HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)
25 februarie 2010(*)
„Recurs – Marcă comunitară – Regulamentul (CE) nr. 40/94 – Articolul 55 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) litera (c) – Interesul de a formula o cerere de declarare a nulității unei mărci în temeiul unei cauze de nulitate absolută – Cabinet de avocatură – Semn verbal «COLOR EDITION» – Caracter descriptiv al unei mărci verbale compuse din elemente descriptive”
În cauza C‑408/08 P,
având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție, introdus la 22 septembrie 2008,
Lancôme parfums et beauté & Cie SNC, cu sediul în Paris (Franța), reprezentată de A. von Mühlendahl, Rechtsanwalt,
recurentă,
celelalte părți în proces fiind:
Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,
pârât în primă instanță,
CMS Hasche Sigle, cu sediul în Köln (Germania),
parte în procedura aflată pe rolul camerei de recurs a OAPI,
CURTEA (Camera a doua),
compusă din doamna C. Toader, președintele Camerei a opta, îndeplinind funcția de președinte al Camerei a doua, domnii C. W. A. Timmermans, K. Schiemann, P. Kūris (raportor) și L. Bay Larsen, judecători,
avocat general: domnul D. Ruiz‑Jarabo Colomer,
grefier: domnul M.‑A. Gaudissart, șef de unitate,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 9 septembrie 2009,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 15 octombrie 2009,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin recursul formulat, Lancôme parfums et beauté & Cie SNC (denumită în continuare „Lancôme”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 8 iulie 2008, Lancôme/OAPI – CMS Hasche Sigle (COLOR EDITION) (T‑160/07, Rep., p. II‑1733, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s‑a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 26 februarie 2007 de anulare a înregistrării mărcii verbale COLOR EDITION pentru produse cosmetice și de machiaj.
Cadrul juridic
2 Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146, denumit în continuare „regulamentul”) prevede:
„Se respinge înregistrarea următoarelor:
[…]
(c) mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora.”
3 Articolul 55 alineatul (1) din regulament are următorul conținut:
„Poate fi depusă la Oficiu o cerere de revocare sau de declarare a nulității mărcii comunitare:
(a) în cazurile prevăzute la articolele 50 și 51, de către orice persoană fizică sau juridică, precum și de către orice grup ori organism constituit pentru a reprezenta interesele fabricanților, producătorilor, prestatorilor de servicii, comercianților sau consumatorilor și care, în termenii legislației care îi este aplicabilă, are capacitatea de a sta în justiție;
(b) în cazurile prevăzute la articolul 52 alineatul (1), de către persoanele menționate la articolul 42 alineatul (1);
(c) în cazurile prevăzute la articolul 52 alineatul (2), de către titularii drepturilor anterioare menționați de această dispoziție sau de către persoanele abilitate să exercite drepturile în discuție în temeiul legislației statului membru respectiv.”
4 Potrivit articolului 51 alineatul (1) litera (a) din regulament, se declară nulitatea mărcii comunitare, ca urmare a unei cereri depuse la OAPI, atunci când marca menționată a fost înregistrată contrar dispozițiilor articolului 7.
5 Articolul 42 alineatul (1) din regulament desemnează persoanele care pot formula o opoziție la înregistrarea unei mărci invocând un motiv relativ de refuz, în timp ce articolul 52 din același regulament stabilește cauzele de nulitate relativă.
Istoricul cauzei
6 La 9 decembrie 2002, Lancôme a prezentat la OAPI o cerere de înregistrare a semnului verbal „COLOR EDITION” ca marcă comunitară.
7 Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasa 3 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Produse cosmetice și de machiaj”.
8 Marca solicitată a fost înregistrată la 11 februarie 2004.
9 La 12 mai 2004, cabinetul de avocatură Norton Rose Vieregge a introdus la OAPI o cerere de declarare a nulității acestei înregistrări în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) și al articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din regulament.
10 La 21 decembrie 2005, divizia de anulare a OAPI a respins această cerere.
11 La 9 februarie 2006, cabinetul de avocatură CMS Hasche Sigle, care a succedat în drepturi cabinetului Norton Rose Vieregge, a formulat recurs împotriva deciziei diviziei de anulare.
