi afectat această hotărâre de o motivare insuficientă.

79      În al doilea rând, întrucât a refuzat să admită, la punctul 153 din hotărârea atacată, că recapitalizarea cu 57 de milioane de euro reprezenta prețul negativ „plătit” pentru activele în bloc ale Sernam, Tribunalul ar fi afectat hotărârea atacată și de o motivare contradictorie, deoarece, la punctele 103 și 107 din hotărârea atacată, acesta ar fi admis că dreptul ajutoarelor de stat nu privește formele juridice pe care le pot avea tranzacțiile, ci realitatea lor economică, și că este posibil să se procedeze la o vânzare la un preț negativ prin intermediul unei recapitalizări prealabile efectuate de vânzător.

80      În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit mai multe erori de drept. Pe de o parte, aprecierea acestuia, de la punctul 153 din hotărârea atacată, potrivit căreia suma netă de 57 de milioane de euro, prin intermediul unor recapitalizări succesive ale Sernam și, ulterior, ale Sernam Xpress, s‑ar fi adăugat la activele acestor societăți, ar fi eronată. Potrivit recurentei, recapitalizarea în valoare de 57 de milioane de euro nu constituie o completare a activelor cesionate, ci corespunde prețului negativ plătit pentru achiziționarea în bloc a activelor Sernam.

81      Pe de altă parte, recurenta reproșează Tribunalului că a săvârșit o a doua eroare de drept întrucât a constatat, la punctele 154 și 158 din hotărârea atacată, că prețul negativ rezultă din nerespectarea obligației de a vinde doar activele Sernam, fără pasive, și că, dacă recurenta ar fi respectat această obligație, prețul de vânzare ar fi fost pozitiv sau nul. Potrivit recurentei, în măsura în care vânzarea de active în bloc ar implica continuarea activității Sernam, caracterul deficitar din punct de vedere structural al activității cesionate și transferul automat al contractelor de muncă, astfel cum prevede dreptul francez, ar conduce în mod necesar la o evaluare negativă a activității. Astfel, existența unui preț negativ nu s‑ar datora adăugării anumitor pasive, ci cesionării unei entități deficitare din punct de vedere structural.

82      Comisia consideră că al patrulea motiv este în parte inadmisibil și în parte nefondat.

 Aprecierea Curții

83      În ceea ce privește, în primul rând, critica referitoare la nemotivarea hotărârii atacate, trebuie să se arate că, la punctul 152 din această hotărâre, Tribunalul a constatat că Comisia a apreciat în considerentul (117) al Deciziei Sernam 3 că „prin recapitalizările Sernam și Sernam Xpress, la activele Sernam fusese adăugată o sumă netă de 57 de milioane de euro, [iar] articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 nu autoriza o asemenea suplimentare de active”.

84      Rezultă din aceasta, având în vedere jurisprudența amintită la punctul 34 din prezenta hotărâre, că Tribunalul a prezentat cu toată claritatea necesară motivele pentru care Comisia nu a făcut nicio confuzie între obiectul vânzării și prețul vânzării.

85      În al doilea rând, nu se poate susține că punctul 153 din hotărârea atacată contrazice punctele 103 și 107 din aceeași hotărâre. Astfel, aceste din urmă puncte se referă la analiza noțiunii „vânzare” prin care Tribunalul a considerat, în cadrul celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv invocat în primă instanță, că o vânzare poate fi realizată la un preț negativ, printre altele prin intermediul unei recapitalizări prealabile efectuate de către vânzător.

86      Această problemă este diferită de problema dacă, în speță, Comisia putea să considere, astfel cum a procedat în considerentul (117) al Deciziei Sernam 3, că o suplimentare de active fusese efectuată cu încălcarea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, problemă pe care Tribunalul a soluționat‑o în cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al patrulea motiv invocat în fața sa și din care face parte punctul 153 din hotărârea atacată.

87      În al treilea rând, în măsura în care recurenta reproșează Tribunalului că a săvârșit erorile de drept prezentate la punctele 80 și 81 din prezenta hotărâre, este necesar, pe de o parte, să se constate că, la punctul 153 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a limitat să observe că o sumă netă de 57 de milioane de euro a fost adăugată la active prin intermediul unei recapitalizări a Sernam, un element de fapt care nu este contestat de părți.

88      Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 54 și 58 din prezenta hotărâre, în mod întemeiat Tribunalul a considerat că includerea pasivelor la vânzarea în bloc a activelor Sernam nu respecta obligația impusă prin Decizia Sernam 2. În ceea ce privește consecința dedusă de aici de către Tribunal, la punctele 154 și 158 din hotărârea atacată, prin faptul că a constatat că prețul negativ plătit pentru activele Sernam ar fi fost pozitiv sau nul dacă ar fi fost vândute numai activele, aceasta ține de o apreciere de fapt. Din moment ce recurenta nu invocă nicio denaturare a faptelor, argumentația sa trebuie respinsă ca inadmisibilă.

89      Având în vedere cele de mai sus, al patrulea motiv trebuie respins ca fiind în parte nefondat și în parte inadmisibil.

 Cu privire la al cincilea motiv

 Argumentația părților

90      Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenta reproșează Tribunalului că a denaturat articolul 4 din Decizia Sernam 2, la punctul 278 din hotărârea atacată, și că considerat în mod eronat, la punctul 279 din această hotărâre, că, întrucât Sernam a continuat să existe din punct de vedere economic în cadrul Sernam Xpress, iar ulterior în cadrul Financière Sernam, înscrierea în pasivul lichidării Sernam a creanței privind recuperarea ajutorului de 41 de milioane de euro încălca această dispoziție.

