HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
5 iulie 2007
Cauza F‑25/06
Béatrice Ider și alții
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică — Agenți contractuali — Încadrare și remunerație — Oficiul «Infrastructură și logistică» din Bruxelles (OIB) — Agenți însărcinați cu atribuții de execuție — Foști lucrători salariați supuși sistemului de drept belgian — Schimbarea regimului aplicabil — Egalitate de tratament”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamnele Ider și Desorbay, precum și domnul Noschese, agenți contractuali ai Comisiei, solicită anularea deciziilor autorității abilitate să încheie contractele prin care este stabilită încadrarea și remunerația acestora, în temeiul unor contracte de agenți contractuali care au fost semnate în aprilie 2005 și au început să își producă efectele de la 1 mai 2005, precum și anularea deciziilor aceleiași autorități, din 21 noiembrie 2005, prin care au fost respinse reclamațiile formulate de aceștia împotriva primelor decizii
Decizia: Anulează decizia prin care Comisia a stabilit remunerația doamnei Ider, în temeiul unui contract de agent contractual semnat în aprilie 2005. Respinge celelalte capete de cerere. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de doamna Ider. Doamna Ider suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată. Doamna Desorbay și domnul Noschese suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Agenți contractuali — Remunerație
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, anexă, art. 2 alin. (2)]
2. Funcționari — Agenți contractuali — Remunerație
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, anexă, art. 2 alin. (2)]
1. Din textul articolului 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți reiese în mod clar că plata unei remunerații complementare, în cazul unei scăderi a acesteia, după angajarea în calitate de agent contractual a unui lucrător care avea anterior cu instituția un contract de muncă guvernat de dreptul național, în raport cu remunerația pe care o primea în această din urmă calitate, reprezintă o simplă posibilitate a instituției. În plus, articolul 2 alineatul (2) menționat acordă instituției o marjă de apreciere importantă în ceea ce privește stabilirea sumei suplimentare, în măsura în care aceasta are obligația de a ține seama de diferențele existente între legislația națională care era aplicabilă în materie de fiscalitate, de asigurări sociale și de pensii și normele aplicabile agentului contractual.
Comisia a pus în aplicare articolul 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți prin adoptarea articolelor 7 și 8 din Dispozițiile generale de punere în aplicare referitoare la măsurile tranzitorii aplicabile agenților angajați de Oficiul Infrastructurilor din Bruxelles în creșele și grădinițele din Bruxelles, precum și a anexelor I‑III la respectivele Dispoziții generale de punere în aplicare. Or, în temeiul acestor din urmă dispoziții, Comisia s‑a angajat într‑adevăr să plătească o sumă suplimentară anumitor categorii de agenți contractuali, potrivit normelor prevăzute de aceste dispoziții. Aceste din urmă norme de aplicare a articolului 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți nu pot încălca însă normele de rang superior ale dreptului funcției publice.
(a se vedea punctele 92, 93 și 95)
2. Pentru a stabili dacă includerea alocațiilor familiale în definiția remunerațiilor nete primite în calitate de agent contractual, pe de o parte, și de lucrător salariat supus dreptului național, pe de altă parte, este de natură să afecteze în mod negativ agenții contractuali care, la datele avute în vedere la articolele 7 și 8 din Dispozițiile generale de punere în aplicare referitoare la măsurile tranzitorii aplicabile agenților angajați de Oficiul Infrastructurilor din Bruxelles în creșele și grădinițele din Bruxelles, aveau copii în întreținere în raport cu cei care, la aceleași date, nu aveau copii în întreținere, este important, în primul rând, să se constate că aceste două categorii de agenți contractuali se află în situații comparabile din punctul de vedere al finalității articolului 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți, care urmărește să compenseze o eventuală scădere a remunerației care ar fi determinată de trecerea persoanelor interesate la statutul de agent contractual.
În al doilea rând, includerea alocațiilor familiale în definiția remunerațiilor nete primite în calitate de agent contractual, pe de o parte, și de lucrător salariat supus dreptului național, pe de altă parte, are un efect direct asupra stabilirii sumei suplimentare ce rezultă din comparația dintre aceste remunerații nete, efectuată potrivit normelor din anexa I la Dispozițiile generale de punere în aplicare menționate. În cazul în care cuantumul alocațiilor familiale comunitare, inclus în primul termen al comparației, ar fi mai ridicat decât cel al alocațiilor primite în temeiul legislației statului membru în care este repartizat agentul, inclus în cel de al doilea termen al comparației, remunerația complementară plătită persoanelor care au deja unul sau mai mulți copii în întreținere la data trecerii la statutul de agenți contractuali ar fi redusă în mod corespunzător.
Rezultă din aceasta că includerea alocațiilor familiale în definiția remunerațiilor este de natură să dea naștere unor diferențe de tratament în ceea ce privește salariul, în funcție de aspectul dacă, la datele prevăzute la articolele 7 și 8 din Dispozițiile generale de punere în aplicare, agentul contractual în cauză avea sau nu avea copii în întreținere, diferențe care îl dezavantajează pe agentul care avea unul sau mai mulți copii în întreținere la aceste date. În această privință, faptul că alocațiile familiale constituie o componentă a remunerației pe care Comunitățile trebuie să o plătească funcționarilor sau agenților lor nu poate justifica existența unor diferențe de tratament între agenții contractuali atunci când este vorba numai ca aceștia să beneficieze de un supliment la salariu destinat să compenseze o scădere a remunerației produsă ca urmare a trecerii de la un regim de drept național către un regim de drept comunitar.
În consecință, în lipsa oricărei justificări obiective, punctele A și B din anexa I la Dispozițiile generale de punere în aplicare referitoare la măsurile tranzitorii aplicabile agenților angajați de Oficiul Infrastructurilor din Bruxelles în creșele și grădinițele din Bruxelles, la care face trimitere articolul 7 din aceste Dispoziții generale de punere în aplicare, nu respectă principiul general al egalității de tratament.
(a se vedea punctele 96-101)