12 Prin Decizia din 26 februarie 2007, Camera a doua de recurs a OAPI a admis recursul menționat. Aceasta a considerat, pe de o parte, că recursul este admisibil și, pe de altă parte, că semnul verbal „COLOR EDITION” este descriptiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din regulament și, prin urmare, lipsit de asemenea de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulament.
Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată
13 Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 7 mai 2007, Lancôme a formulat o acțiune având ca obiect anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 26 februarie 2007.
14 În susținerea acțiunii formulate, Lancôme invoca trei motive, întemeiate pe încălcarea articolului 55 alineatul (1) litera (a), a articolului 7 alineatul (1) litera (c) și, respectiv, a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulament.
15 Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunea menționată și a obligat Lancôme la plata cheltuielilor de judecată.
16 Efectuând o analiză textuală și teleologică a articolului 55 alineatul (1) din regulament, Tribunalul a înlăturat primul motiv invocat considerând că, în ceea ce privește cererile de declarare a nulității întemeiate pe o cauză de nulitate absolută, acest articol se limitează să impună cerința ca persoana care solicită declararea nulității să aibă personalitate juridică sau capacitatea de a sta în justiție, dar nu impune ca aceasta să facă și dovada existenței unui interes.
17 În această privință, Tribunalul a considerat, printre altele, la punctul 25 din hotărârea atacată, că reiese din articolul 55 alineatul (1) din regulament că legiuitorul a intenționat să permită oricărei persoane fizice sau juridice și oricărui grup ori organism care are capacitatea de a sta în justiție să formuleze cereri de declarare a nulității întemeiate pe cauze de nulitate absolută, în timp ce, în ceea ce privește cererile de declarare a nulității întemeiate pe cauze de nulitate relativă, a restrâns în mod explicit cercul persoanelor care pot introduce cererea.
18 Această analiză este confirmată, potrivit formulărilor de la punctul 26 din hotărârea atacată, de faptul că, spre deosebire de motivele relative de refuz, care nu protejează decât interesele private ale titularilor anumitor drepturi anterioare, motivele absolute de refuz se întemeiază pe diferite interese de ordin general și trebuie, pentru a asigura protecția acestor interese, să poată fi invocate de cel mai mare număr de persoane posibil.
19 În această privință, Tribunalul a concluzionat, la punctul 35 din hotărârea atacată, că, întrucât nu s‑a contestat că CMS Hasche Sigle poate fi asimilat unei persoane juridice, camera de recurs a declarat în mod întemeiat admisibilă cererea formulată de acesta.
20 De asemenea, în ceea ce privește al doilea motiv invocat, Tribunalul a considerat că nu s‑a comis de către camera de recurs nicio eroare atunci când a reținut că marca COLOR EDITION era descriptivă în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din regulament. Tribunalul a considerat, în această privință, că, apreciată în ansamblul său, marca respectivă prezenta un raport suficient de direct și de concret cu produsele cosmetice și de machiaj pe care le vizează.
21 În acest context, Tribunalul a arătat, printre altele, la punctele 48 și 49 din hotărârea atacată, că semnul „COLOR EDITION” era compus în exclusivitate din indicații care pot servi pentru a desemna anumite caracteristici ale produselor în cauză și că nu crea, pentru publicul vizat, o impresie suficient de îndepărtată de cea produsă de simpla juxtapunere a elementelor verbale care îl compuneau.
22 În sfârșit, după ce a amintit că este suficient ca unul dintre motivele absolute de refuz să se aplice pentru ca semnul să nu poată fi înregistrat ca marcă comunitară, Tribunalul a respins acțiunea fără examinarea celui de al treilea motiv care i‑a fost prezentat.
Concluziile părților
23 Lancôme solicită Curții anularea hotărârii atacate, respingerea recursului îndreptat împotriva deciziei diviziei de anulare a OAPI, obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului și a Curții și obligarea CMS Hasche Sigle la plata cheltuielilor aferente procedurii de recurs aflate pe rolul OAPI.