91      În primul rând, recurenta reproșează Tribunalului că a considerat, la punctul 278 din hotărârea atacată, că „aluzia făcută la articolul 4 din Decizia Sernam 2 la continuarea existenței Sernam putea sugera doar menținerea activității economice a Sernam”, în timp ce această dispoziție prevedea numai că „rambursarea ajutorului în valoare de 41 de milioane [de euro va reveni] […] Sernam în cazul în care aceasta [va continua] să existe”.

92      Întrucât dispoziția menționată este lipsită de ambiguitate, aceasta ar trebui să facă obiectul unei interpretări literale. Astfel, referirea la existența „Sernam” ar trebui înțeleasă drept existența persoanei juridice constituite de Sernam. Prin urmare, articolul 4 din Decizia Sernam 2 s‑ar limita să distingă în funcție de situația în care persoana juridică Sernam continuă sau nu continuă să existe, fără a lua în considerare, în mod explicit sau implicit, aspectul privind încetarea activității economice a acesteia.

93      Recurenta, făcând trimitere la punctul 77 din Hotărârea din 20 septembrie 2001, Banks (C‑390/98, EU:C:2001:456), și la punctul 80 din Hotărârea din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia (C‑277/00, EU:C:2004:238), arată că o astfel de interpretare este conformă cu jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia, în cazul vânzării unor active ale unei societăți beneficiare de ajutor de stat către un terț la prețul de piață, beneficiul ajutorului este încorporat în prețul de piață, astfel încât vânzătorul păstrează beneficiul efectiv al ajutorului.

94      Prin faptul că a dat articolului 4 din Decizia Sernam 2 un sens și o întindere pe care nu le poate avea, ținând seama de redactarea sa lipsită de ambiguitate, Tribunalul ar fi denaturat această dispoziție și ar fi săvârșit o eroare de drept.

95      În al doilea rând, pe baza punctului 135 din Hotărârea din 13 septembrie 2010, Grecia și alții/Comisia (T‑415/05, T‑416/05 și T‑423/05, EU:T:2010:386), și a punctului 155 din Hotărârea din 28 martie 2012, Ryanair/Comisia (T‑123/09, EU:T:2012:164), recurenta susține că aprecierea existenței unei continuități economice între o societate care a beneficiat de ajutoare de stat și cumpărătorul activelor sale, ceea ce implică transferul avantajului concurențial legat de beneficiul ajutoarelor către cumpărătorul activelor menționate, se efectuează în funcție de obiectul transferului, de prețul acestuia, de identitatea acționarilor sau a proprietarilor întreprinderii dobânditoare și a primei întreprinderi, de momentul la care a fost efectuat transferul sau de logica economică a operațiunii. Or, punerea în aplicare a acestor criterii de către Tribunal în cadrul aprecierii sale privind continuitatea economică între Sernam și cumpărătorul în bloc al activelor acesteia ar fi afectată de mai multe erori de drept.

96      Mai întâi, în ceea ce privește identitatea acționarilor, Tribunalul ar fi considerat în mod eronat, la punctul 242 din hotărârea atacată, că continuitatea economică trebuia apreciată între Sernam și Sernam Xpress. Întrucât dreptul francez nu permite, printre altele, ca într‑un contract de vânzare să fie prevăzut un preț negativ, condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 ar fi făcut imposibilă o vânzare directă în bloc a activelor Sernam către societatea Financière Sernam. Procedura aleasă, și anume aport‑cesionarea, precedată de o recapitalizare, ar fi asigurat, în cadrul acestor constrângeri juridice naționale, ca realitatea economică a operațiunii să fie o cesiune în bloc a activelor Sernam către Financière Sernam.

97      Prin faptul că și‑a concentrat analiza pe raporturile dintre Sernam și Sernam Xpress, Tribunalul ar fi descompus artificial o operațiune unică și ar fi încălcat astfel principiul conform căruia dreptul ajutoarelor de stat nu privește formele juridice pe care le pot avea tranzacțiile, ci doar realitatea lor economică. Pe de altă parte, Tribunalul ar fi efectuat o motivare contradictorie în raport cu principiul, amintit la punctul 107 din hotărârea atacată, potrivit căruia o vânzare poate fi efectuată la un preț negativ.

98      În continuare, în ceea ce privește prețul transferului, recurenta reproșează Tribunalului că, la punctul 255 din hotărârea atacată, a refuzat să ia în considerare prețul de piață plătit pentru activele Sernam, deși acest criteriu este, în special în temeiul Hotărârii din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia (C‑277/00, EU:C:2004:238, punctul 86), și al Hotărârii din 19 octombrie 2005, CDA Datenträger Albrechts/Comisia (T‑324/00, EU:T:2005:364, punctele 97-99), unul dintre cele mai importante criterii pentru a concluziona în sensul inexistenței unei continuități economice.

99      În plus, în ceea ce privește obiectul transferului, Tribunalul ar fi considerat în mod greșit, la punctul 240 din hotărârea atacată, că acest criteriu era îndeplinit pentru motivul că întreprinderea fusese cedată în integralitate cu încălcarea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2. Or, numai pasivele din exploatare, iar nu ansamblul pasivelor, ar fi fost adăugate la active, ceea ce ar face ca analiza efectuată de Tribunal să fie inoperantă.

