ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

8 noiembrie 2011

Cauza F‑92/09 DEP

U

împotriva

Parlamentului European

„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată – Decizie de respingere a reclamației – Procedură referitoare la măsurile provizorii”

Obiectul: Cerere prin care U a solicitat Tribunalului stabilirea cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură

Decizia:      Stabilește cuantumul cheltuielilor pe care reclamantul le poate recupera de la Parlamentul European la 23 670 de euro, sumei respective aplicându‑i-se dobânzi moratorii, de la data comunicării prezentei ordonanțe până la data plății, rata acestora fiind calculată pe baza ratei stabilite de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare, aplicabilă în perioada sus‑menționată, majorată cu două puncte.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noţiune – Cheltuieli necesare efectuate de către părți

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

2.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Elemente care trebuie luate în considerare

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

3.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de către părți

[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

4.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de către părți

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b); Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (4)]

5.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noţiune – Cheltuieli efectuate de părți în faza prealabilă introducerii acțiunii – Excludere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]

6.      Procedură – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli efectuate în cadrul procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată – Nepronunțare asupra fondului

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 86 și 92)

7.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Dobânzi moratorii

1.      Reiese din articolul 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice că cheltuielile de judecată recuperabile sunt limitate, pe de o parte, la cele efectuate în legătură cu procedura desfășurată în fața Tribunalului și, pe de altă parte, la cele care au fost necesare în legătură cu aceasta. Pe de altă parte, revine reclamantului obligația de a prezenta documente justificative de natură să probeze caracterul efectiv al cheltuielilor a căror rambursare o solicită.

(a se vedea punctul 37)

2.      Instanța Uniunii nu este abilitată să fixeze onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci să stabilească cuantumul în limita căruia aceste onorarii pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Atunci când se pronunță asupra cererii de stabilire a cheltuielilor de judecată, instanța Uniunii nu trebuie să ia în considerare un tarif național de stabilire a onorariilor avocaților și nici un eventual acord încheiat în această privință între partea interesată și agenții sau consilierii acesteia.

În lipsa unor dispoziții în dreptul Uniunii care să stabilească anumite tarife, instanța trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând seama de obiectul și de natura litigiului, de importanța acestuia din perspectiva dreptului Uniunii, precum și de dificultățile cauzei, de amploarea muncii agenților sau a consilierilor implicați pe care a putut‑o necesita procedura contencioasă și de interesele economice avute de părți în cadrul litigiului.

(a se vedea punctele 38 și 39)

3.      Este admis că onorariile datorate de părți avocaților lor referitoare la perioada ulterioară procedurii orale nu pot fi luate în considerare în calitate de cheltuieli de judecată recuperabile. În special, acest lucru este valabil în ceea ce privește onorariile solicitate pentru analiza hotărârilor și pregătirea recursurilor. Cu toate acestea, rezultă din cuprinsul articolelor 278 TFUE și 279 TFUE că obiectul unei proceduri privind măsurile provizorii constă în crearea unei situații provizorii în cadrul unei proceduri privind fondul, în așteptarea pronunțării unei decizii cu privire la aceasta. De altfel, necesitatea de a lua în considerare, în cadrul procedurii privind fondul, cheltuielile inerente analizei unei ordonanțe privind măsurile provizorii rezultă din faptul că aceste proceduri nu sunt distincte și independente una în raport cu cealaltă, întrucât privesc aceeași cauză și au, prin urmare, elemente substanțiale în comun.

(a se vedea punctul 46)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 31 martie 2011, Tetra Laval/Comisia, T‑5/02 DEP și T‑80/02 DEP, punctul 77

4.      În ceea ce privește cheltuielile de judecată recuperabile, o prestație referitoare la lectura deciziei de respingere a reclamației privește, a priori, etapa precontencioasă a procedurii privind fondul. Cu toate acestea, dat fiind că procedura în fața Tribunalului Funcției Publice a fost inițiată în mod excepțional pe baza articolului 91 alineatul (4) din statut, adică imediat după formularea reclamației și fără a aștepta decizia cu privire la aceasta a autorității împuternicite să facă numiri, este indispensabil pentru continuarea procedurii privind fondul ca reclamantul să ia cunoștință de această decizie, adoptată în cursul procedurii, și să îi evalueze implicațiile.

(a se vedea punctul 47)

5.      Trebuie să fie excluse, întrucât nu au fost necesare pentru procedură, cheltuielile privind avocații care se raportează la perioade în care nu a fost efectuat niciun act de procedură.

(a se vedea punctul 48)

Trimitere la:

Curte: 6 ianuarie 2004, Mulder și alții/Consiliul și Comisia, C‑104/89 DEP, punctul 47; Willeme/Comisia, citată anterior, punctul 37

Tribunalul Uniunii Europene: 21 decembrie 2010, Le Levant 015 și alții/Comisia, T‑34/02 DEP, punctul 33

6.      Articolul 92 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, referitor la procedura de contestare a cheltuielilor de judecată, nu prevede, spre deosebire de articolul 86 din regulamentul menționat, că în hotărârea sau în ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată. Astfel, în cazul în care, în temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură, instanța Uniunii s‑ar pronunța cu privire la contestarea cheltuielilor de judecată aferente unei proceduri principale și, separat, cu privire la noile cheltuieli efectuate în cadrul acestei din urmă contestații, aceasta ar putea, eventual, să fie ulterior sesizată cu o nouă contestare a noilor cheltuieli de judecată. Nu este necesară, așadar, pronunțarea pe cale separată cu privire la cheltuielile efectuate și la onorariile plătite în cadrul procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată în fața Tribunalului. Cu toate acestea, atunci când stabilește cheltuielile recuperabile, instanța Uniunii are obligația să țină seama de toate circumstanțele cauzei până la momentul adoptării ordonanței de stabilire a cheltuielilor de judecată.

(a se vedea punctele 63-65)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 26 aprilie 2010, Schönberger/Parlamentul European, F‑7/08 DEP, punctele 45-47

7.      În temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, sunt de competența exclusivă a Tribunalului, pe de o parte, constatarea obligației de a plăti dobânzi moratorii în cazul obligării la plata cheltuielilor de judecată pronunțate de respectivul Tribunal și, pe de altă parte, stabilirea ratei aplicabile.

(a se vedea punctul 67)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 10 noiembrie 2009, X/Parlamentul European, F‑147/08 DEP, punctul 35