24 OAPI solicită respingerea recursului și obligarea Lancôme la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recurs
25 În susținerea recursului formulat, Lancôme invocă în mod formal două motive întemeiate pe încălcarea de către Tribunal a articolului 55 alineatul (1) litera (a) și, respectiv, a articolului 7 alineatul (1) litera (c) din regulament.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 55 alineatul (1) litera (a) din regulament
26 Prin intermediul primului motiv invocat, Lancôme critică Tribunalul, întrucât a admis că un cabinet de avocatură dispune de un drept de a solicita în nume propriu anularea unei mărci comunitare. Acest motiv se împarte în două aspecte. În primul rând, Lancôme susține, în esență, că Tribunalul a comis o eroare de interpretare a articolului 55 alineatul (1) litera (a) din regulament atunci când a considerat că nu este necesar să existe un interes pentru a se putea formula o cerere de declarare a nulității unei mărci comunitare în temeiul unei cauze de nulitate absolută. În al doilea rând, aceasta susține că faptul ca un cabinet de avocatură să formuleze o astfel de cerere, pe seama sa și în nume propriu, nu este compatibil cu profilul profesiei de avocat recunoscut la nivelul Uniunii.
Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe interpretarea eronată a articolului 55 alineatul (1) litera (a) din regulament referitor la existența interesului
– Argumentele părților
27 Lancôme arată că actio popularis este complet străină dreptului Uniunii. Deși articolul 230 CE, care impune ca reclamantul să fie vizat în mod direct și individual pentru a formula o acțiune, nu este direct aplicabil în speță, totuși, în opinia Lancôme, articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament trebuie să fie interpretat prin prisma principiilor care prevalează, în general, în dreptul Uniunii. În plus, toate sistemele juridice ar stabili o diferență între capacitatea juridică și capacitatea de a sta în justiție, aceasta din urmă presupunând existența unui interes. Prin urmare, nu ar trebui să se deducă din faptul că legiuitorul nu a impus în mod expres un astfel de interes că acesta nu este necesar.
28 Diferența stabilită de Tribunal între procedura administrativă și acțiunea în justiție ar fi lipsită de pertinență, întrucât nu s‑ar putea concepe ca dreptul de a formula o contestație în fața autorității administrative să fie mai extins decât dreptul de a formula o acțiune împotriva deciziilor acestei autorități în fața instanțelor Uniunii.
29 În mod similar, ar fi lipsită de pertinență distincția stabilită de Tribunal între cauzele de nulitate absolută și cauzele de nulitate relativă, întrucât nu s‑ar putea deduce din această distincție că nu este absolut necesar să se dovedească un interes pentru a formula o cerere de declarare a nulității întemeiată pe o cauză de nulitate absolută.
30 În ceea ce privește refuzul de înregistrare a unei mărci descriptive în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din regulament, interesul general care stă la baza acestui motiv de refuz ar fi acela, recunoscut de jurisprudență, al tuturor concurenților solicitantului sau ai titularului mărcii care, îndreptățiți să utilizeze o indicație descriptivă pentru propriile mărfuri sau servicii, trebuie protejați împotriva înregistrărilor dobândite în mod nelegal de un concurent. Ar rezulta astfel că numai un obstacol efectiv sau potențial întâmpinat de un concurent efectiv sau potențial al solicitantului ar permite invocarea acestui motiv de refuz.
31 Această interpretare ar fi confirmată de norma explicită conținută de articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament, care acordă dreptul de a formula o cerere de declarare a nulității oricărui grup ori organism constituit de fabricanți, producători, prestatori de servicii, comercianți sau consumatori, și anume persoane care pot fi afectate de înregistrarea nelegală a unei mărci.
32 În această privință, Lancôme concluzionează că articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament trebuie interpretat în sensul că impune, pe lângă capacitatea de a sta în justiție, ca persoana care solicită declararea nulității să fie vizată din punct de vedere economic în mod efectiv sau potențial și, în consecință, să existe un interes economic efectiv sau potențial pentru radierea mărcii contestate. Or, nu poate fi acesta cazul unui cabinet de avocatură care solicită anularea unei mărci comunitare ce acoperă produse cosmetice.