100    Pe de altă parte, recurenta critică aprecierea, făcută de Tribunal la punctul 246 din hotărârea atacată și referitoare la momentul transferului, potrivit căreia momentul punerii în aplicare a deciziei de recuperare a unui ajutor ilegal este la fel de propice pentru eludarea obligației de recuperare a unui astfel de ajutor ca faza procedurii oficiale de investigare. În speță, nicio eludare nu ar putea fi invocată din moment ce Comisia însăși a prevăzut posibilitatea unei cesiuni de active în bloc, iar activele menționate au fost vândute la prețul de piață.

101    În sfârșit, în ceea ce privește logica economică a operațiunii, recurenta apreciază că Tribunalul a concluzionat, în mod eronat, în sensul încălcării finalității articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, în măsura în care activitatea Sernam nu a încetat. Or, tocmai această dispoziție ar fi cea care ar face posibil transferul activității Sernam, permițând o cesiune în bloc a activelor Sernam.

102    Comisia consideră că argumentele invocate în susținerea celui de al cincilea motiv sunt inoperante sau, în subsidiar, nefondate.

 Aprecierea Curții

103    În măsura în care recurenta critică, în primul rând, sensul pe care Tribunalul l‑a dat continuării existenței Sernam, la punctul 278 din hotărârea atacată, trebuie să se constate că, deși invocă o denaturare a articolului 4 din Decizia Sernam 2, recurenta urmărește în realitate să conteste interpretarea pe care Tribunalul a dat‑o acestei dispoziții.

104    În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, principalul obiectiv urmărit prin rambursarea unui ajutor de stat plătit în mod ilegal este de a elimina denaturarea concurenței cauzată de avantajul concurențial generat de ajutorul ilegal (a se vedea în special Hotărârea din 1 octombrie 2015, Electrabel și Dunamenti Erőmű/Comisia, C‑357/14 P, EU:C:2015:642, punctul 111, precum și jurisprudența citată). Restabilirea situației anterioare plății unui ajutor ilegal sau incompatibil cu piața internă constituie o cerință necesară pentru a menține efectul util al dispozițiilor tratatelor referitoare la ajutoarele de stat (Hotărârea din 20 septembrie 2001, Banks, C‑390/98, EU:C:2001:456, punctul 75).

105    Din acest punct de vedere, trebuie amintit că, potrivit articolului 107 alineatul (1) TFUE, cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre (a se vedea în special Hotărârea din 21 decembrie 2016, Comisia/Aer Lingus și Ryanair Designated Activity, C‑164/15 P și C‑165/15 P, EU:C:2016:990, punctul 39).

106    Astfel, așa cum a amintit Tribunalul la punctul 277 din hotărârea atacată, ajutoarele nelegale trebuie recuperate de la societatea care continuă activitatea economică a întreprinderii care a beneficiat de aceste ajutoare atunci când este stabilit că societatea respectivă păstrează beneficiul efectiv al avantajului concurențial legat de acordarea ajutoarelor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 ianuarie 2013, Comisia/Spania, C‑529/09, EU:C:2013:31, punctul 109 și jurisprudența citată).

107    În consecință, în mod întemeiat Tribunalul a considerat, la punctul 278 din hotărârea atacată, că continuarea existenței Sernam menționată la articolul 4 din Decizia Sernam 2 „putea sugera doar menținerea activității economice a Sernam”.

108    În al doilea rând, în ceea ce privește pretinsele erori de drept referitoare la analiza continuității economice, trebuie amintit că o astfel de continuitate între societățile care sunt părți la un transfer de active este evaluată în funcție de obiectul transferului, și anume activele și pasivele, menținerea forței de muncă, activele grupate, de prețul transferului, de identitatea acționarilor sau a proprietarilor întreprinderii dobânditoare și a primei întreprinderi, de momentul în care a avut loc transferul, și anume după începerea investigației, deschiderea procedurii sau decizia finală, sau chiar de logica economică a operațiunii (a se vedea în special Hotărârea din 8 mai 2003, Italia și SIM 2 Multimedia/Comisia, C‑328/99 și C‑399/00, EU:C:2003:252, punctul 78).

109    Primo, în ceea ce privește obiectul transferului, este necesar să se arate că, la punctul 240 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a făcut decât să amintească constatările de fapt efectuate la punctele 134-137 din această hotărâre, potrivit cărora obiectul tranzacției nu se limita la o vânzare de active a Sernam, ci privea o transmitere în integralitate a acesteia, incluzând activele și pasivele. Or, trebuie să se constate că recurenta nu contestă aceste constatări în cadrul recursului.

110    Secundo, trebuie arătat că, așa cum reiese din analiza care figurează la punctele 66-69 din prezenta hotărâre, Tribunalul a putut aprecia în mod întemeiat că oferta echipei de conducere a Sernam nu era rezultatul unei proceduri de cerere de ofertă deschise și transparente. Astfel, în mod întemeiat acesta a considerat, la punctul 255 din hotărârea atacată că, pentru acest motiv, prețul negativ plătit în speță nu era un preț de piață.

111    În plus, pentru a susține acest raționament, Tribunalul a reținut alte elemente, care rămân necontestate de recurentă, în special prin faptul că a observat, la punctele 256 și 260 din hotărârea atacată, că pretinsul preț de piață corespundea unui ajutor operațional și că expertizele furnizate nu au putut demonstra că prețul cesiunii era un astfel de preț de piață. În consecință, recurenta nu poate reproșa Tribunalului că a refuzat să ia în considerare criteriul prețului de piață.

