Language of document : ECLI:EU:F:2009:24

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

12 martie 2009

Cauza F‑24/07

Virginie Lafleur Tighe

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Agenți contractuali – Recrutare – Încadrare în grad – Foști experți individuali – Experiență profesională – Diplomă – Certificat de echivalență – Admisibilitate – Fapt nou și esențial”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Lafleur Tighe solicită, în esență, anularea deciziei autorității abilitate să încheie contracte de muncă de încadrare a acesteia în gradul 13 treapta 1, astfel cum reiese din contractul de muncă semnat la 22 decembrie 2005

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Caracter de ordine publică – Decădere – Redeschidere – Condiție

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

Contractul încheiat între un agent și o instituție produce efecte începând de la semnare și, în consecință, din acest moment ia naștere capacitatea sa de a leza agentul în măsura în care toate elementele contractului sunt stabilite.

Întrucât termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut sunt destinate să asigure securitatea situațiilor juridice, acestea sunt de ordine publică și au caracter obligatoriu pentru părți și pentru instanță. Numai existența unor fapte noi și esențiale poate justifica prezentarea unei cereri de reexaminare a unei decizii, precum o decizie de încadrare a unui agent, care nu a fost contestată în termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut. Pentru existența acestui caracter de „noutate”, este necesar ca nici reclamantul, nici instituția să nu fi avut cunoștință și să nu fi fost în măsură să aibă cunoștință despre faptul vizat în momentul adoptării deciziei anterioare, rămasă definitivă. În ce privește caracterul „esențial”, este necesar ca faptul vizat să poată modifica în mod esențial situația reclamantului care stă la baza cererii inițiale în urma căreia a fost adoptată decizia anterioară, rămasă definitivă.

(a se vedea punctele 53 și 55-57)

Trimitere la:

Curte: 26 septembrie 1985, Valentini/Comisia, 231/84, Rec., p. 3027, punctul 14

Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 1997, Chauvin/Comisia, T‑16/97, RecFP, p. I‑A‑237 și II‑681, punctul 32; 7 februarie 2001, Inpesca/Comisia, T‑186/98, Rec., p. II‑557, punctele 50 și 51; 11 iulie 2002, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑137/99 și T‑18/00, RecFP, p. I‑A‑119 și II‑639, punctul 56; 14 februarie 2005, Ravailhe/Comitetul Regiunilor, T‑406/03, RecFP, p. I‑A‑19 și II‑79, punctul 57

Tribunalul Funcției Publice: 19 februarie 2008, R/Comisia, F‑49/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 79, atacată cu recurs aflat pe rolul Tribunalului de Primă Instanță, cauza T‑156/08 P; 10 iulie 2008, Maniscalco/Comisia, F‑141/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 25