33 OAPI arată, în răspuns, că cererile de declarare a nulității care îi sunt prezentate nu sunt guvernate decât de regulament și de regulamentul de punere în aplicare a acestuia și că articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament este lipsit de ambiguitate, permițând oricărei persoane să depună o cerere de anulare.
34 Potrivit OAPI, Lancôme interpretează eronat jurisprudența privind interesul general care stă la baza motivului absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din regulament. Astfel, acest interes nu ar fi numai cel al operatorilor profesioniști de a putea utiliza semne descriptive, ci ar fi interesul oricărei persoane, fie că aparține, fie că nu aparține categoriei profesioniștilor, ca semnele descriptive să nu fie deținute în mod exclusiv de o singură întreprindere. De altfel, această ipoteză ar fi confirmată de faptul că aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se face în funcție de percepția pe care o are asupra acestuia publicul relevant, care nu este restrâns la profesioniștii sectorului în cauză, întrucât cuprinde înainte de toate consumatorii și utilizatorii finali.
35 De asemenea, Lancôme ar interpreta în mod eronat articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament. Referirea care se face în cadrul acestui articol la „grupuri ori organisme” nu ar viza decât completarea listei de persoane care pot formula o cerere de declarare a nulității. Articolul menționat ar permite unor grupuri ori organisme care au capacitatea de a sta în justiție, dar care, potrivit legislației naționale, sunt lipsite de personalitate juridică să formuleze o astfel de cerere.
– Aprecierea Curții
36 Dreptul de a prezenta OAPI o cerere de declarare a nulității unei mărci comunitare nu este supus normelor de admisibilitate aplicabile acțiunilor în justiție, specifice acestora din urmă. În această privință, fără să comită o eroare de drept, Tribunalul a constatat, la punctul 32 din hotărârea atacată, că cererea de declarare a nulității, formulată în temeiul articolului 55 alineatul (1) litera (a) din regulament, face parte dintr‑o procedură administrativă, nu jurisdicțională, și pentru acest motiv Tribunalul a considerat, printre altele, la punctul 30 din hotărârea menționată, că jurisprudența referitoare la articolul 230 CE nu era relevantă în speță nici în mod direct, nici prin analogie.
37 În ceea ce privește răspunsul la întrebarea dacă articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament condiționează admisibilitatea unei cereri de declarare a nulității de dovedirea existenței unui interes, Tribunalul a interpretat corect articolul menționat.
38 Astfel, în primul rând, este cert că, după cum a arătat Tribunalul la punctul 21 din hotărârea atacată, articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament nu face referire la niciun interes.
39 În continuare, după cum a arătat Tribunalul în esență la punctele 22-25 din hotărârea atacată, articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament prevede că o cerere de declarare a nulității întemeiată pe o cauză de nulitate absolută poate fi prezentată de orice persoană fizică sau juridică sau de orice grup ori organism constituit pentru a reprezenta interesele fabricanților, ale producătorilor, ale prestatorilor de servicii, ale comercianților sau ale consumatorilor și care are capacitatea de a sta în justiție, în timp ce articolul 55 alineatul (1) literele (b) și (c) din regulament privind cererile de declarare a nulității întemeiate pe o cauză de nulitate relativă rezervă dreptul de a formula o asemenea cerere anumitor persoane care dețin un interes. Tribunalul a concluzionat în mod întemeiat că din economia acestui articol reiese că legiuitorul a intenționat să restrângă cercul persoanelor care pot prezenta o cerere de declarare a nulității în cel de al doilea caz, dar nu și în primul caz.
40 În sfârșit, tot în mod întemeiat, Tribunalul a enunțat în esență, la punctul 26 din hotărârea atacată, că, în timp ce motivele relative de refuz al înregistrării protejează interesele titularilor anumitor drepturi anterioare, motivele absolute de refuz al înregistrării au ca obiect protecția interesului general care stă la baza acestora, ceea ce explică faptul că articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament nu impune ca persoana care solicită declararea nulității să facă dovada existenței unui interes.