112    Tertio, în ceea ce privește eroarea de drept invocată de recurentă referitoare la aplicarea criteriului privind identitatea acționarilor, este necesar să se constate că, deși trebuie să se acorde prioritate realității economice a ajutoarelor de stat, formele juridice ale acestora pot fi de asemenea relevante pentru a evalua această realitate economică. În special, problema transmiterii ajutorului este evaluată în mod diferit în funcție de faptul dacă se înscrie în cadrul unei vânzări de părți sociale sau în cadrul unei vânzări integrale sau parțiale a activelor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2004, Germania/Comisia, C‑277/00, EU:C:2004:238, punctele 78 și 84).

113    Rezultă că în mod întemeiat Tribunalul nu a cenzurat, la punctul 242 din hotărârea atacată, luarea în considerare de către Comisie a legăturii dintre Sernam și Sernam Xpress pentru a concluziona că Sernam Xpress era debitorul obligației de recuperare a ajutorului ilegal, obligație transmisă in fine către Financière Sernam ca urmare a fuziunii acesteia cu Sernam Xpress.

114    În plus, pentru aceleași motive ca cele care figurează la punctele 85 și 86 din prezenta hotărâre, recurenta nu poate susține că Tribunalul a contrazis, în cadrul analizei sale referitoare la criteriul privind identitatea acționarilor, constatarea pe care a enunțat‑o la punctul 107 din hotărârea atacată în legătură cu posibilitatea de a efectua, în principiu, vânzări la prețuri negative.

115    În ceea ce privește, pe de altă parte, momentul transferului, trebuie să se constate că, la punctul 246 din hotărârea atacată, Tribunalul s‑a limitat să constate că „momentul punerii în aplicare a unei decizii care implică posibilitatea unei vânzări în bloc a activelor beneficiarului ajutorului, precum și o obligație de recuperare a unui ajutor ilegal și incompatibil apare ca fiind cel puțin la fel de propice pentru eludarea obligației de recuperare ca faza procedurii oficiale de investigare”, ceea ce nu poate constitui o eroare de drept.

116    În măsura în care recurenta susține că nicio eludare nu poate fi invocată deoarece posibilitatea unei cesiuni în bloc a activelor Sernam a fost prevăzută în Decizia Sernam 2, este suficient să se amintească faptul că rezultă în special din cuprinsul punctelor 54-58, precum și al punctelor 109-111 din prezenta hotărâre că această cesionare nu s‑a limitat doar la activele Sernam și că nu a fost efectuată la prețul de piață. În consecință, cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 nu au fost respectate.

117    În sfârșit, argumentul prin care recurenta reproșează Tribunalului că a considerat, în cadrul aprecierii logicii economice a operațiunii de cesionare, că, întrucât activitatea economică a Sernam nu a încetat, finalitatea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 nu a fost respectată nu poate fi admis. Este suficient, astfel, să se amintească faptul că reiese din cuprinsul punctelor 30-33 din prezenta hotărâre că finalitatea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 consta chiar într‑o asemenea încetare.

118    În consecință, argumentele prin care recurenta susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept în ceea ce privește analiza continuității economice între Sernam și cumpărătorii activelor sale în bloc sunt nefondate.

119    Având în vedere cele ce precedă, al cincilea motiv trebuie respins ca nefondat.

 Cu privire la al șaselea motiv

 Cu privire la primul aspect al celui de al șaselea motiv

–       Argumentația părților

120    Prin intermediul primului aspect al celui de al șaselea motiv, recurenta reproșează Tribunalului că a luat în considerare numai unul dintre motivele invocate de Comisie pentru a exclude aplicarea criteriului investitorului privat la cesiunea în bloc a activelor Sernam și că a afirmat, la punctul 312 din hotărârea atacată, după ce a stabilit că acest criteriu era inaplicabil ca urmare a faptului că o astfel de cesiune permisă de articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 era un echivalent al măsurilor compensatorii prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Decizia Sernam 2, că „nu mai [era] necesară examinarea celorlalte argumente […] invocat[e] de Comisie pentru a justifica imposibilitatea aplicării criteriului investitorului privat, întemeiat pe contextul denumit al «recuperării» ajutoarelor de stat”. Procedând astfel, Tribunalul ar fi afectat motivarea acestei hotărâri de o lipsă de răspuns, întrucât nu a analizat criticile pe care recurenta le‑a formulat, în cererea sa introductivă în primă instanță, împotriva inaplicabilității criteriului investitorului privat ca urmare a pretinsei situații de recuperare.

121    Recurenta susține de asemenea că cele două motive pe care se întemeiază Comisia pentru a înlătura criteriul investitorului privat sunt contradictorii. Astfel, Comisia nu ar putea să justifice excluderea acestui criteriu pe baza unei situații de recuperare, ceea ce implică faptul că ajutorul în cauză este incompatibil cu piața internă, și, în același timp, pe baza existenței unei măsuri compensatorii, ceea ce implică faptul că acest ajutor este compatibil cu piața respectivă. Tribunalul nu s‑ar fi pronunțat, astfel, asupra motivelor contradictorii care afectau motivarea Deciziei Sernam 3.

122    Comisia consideră că primul aspect al celui de al șaselea motiv trebuie respins.

–       Aprecierea Curții

123    Trebuie înlăturat de la început argumentul prin care recurenta reproșează Tribunalului că nu a cenzurat motivarea contradictorie pe care s‑ar întemeia Decizia Sernam 3. Astfel, o asemenea argumentație, care a fost invocată de recurentă numai în stadiul memoriului în replică, nu a fost invocată în fața Tribunalului. Or, nu se poate imputa Tribunalului că a omis să examineze un argument care nu i‑a fost prezentat.

