HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
10 martie 2009
Cauza F‑106/07
Stavros Giaprakis
împotriva
Comitetului Regiunilor Uniunii Europene
„Funcție publică – Funcționari – Remunerație – Transfer al unei părți din retribuții în afara țării de repartizare – Articolul 17 alineatul (2) litera (b) din anexa VII la vechiul statut – Economii pentru locuință – Restituirea plății nedatorate – Condiții – Nelegalitate a transferurilor – Caracter evident al nelegalității”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Giaprakis solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comitetului Regiunilor din 21 noiembrie 2006 care viza recuperarea, în temeiul articolului 85 din statut, a sumelor care îi fuseseră plătite pe baza coeficientului corector asupra părții din retribuțiile transferate în Franța din aprilie 2004 până în iunie 2005, valoarea sumelor respective ridicându‑se la 1246,06 euro, și, pe de altă parte, obligarea Comitetului Regiunilor la rambursarea sumei de 1246,06 euro reținute din remunerația sa, precum și, în sfârșit, plata către acesta a sumei de 1 000 de euro pentru compensarea prejudiciului moral cauzat prin decizia din 21 noiembrie 2006 menționată mai sus
Decizia: Anulează decizia Comitetului Regiunilor din 21 noiembrie 2006 prin care se dispune recuperarea sumelor ce rezultă din aplicarea coeficientului corector asupra părții din retribuțiile reclamantului transferate în Franța din aprilie 2004 până în iunie 2005, în valoare de 1 246,06 euro. Obligă Comitetul Regiunilor la restituirea către reclamant a sumei de 1 246,06 euro, majorată cu dobânzi de întârziere care curg de la data recuperării până la data plății efective, la o rată stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare și aplicabilă pentru perioada respectivă, majorată cu două puncte. Respinge celelalte capete de cerere. Comitetul Regiunilor suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Notă a administrației prin care informează persoana interesată despre intenția sa de a proceda la recuperarea plății nedatorate, în lipsa oferirii unei explicații satisfăcătoare sau a prezentării unui act justificativ complementar de către aceasta
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Funcționari – Restituirea plății nedatorate – Condiții – Nelegalitate evidentă a plății – Cunoaștere de către persoana interesată – Transferul unei părți din retribuția funcționarului în afara statului de repartizare pentru a alimenta un cont de economii pentru locuință
[Statutul funcționarilor, art. 85; anexa VII, art. 17 alin. (2)]
3. Funcționari – Acțiune – Competență de fond – Repararea unui prejudiciu material suferit de un funcționar din cauza recuperării nelegale a unei sume
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]
1. O notă a administrației care informează un funcționar despre intenția sa de a proceda, în lipsa oferirii unei explicații satisfăcătoare sau a prezentării unui act justificativ complementar de către acesta, la recuperarea plății nedatorate a anumitor sume și care nu indică nici cuantumul eventualei restituiri, nici modalitățile de recuperare nu poate fi considerată un act care lezează funcționarul, întrucât nu afectează direct și imediat interesele sale, modificând, în esență, situația juridică a acestuia, și nici nu constituie o luare de poziție definitivă a administrației. În plus, o astfel de notă nu permite în niciun fel persoanei interesate să aprecieze oportunitatea unei contestări a acesteia prin introducerea unei reclamații în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut.
(a se vedea punctele 45 și 46)
2. Din conținutul articolului 85 din statut rezultă că restituirea plății nedatorate este supusă unui număr de două condiții cumulative, prima constând în nelegalitatea plății pe care administrația urmărește să o recupereze, iar a doua în cunoașterea acestei nelegalități de către funcționar sau în constatarea faptului că nelegalitatea în cauză era atât de evidentă, încât funcționarul nu putea să nu o cunoască.
Chiar presupunând că articolul 17 alineatul (2) din anexa VII la statut, în versiunea sa anterioară intrării în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, care permite funcționarului să transfere o parte din retribuția sa în afara statului de repartizare pentru a acoperi cheltuielile ce rezultă în special din cheltuieli periodice și dovedite pe care ar trebui să le efectueze în afara statului în care are sediul instituția sa sau a statului unde își exercită atribuțiile, nu s‑ar aplica în cazul în care transferul este destinat să alimenteze un cont de economii pentru locuință recunoscut ca atare de legislația unui stat membru, caracterul nelegal al unei astfel de plăți nu este atât de evident încât funcționarul respectiv nu putea să nu îl cunoască, în special atunci când modul de redactare a textelor aplicabile nu permite să se ofere un răspuns clar și neechivoc la problema legată de aplicabilitatea acestei dispoziții în cazul unui astfel de transfer și când conduita serviciilor competente a putut în mod rezonabil să determine persoana interesată să creadă că poziția lor înclina în favoarea acestei aplicabilități.
(a se vedea punctele 58, 68, 69, 72 și 74)
3. Întrucât instanța comunitară a funcției publice dispune de competență de fond în materie financiară, aceasta este competentă pentru a dispune, cu titlu de reparare a prejudiciului material, rambursarea către reclamant a unei sume recuperate în mod nelegal de administrație, majorată cu dobânzi de întârziere începând de la data recuperării și până la data plății efective.
(a se vedea punctele 81 și 82)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 18 septembrie 2002, Puente Martín/Comisia, T‑29/01, RecFP, p. I‑A‑157 și II‑833, punctul 88; 9 iulie 2003, Efthymiou/Comisia, T‑22/01, RecFP, p. I‑A‑177 și II‑891, punctul 45
Tribunalul Funcției Publice: 16 ianuarie 2007, Borbély/Comisia, F‑126/05, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 73