41 Pe de altă parte, este lipsită de temei afirmația Lancôme, potrivit căreia articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament trebuie interpretat în sensul că impune existența unui interes economic efectiv sau potențial de radiere a mărcii contestate pentru a se putea prezenta OAPI o cerere de declarare a nulității acesteia.
42 Astfel, pe de o parte, contrar afirmațiilor Lancôme, o asemenea interpretare nu este confirmată de indicarea, la articolul 55 alineatul (1) litera (a) menționat, a grupurilor ori a organismelor constituite pentru a reprezenta interesele fabricanților, ale producătorilor, ale prestatorilor de servicii, ale comercianților sau ale consumatorilor și care, în termenii legislației care le este aplicabilă, au capacitatea de a sta în justiție. Această enumerare, care cuprinde de altfel consumatorii cărora, în general, nu li se poate atribui un interes economic precum cel descris de Lancôme, urmărește numai să includă, în lista persoanelor care pot prezenta OAPI o cerere de declarare a nulității în temeiul acestei dispoziții, grupurile ori organismele de această natură care, deși au capacitatea de a sta în justiție potrivit legislației ce le este aplicabilă, nu au personalitate juridică.
43 Pe de altă parte, o astfel de interpretare nu reiese din Hotărârea din 4 mai 1999, Windsurfing Chiemsee (C‑108/97 și C‑109/97, Rec., p. I‑2779), la care Lancôme face trimitere. Astfel, la punctul 25 din această hotărâre, Curtea a statuat că interesul general impune ca semnele sau indicațiile descriptive pentru produsele sau serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea pot fi utilizate în mod liber de toți. Rezultă că interesul general care stă la baza motivului de refuz al înregistrării unei mărci în temeiul caracterului său descriptiv nu este în mod exclusiv cel al concurenților solicitantului sau ai titularului acesteia care pot întâmpina un obstacol oarecare și care, pentru acest motiv, au un interes economic efectiv sau potențial de radiere a mărcii contestate, ci este interesul tuturor.
44 Rezultă din cele ce precedă că argumentele prezentate de Lancôme în susținerea acestui aspect al primului motiv nu sunt întemeiate și că, în consecință, acesta trebuie respins.
Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe lipsa compatibilității dintre dreptul unui cabinet de avocatură de a prezenta OAPI o cerere de declarare a nulității unei mărci, pe seama sa și în nume propriu, și profilul profesiei de avocat
– Argumentele părților
45 Lancôme arată că, chiar în ipoteza în care Curtea ar reține o interpretare a articolului 55 alineatul (1) litera (a) din regulament diferită de propria interpretare, anularea hotărârii atacate se impune, în orice caz, din moment ce dreptul unui cabinet de avocatură de a prezenta, pe seama sa și în nume propriu, o cerere de declarare a nulității unei mărci comunitare nu este compatibil cu profilul profesiei de avocat recunoscut la nivelul Uniunii.
46 În dreptul Uniunii, profilul profesiei de avocat ar fi, dintotdeauna, cel al unui colaborator al justiției. Articolul 19 din Statutul Curții de Justiție s‑ar baza pe această concepție a profesiei de avocat, care ar rezulta deopotrivă din jurisprudență și în special din Hotărârea din 18 mai 1982, AM & S Europe/Comisia (155/79, Rec., p. 1575, punctul 24).
47 OAPI susține inadmisibilitatea acestui al doilea aspect al primului motiv, în temeiul articolului 113 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, pentru motivul că problema compatibilității dintre calitatea de solicitant al declarării nulității în fața OAPI și cea de avocat nu a fost invocată la Tribunal.
– Aprecierea Curții
48 Deși este prezentat ca un aspect al motivului întemeiat pe încălcarea articolului 55 alineatul (1) litera (a) din regulament, trebuie să se constate că aspectul respectiv nu este întemeiat pe dispoziția menționată, ci pe alte aspecte juridice, independente de aceasta.