124    În ceea ce privește argumentul recurentei întemeiat pe lipsa unui răspuns, este necesar să se arate că, la punctele 286 și 287 din hotărârea atacată, Tribunalul a prezentat motivele invocate de Comisie pentru a înlătura criteriul investitorului privat. Așa cum a amintit Tribunalul, Comisia se întemeiază, în considerentele (154) și (155) ale Deciziei Sernam 3, pe două motive, și anume, în primul rând, pe cel întemeiat pe faptul că acest criteriu nu se aplică într‑o situație de recuperare a ajutorului și, în al doilea rând, pe cel întemeiat pe faptul că vânzarea în bloc a activelor Sernam, permisă prin articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, se înscrie într‑o situație de compensare care exclude luarea în considerare a principiului investitorului privat avizat.

125    La punctele 288-311 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat aplicabilitatea criteriului investitorului privat la măsurile compensatorii și a concluzionat în sensul excluderii acestui criteriu, observând, la punctul 309 din această hotărâre, că „logica de compensare a vânzării în bloc a activelor Sernam, amintită în considerentul (155) al deciziei [Sernam 3], era diferită de logica unui operator privat care încearcă să își maximizeze profitul sau, precum în speță, să își minimizeze pierderile”.

126    Prin urmare, trebuie să se constate că argumentul întemeiat pe faptul că Comisia ar fi săvârșit o eventuală eroare de drept întrucât a considerat că criteriul investitorului privat era de asemenea inaplicabil ca urmare a situației de recuperare în care se înscria vânzarea în bloc a activelor Seram era, în orice caz, inoperant. În consecință, Tribunalul a putut să considere, la punctul 312 din această hotărâre, fără a afecta motivarea hotărârii atacate de lipsa unui răspuns, că nu era necesar să se examineze un astfel de argument.

127    Având în vedere cele de mai sus, primul aspect al celui de al șaselea motiv trebuie considerat nefondat.

 Cu privire la al doilea aspect al celui de al șaselea motiv

–       Argumentația părților

128    Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al șaselea motiv, recurenta apreciază că, prin faptul că a validat abordarea reținută de Comisie în considerentul (155) al Deciziei Sernam 3, potrivit căreia, întrucât vânzarea în bloc a activelor Sernam era o măsură compensatorie, principiul investitorului privat avizat era inaplicabil, Tribunalul a denaturat Decizia Sernam 2. În susținerea acestui al doilea aspect, recurenta invocă patru argumente.

129    În primul rând, Tribunalul ar fi denaturat ceea ce rezultă din textul articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2. Obligația, prevăzută la această dispoziție, a unei cesiuni în bloc a activelor Sernam la prețul pieței și la capătul unei proceduri de cerere de ofertă transparente și deschise ar corespunde tocmai aplicării criteriului investitorului privat avizat. O astfel de concluzie ar reieși de altfel din Comunicarea Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) [TFUE] (JO 2016, C 262, p. 1). Prin înlăturarea aplicării criteriului investitorului privat avizat la cesiunea în bloc a activelor Sernam, Tribunalul ar fi denaturat faptele litigiului și conținutul Deciziei Sernam 2, înlocuind motivarea cuprinsă în această decizie cu propria motivare.

130    În al doilea rând, Tribunalul ar fi denaturat Decizia Sernam 2 prin faptul că a considerat, la punctul 301 din hotărârea atacată, că, „[î]ntrucât condiția referitoare la vânzarea activelor în bloc excludea pasivele, în speță, eventualitatea de a obține un preț negativ era exclusă prin definiție”. Or, prin faptul că a considerat că cesiunea în bloc a activelor Sernam trebuia să excludă orice pasiv, Tribunalul ar fi denaturat articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, astfel cum a susținut și recurenta în cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv de recurs, așa cum este prezentat la punctele 47-52 din prezenta hotărâre. Tribunalul ar fi făcut același lucru prin adăugarea unei condiții care nu a fost prevăzută în Decizia Sernam 2, întrucât a considerat că prețul cesiunii în bloc a activelor Sernam nu putea fi negativ. Într‑adevăr, textul articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 ar menționa numai cerința unui preț de piață care, potrivit jurisprudenței, poate fi negativ, așa cum ar reieși din Hotărârea din 28 ianuarie 2003, Germania/Comisia (C‑334/99, EU:C:2003:55, punctul 133), și din Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia (T‑511/09, EU:T:2015:284, punctul 139).

131    În al treilea rând, recurenta reproșează Tribunalului că ar fi efectuat o motivare contradictorie prin faptul că a considerat, la punctul 301 din hotărârea atacată, că „eventualitatea de a obține un preț negativ era exclusă prin definiție”. O asemenea constatare ar fi în contradicție cu afirmația, cuprinsă la punctul 100 din această hotărâre, potrivit căreia, în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, „singura cerință referitoare la preț era cea a unui preț de piață”.

132    În al patrulea rând, recurenta apreciază că valoarea pozitivă sau negativă a prețului de piață nu ar fi avut niciun impact asupra realizării finalității urmărite la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2. Potrivit considerentului (217) al acestei decizii, finalitatea respectivă ar consta în faptul că Sernam eliberează cotele sale de piață în beneficiul unui cumpărător independent și nu mai operează în forma sa juridică anterioară, fără a fi necesar să apară un preț pozitiv. Or, potrivit recurentei, aceste obiective ar fi fost realizate cu ocazia cesiunii activelor Sernam la un preț de piață, desigur, negativ, în urma unei proceduri de cerere de ofertă transparente și deschise. În consecință, Tribunalul ar fi denaturat Decizia Sernam 2 și prin faptul că a apreciat că cesiunea în bloc a activelor Sernam nu se putea efectua, prin definiție, prin intermediul unui preț negativ.