49 Astfel, pe de o parte, reiese chiar din formularea argumentației dezvoltate în susținerea sa că aspectul menționat este prezentat de Lancôme pentru cazul în care Curtea nu ar împărtăși interpretarea pe care Lancôme o dă articolului 55 alineatul (1) litera (a) din regulament, hotărârea atacată trebuind, în opinia sa, să fie anulată „în orice caz”, pentru alte motive decât eroarea de interpretare invocată.
50 Pe de altă parte, motivele prezentate, care privesc profesia de avocat, nu au legătură cu articolul 55 alineatul (1) litera (a) din regulament. De altfel, dispoziția menționată nu cuprinde norme aplicabile exercitării respectivei profesii, acestea fiind în principiu, în lipsa unor norme de drept al Uniunii specifice în materie, stabilite de fiecare stat membru (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 1996, Reisebüro Broede, C‑3/95, Rec., p. I‑6511, punctul 37, precum și Hotărârea din 19 februarie 2002, Wouters și alții, C‑309/99, Rec., p. I‑1577, punctul 99).
51 Prin urmare, al doilea aspect al primului motiv constituie în realitate un motiv de drept diferit de cel întemeiat pe încălcarea articolului 55 alineatul (1) litera (a) din regulament.
52 Or, respectivul motiv nu a fost invocat în fața Tribunalului și, nefiind vorba despre admisibilitatea unei acțiuni în instanță, ci despre cea a unei cereri prezentate OAPI, acesta nu constituie un motiv de ordine publică pe care Tribunalul ar fi trebuit să îl examineze din oficiu.
53 Un astfel de motiv este inadmisibil, întrucât competența Curții în cadrul unui recurs este limitată la aprecierea soluției legale pronunțate cu privire la motivele dezbătute în fața primei instanțe (a se vedea în special, în acest sens, Hotărârea din 1 februarie 2007, Sison/Consiliul, C‑266/05 P, Rep., p. I‑1233, punctul 95 și jurisprudența citată).
54 În consecință, al doilea aspect al primului motiv și, prin urmare, acest prim motiv trebuie respinse.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din regulament
Argumentele părților
55 Prin intermediul acestui motiv, Lancôme critică Tribunalul că a aplicat criterii eronate în aprecierea sa cu privire la semnul „COLOR EDITION” ca asociere de termeni.
56 Potrivit jurisprudenței, pentru ca o marcă astfel compusă să poată fi considerată descriptivă, ar trebui să se verifice dacă termenii aleși și asocierea acestora sunt cunoscuți și obișnuiți în limbajul curent al publicului țintă. Prin faptul că a considerat că o marcă alcătuită din elemente care sunt – fiecare în parte – descriptive este ea însăși descriptivă cu excepția situației în care există o diferență perceptibilă între marca a cărei înregistrare se solicită și simpla însumare a elementelor care o alcătuiesc, Tribunalul ar fi încălcat principiul enunțat în Hotărârea Curții din 20 septembrie 2001, Procter & Gamble/OAPI (C‑383/99 P, Rec., p. I‑6251). Astfel, potrivit acestui principiu, Tribunalul ar fi trebuit să verifice, mai degrabă, dacă există o diferență perceptibilă între asocierea de termeni și limbajul curent al categoriei de consumatori avute în vedere pentru a desemna produsele și serviciile sau caracteristicile esențiale ale acestora.
57 În plus, aprecierea Tribunalului nu s‑ar baza pe niciun element de fapt privind limbajul publicului țintă.
58 OAPI răspunde în esență că, prin susținerea faptului că un semn nu este descriptiv decât dacă este cunoscut și obișnuit în limbajul curent al publicului țintă, Lancôme nu ține seama de diferența fundamentală care există între articolul 7 alineatul (1) litera (d) și articolul 7 alineatul (1) litera (c) din regulament. Pentru aplicarea acestuia din urmă, ar fi nerelevant dacă sintagma contestată este sau nu este cunoscută și obișnuită în limbajul curent al publicului țintă, această dispoziție aplicându‑se de asemenea semnelor care pot fi utilizate în mod obișnuit în viitor pentru prezentarea produselor sau a serviciilor avute în vedere.