133    Ar reieși, pe de altă parte, din cuprinsul punctului 80 din Orientările Comisiei privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate (JO 2014, C 249, p. 1) că măsurile compensatorii de limitare a denaturărilor concurenței „ar trebui să ia, în mod normal, forma unei cesionări pe baza continuării activității întreprinderilor autonome viabile care, în cazul în care sunt administrate de un achizitor adecvat, pot să concureze cu eficacitate pe termen lung”. Finalitatea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 s‑ar încadra perfect în această logică întrucât asigură eliberarea cotelor de piață ale Sernam în beneficiul cumpărătorului activelor sale și întrucât îi permite acestuia să exercite o concurență efectivă pe termen lung. În această privință, valoarea prețului de piață nu ar avea niciun impact.

134    Comisia apreciază că al doilea aspect al celui de al șaselea motiv trebuie respins.

–       Aprecierea Curții

135    Este necesar să se arate de la bun început că, deși invocă o denaturare a articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, recurenta urmărește în realitate să denunțe o interpretare eronată pe care Tribunalul ar fi dat‑o acestei dispoziții și care l‑a determinat pe acesta să înlăture criteriul investitorului privat avizat.

136    În primul rând, recurenta susține în mod eronat că obligația unei vânzări la prețul de piață la capătul unei proceduri de cerere de ofertă deschise și transparente corespunde aplicării criteriului investitorului privat avizat.

137    În această privință trebuie amintit că, în ceea ce privește acest criteriu, problema aplicabilității sale trebuie distinsă de cea a aplicării sale (a se vedea printre altele Hotărârea din 3 aprilie 2014, Comisia/Țările de Jos și ING Groep, C‑224/12 P, EU:C:2014:213, punctele 29 și 33).

138    Astfel cum a arătat în mod întemeiat Tribunalul la punctul 292 din hotărârea atacată, aplicabilitatea criteriului investitorului privat depinde, în definitiv, de faptul că statul membru în cauză acordă în calitatea sa de acționar, iar nu în calitatea sa de putere publică, un avantaj economic unei întreprinderi pe care o deține (a se vedea printre altele Hotărârea din 5 iunie 2012, Comisia/EDF, C‑124/10 P, EU:C:2012:318, punctul 81, și Hotărârea din 3 aprilie 2014, Comisia/Țările de Jos și ING Groep, C‑224/12 P, EU:C:2014:213, punctul 31).

139    Întrucât intervenția persoanei publice în calitatea sa de acționar a fost constatată și, prin urmare, aplicabilitatea criteriului investitorului privat a fost stabilită, aplicarea acestui criteriu urmărește să determine apoi dacă avantajul economic acordat prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, unei întreprinderi publice este, ca urmare a efectelor sale, de natură să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre (Hotărârea din 5 iunie 2012, Comisia/EDF, C‑124/10 P, EU:C:2012:318, punctul 89).

140    În mod cert, în ceea ce privește aplicarea criteriului investitorului privat, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că prețul de piață este prețul cel mai ridicat pe care un investitor privat care acționează în condiții normale de concurență este pregătit să îl plătească pentru o societate în situația în care se află aceasta și că, atunci când o autoritate publică efectuează vânzarea unei întreprinderi care îi aparține printr‑o procedură de cerere de ofertă deschisă, transparentă și necondiționată, se poate prezuma că prețul de piață corespunde ofertei celei mai ridicate (a se vedea în special Hotărârea din 24 octombrie 2013, Land Burgenland și alții/Comisia, C‑214/12 P, C‑215/12 P și C‑223/12 P, EU:C:2013:682, punctele 92 și 94, precum și Hotărârea din 16 iulie 2015, BVVG, C‑39/14, EU:C:2015:470, punctul 32).

141    Cu toate acestea, și contrar celor pretinse de recurentă, aplicabilitatea criteriului investitorului privat avizat nu poate fi dedusă dintr‑o condiție care ține în mod obișnuit de aplicarea sa. În consecință, nu se poate concluziona că o cesiune la un preț de piață și prin intermediul unei proceduri de cerere de ofertă deschise și transparente constituie în mod necesar punerea în aplicare a acestui criteriu.

142    Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 142 din concluzii, a impune ca măsurile compensatorii să fie puse în aplicare în condiții prin care se urmărește restabilirea unei concurențe solide ține chiar de esența compensației, însă nu prezumă în niciun fel rolul asumat de stat în momentul punerii lor în aplicare.

143    În al doilea rând, în măsura în care recurenta contestă concluzia Tribunalului, de la punctul 301 din hotărârea atacată, referitoare la prețul vânzării în bloc a activelor Sernam, este necesar să se arate că Tribunalul a constatat că eventualitatea de a obține un preț negativ era exclusă prin definiție tocmai având în vedere obligația de a exclude pasivele din această cesiune. Or, așa cum reiese din cuprinsul punctelor 54-58 din prezenta hotărâre, în mod întemeiat a considerat Tribunalul că articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 trebuia interpretat în sensul că impune o astfel de excludere a pasivelor. În consecință, nu se poate susține că, procedând în acest mod, Tribunalul a adăugat o condiție neprevăzută de Decizia Sernam 2.

144    În al treilea rând, în măsura în care recurenta invocă o motivare contradictorie a Tribunalului în hotărârea atacată, este necesar să se arate că aceasta invocă un argument similar cu cel dezvoltat în cadrul celui de al patrulea motiv și rezumat la punctul 79 din prezenta hotărâre. În această privință, trebuie amintit că, astfel cum s‑a constatat la punctul 85 din prezenta hotărâre, afirmația, de la punctul 100 din hotărârea atacată, potrivit căreia singura cerință referitoare la preț, pe baza unei interpretări literale a articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, era cea a unui preț de piață prin intermediul unei proceduri deschise și transparente, se referă la analiza noțiunii „vânzare” prin care Tribunalul a considerat, în cadrul celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv invocat în primă instanță, că o vânzare poate fi efectuată, în principiu, la un preț negativ.

145    Prin urmare, această apreciere se referă la o chestiune diferită de cea examinată de Tribunal la punctul 301 din hotărârea atacată, privind aspectul dacă, în speța de față, referitoare la vânzarea în bloc a activelor Sernam, o vânzare la un preț negativ era posibilă. Pentru aceste motive, argumentul întemeiat pe motivarea contradictorie menționată nu este fondat.

146    În al patrulea rând, în măsura în care recurenta apreciază că caracterul pozitiv sau negativ al prețului cesiunii nu ar avea niciun impact asupra finalității urmărite de articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, este necesar se arate că, în măsura în care evaluarea acestui preț depinde de includerea pasivelor în cesiune sau de excluderea lor din aceasta, argumentul menționat este identic cu cel dezvoltat în cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv, potrivit căruia adăugarea pasivelor la vânzarea în bloc a activelor Sernam nu ar avea niciun impact asupra acestei finalități. Prin urmare, acest argument trebuie respins pentru aceleași motive ca cele enunțate la punctele 54-58 din prezenta hotărâre.

147    Având în vedere cele de mai sus, al doilea aspect al celui de al șaselea motiv trebuie considerat nefondat.

 Cu privire la al treilea aspect al celui de al șaselea motiv

–       Argumentația părților

148    Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al șaselea motiv, recurenta susține că, întrucât a admis argumentul potrivit căruia principiul investitorului privat avizat era inaplicabil la cesiunea în bloc a activelor Sernam, având în vedere natura compensatorie a acestei cesiuni, Tribunalul a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE.

149    Potrivit recurentei, punerea în aplicare a unei măsuri compensatorii revine beneficiarului ajutorului, care poate fi, fără deosebire, o întreprindere publică sau privată, iar nu statul ca putere publică. Prin urmare, niciun element nu ar justifica respingerea aplicării principiului investitorului privat avizat cu ocazia punerii în aplicare a unei măsuri compensatorii.

150    Ar reieși de altfel din jurisprudența Curții, în special din Hotărârea din 5 iunie 2012, Comisia/EDF (C‑124/10 P, EU:C:2012:318, punctul 78), precum și din Hotărârea din 3 aprilie 2014, Comisia/Țările de Jos și ING Groep (C‑224/12 P, EU:C:2014:213, punctele 32 și 37), că aplicarea principiului respectiv este obligatorie și se impune Comisiei înainte ca aceasta să poată concluziona în sensul existenței unui ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

151    Deși Decizia Sernam 2 impunea atingerea unui obiectiv precis, ar fi evident că, în drept, recurenta, în calitatea sa de acționar al Sernam, ar trebui să se comporte într‑un mod rațional din punct de vedere economic pentru a atinge acest obiectiv, astfel cum ar face un investitor privat, cu excluderea acordării unor noi ajutoare de stat.

152    În această privință, jurisprudența, în special Hotărârea din 11 septembrie 2012, Corsica Ferries France/Comisia (T‑565/08, EU:T:2012:415, punctele 83 și 84), ar ține seama pe deplin de faptul că investitorii privați adoptă comportamentul cel mai rațional din punct de vedere economic în cadrul stabilit de constrângeri și în limitele permise de lege. Or, având în vedere împrejurările speței, orice altă soluție decât cea pusă efectiv în aplicare, în special o lichidare judiciară, ar fi fost mai costisitoare. Prin faptul că a refuzat să compare comportamentul recurentei cu raționalitatea economică pe care ar fi avut‑o un investitor privat aflat în aceleași împrejurări și prin faptul că a constatat, la punctul 309 din hotărârea atacată, că logica compensatorie a vânzării în bloc a activelor Sernam era diferită de logica unui operator economic privat care urmărește să își maximizeze profitul sau, în speță, să își minimizeze pierderile, Tribunalul ar fi încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE.

153    În plus, întrucât problema raționalității economice a comportamentului recurentei trebuie să se aplice la ansamblul elementelor cesiunii, Tribunalul ar fi săvârșit de asemenea erori de drept și ar fi încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE la punctele 323 și 327 din hotărârea atacată, care se referă la ajutoarele noi identificate de Comisie, și anume înscrierea creanțelor în pasivul lichidării judiciare a Sernam și, respectiv, garanțiile aferente pasivului acordate cesionarului.

154    Pe de altă parte, prin faptul că a apreciat, la punctul 310 din hotărârea atacată, că „măsurile în litigiu rezultă în mod direct din încălcarea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 și, prin urmare, nu au nicio legătură cu aplicarea criteriului investitorului privat”, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în măsura în care această constatare este viciată prin refuzul de a aplica criteriul investitorului privat, cu încălcarea articolului 107 TFUE.