59 Astfel, în Hotărârea Procter & Gamble/OAPI, citată anterior, Curtea s‑ar fi limitat la a verifica dacă respectiva construcție gramaticală a sintagmei „baby‑dry” ar face utilizarea sa plauzibilă în viitor. Examinarea caracterului descriptiv al semnului „COLOR EDITION” efectuată de Tribunal ar fi în plus conformă jurisprudenței ulterioare acestei hotărâri.
60 Pe de altă parte, imputând Tribunalului că nu și‑a bazat decizia pe niciun element de fapt, Lancôme ar urmări în realitate să repună în discuție aprecierea faptelor efectuată de Tribunal, astfel încât aspectul acestui motiv ar fi inadmisibil. Acest aspect ar fi în plus vădit neîntemeiat, întrucât problema dacă respectivii consumatori de produse cosmetice utilizează în prezent în limbajul curent o expresie precum „color edition” este lipsită de pertinență.
Aprecierea Curții
61 Din jurisprudență reiese că, în general, simpla combinație de elemente care sunt – fiecare în parte – descriptive pentru caracteristicile produselor sau ale serviciilor pentru care se solicită înregistrarea este ea însăși descriptivă pentru respectivele caracteristici în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din regulament. Totuși, o astfel de combinație poate să nu fie descriptivă, în sensul acestei dispoziții, cu condiția să creeze o impresie suficient de îndepărtată de cea produsă prin reunirea elementelor menționate (a se vedea Hotărârile din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, Rec., p. I‑1619, punctele 98 și 99, și Campina Melkunie, C‑265/00, Rec., p. I‑1699, punctele 39 și 40, precum și Hotărârea din 19 aprilie 2007, OAPI/Celltech, C‑273/05 P, Rep., p. I‑2883, punctele 77 și 78).
62 Astfel, o marcă constituită dintr‑un cuvânt compus din elemente care sunt – fiecare în parte – descriptive pentru caracteristicile produselor sau ale serviciilor pentru care s‑a solicitat înregistrarea este ea însăși descriptivă pentru caracteristicile menționate, cu excepția situației în care există o diferență perceptibilă între cuvânt și simpla însumare a elementelor care îl compun, ceea ce presupune că, din cauza caracterului neobișnuit al combinației în raport cu respectivele produse sau servicii, cuvântul creează o impresie suficient de îndepărtată de cea produsă de simpla reunire a indicațiilor furnizate de elementele care îl compun, astfel încât acesta prevalează față de însumarea elementelor menționate (a se vedea Hotărârile citate anterior Koninklijke KPN Nederland, punctul 100, și Campina Melkunie, punctul 41).
63 În speță, după ce a considerat că semnul „COLOR EDITION” era compus exclusiv din indicații care pot servi la desemnarea anumitor caracteristici ale produselor în cauză, Tribunalul a statuat, la punctul 49 din hotărârea menționată, că asocierea termenilor „color” și „edition” nu prezenta o structură neobișnuită, ci una curentă în lumina regulilor lexicale ale limbii engleze și că marca a cărei înregistrare s‑a solicitat nu crea, așadar, pentru publicul țintă, o impresie suficient de îndepărtată de cea produsă de simpla juxtapunere a elementelor verbale care o compuneau, de natură să îi modifice sensul sau întinderea.
64 Acest raționament, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 98 din concluzii, nu este afectat, din perspectiva jurisprudenței amintite la punctele 61 și 62 din prezenta hotărâre, de nicio eroare de drept.
65 Rezultă că obiecțiile formulate de Lancôme în cadrul celui de al doilea motiv nu sunt întemeiate și, prin urmare, este necesar ca acest motiv să fie respins.
66 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că recursul trebuie respins.
Cu privire la cheltuielile de judecată
67 Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 118 din acest regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OAPI a solicitat obligarea Lancôme la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște:
1) Respinge recursul.
2) Obligă Lancôme parfums et beauté & Cie SNC la plata cheltuielilor de judecată.
Semnături