155    Comisia consideră că al treilea aspect al celui de al șaselea motiv trebuie respins.

–       Aprecierea Curții

156    În măsura în care recurenta reproșează Tribunalului că a exclus luarea în considerare a criteriului investitorului privat, este necesar, mai întâi, să se amintească faptul că, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 138 din prezenta hotărâre, aplicabilitatea acestui criteriu depinde de faptul dacă statul membru interesat acționează în calitatea sa de acționar, iar nu în calitatea sa de autoritate publică. În această privință, Comisia efectuează o apreciere globală, ținând seama, pe lângă elementele furnizate de statul membru în cauză, de orice alt element pertinent al cauzei care să îi permită să determine dacă măsura în discuție decurge din calitatea de acționar sau din calitatea de putere publică a statului membru respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iunie 2012, Comisia/EDF, C‑124/10 P, EU:C:2012:318, punctul 86, Hotărârea din 24 octombrie 2013, Land Burgenland și alții/Comisia, C‑214/12 P, C‑215/12 P și C‑223/12 P, EU:C:2013:682, punctul 60, precum și Hotărârea din 1 octombrie 2015, Electrabel și Dunamenti Erőmű/Comisia, C‑357/14 P, EU:C:2015:642, punctul 102).

157    În continuare, trebuie să se observe că, pentru a constata existența unui ajutor de stat, criteriul investitorului privat permite să se stabilească dacă măsurile adoptate de statul membru vizat s‑au conformat unui criteriu de raționalitate economică, astfel încât un investitor privat ar putea de asemenea să fie în măsură să le accepte (a se vedea în special Hotărârea din 3 aprilie 2014, Comisia/Țările de Jos și ING Groep, C‑224/12 P, EU:C:2014:213, punctul 36). Astfel, potrivit acestui criteriu, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o măsură pentru a se încadra în noțiunea „ajutor”, în sensul articolului 107 TFUE, nu sunt îndeplinite dacă întreprinderea publică beneficiară putea obține același avantaj precum cel care i‑a fost pus la dispoziție prin intermediul resurselor de stat în împrejurări care corespund condițiilor normale de piață (a se vedea în special Hotărârea din 4 septembrie 2014, SNCM și Franța/Corsica Ferries France, C‑533/12 P și C‑536/12 P, EU:C:2014:2142, punctul 30 și jurisprudența citată).

158    Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se constate că criteriul investitorului privat presupune ca comportamentul persoanei de drept public să poată fi comparat cu cel al unui investitor care acționează în condiții normale de piață.

159    Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 30-32 din prezenta hotărâre și așa cum a arătat Tribunalul la punctele 305 și 306 din hotărârea atacată, cesiunea în bloc a activelor Sernam, vizată la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2, constituia o măsură compensatorie destinată să prevină denaturarea concurenței. În consecință, Tribunalul a putut considera în mod întemeiat, la punctele 307 și 308 din hotărârea atacată, că măsurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2 nu corespundeau unor condiții normale ale pieței și că astfel, așa cum a arătat la punctul 309 din această hotărâre, „logica de compensare a vânzării în bloc a activelor Sernam […] era diferită de logica unui operator privat care încearcă să își maximizeze profitul sau, precum în speță, să își minimizeze pierderile”, pentru a deduce de aici, la punctul 311 din hotărârea menționată, că nu se poate reproșa Comisiei că a respins, pentru aceste motive, criteriul investitorului privat în considerentul (155) al Deciziei Sernam 3.

160    Desigur, acest criteriu nu face abstracție de obligațiile la care sunt supuși operatorii economici (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 septembrie 2014, SNCM și Franța/Corsica Ferries France, C‑533/12 P și C‑536/12 P, EU:C:2014:2142, punctul 33, precum și jurisprudența citată). Cu toate acestea, obligațiile care constituie condiții normale de piață nu pot fi confundate cu cele care urmăresc să prevină denaturarea concurenței în cadrul acestei piețe.

161    Deși, așa cum susține recurenta, punerea în aplicare a Deciziei Sernam 2 implica faptul ca aceasta să se comporte într‑o manieră rațională din punct de vedere economic, această punere în aplicare nu se putea face însă cu încălcarea articolului 3 alineatul (2) din decizia respectivă, astfel cum a statuat Tribunalul la punctul 310 din hotărârea atacată. De altfel, trebuie să se constate că, în măsura în care recurenta susține că o întreprindere privată care ar trebui să aplice Decizia Sernam 2 ar opta, prin raționalitatea economică, pentru aceleași condiții de cesiune de active în bloc precum cele alese în speță, argumentația sa se întemeiază pe premisa eronată a unei compatibilități a acestor modalități de cesionare cu finalitatea și cu obligațiile impuse la articolul 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2.

162    Pe de altă parte, astfel cum recunoaște recurenta, măsurile considerate de Comisie ca fiind ajutoare de stat noi nu sunt separabile de aplicarea articolului 3 alineatul (2) din Decizia Sernam 2. Prin urmare, aceste măsuri nu pot fi apreciate independent de finalitatea compensatorie a acestei dispoziții și, în consecință, în mod întemeiat Tribunalul nu a aplicat criteriul investitorului privat avizat la aceste avantaje noi, la punctele 323 și 327 din hotărârea atacată.

163    Având în vedere cele de mai sus, al treilea aspect al celui de al șaselea motiv trebuie respins. Prin urmare, al șaselea motiv trebuie respins în întregime.

164    Rezultă că recursul trebuie respins.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

165    Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

166    În conformitate cu articolul 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din regulamentul menționat, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

167    Întrucât Comisia, precum și Mory SA și Mory Team au solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, iar recurenta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisie, precum și de Mory SA și de Mory Team.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară și hotărăște:

1)      Respinge recursul.

2)      SNCF Mobilités suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană, precum și de Mory SA și de Mory Team.

Semnături

*      Limba de procedură: franceza.