HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia extinsă)
28 martie 2019(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Cereri de înregistrare a mărcilor Uniunii Europene figurative Simply. Connected. – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Întinderea examinării care trebuie efectuată de camera de recurs – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Articolul 64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 71 din Regulamentul 2017/1001)”
În cauzele T‑251/17 și T‑252/17,
Robert Bosch GmbH, cu sediul în Stuttgart (Germania), reprezentat de S. Völker și de M. Pemsel, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de V. Mensing și de D. Hanf, în calitate de agenți,
pârât,
având ca obiect acțiuni formulate împotriva Deciziilor Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 9 martie 2017 (cauza R 948/2016‑5) și din 10 martie 2017 (cauza R 947/2016‑5) în legătură cu niște cereri de înregistrare a semnelor figurative Simply. Connected. ca mărci ale Uniunii Europene,
TRIBUNALUL (Camera a treia extinsă),
compus din domnii S. Frimodt Nielsen (raportor), președinte, V. Kreuschitz, I. S. Forrester, doamna N. Półtorak și domnul E. Perillo, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 28 aprilie 2017,
având în vedere memoriile în răspuns depuse la grefa Tribunalului la 13 iulie 2017,
având în vedere măsurile de organizare a procedurii din 26 septembrie 2018,
având în vedere trimiterea prezentelor cauze în fața Camerei a treia extinse a Tribunalului,
având în vedere decizia din 17 ianuarie 2019 privind conexarea prezentelor cauze,
având în vedere că niciuna dintre părți nu a formulat, în termen de trei săptămâni de la comunicarea închiderii fazei scrise a procedurii, o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzelor
1 La 19 noiembrie 2015, reclamanta, Robert Bosch GmbH, a depus două cereri de înregistrare a unor mărci ale Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].
2 Prima marcă a cărei înregistrare a fost solicitată (denumită în continuare „prima marcă solicitată”, cauza T‑251/17) este semnul figurativ următor:
3 A doua marcă a cărei înregistrare a fost solicitată (denumită în continuare „a doua marcă solicitată”, cauza T‑252/17) este semnul figurativ următor:
4 Produsele și serviciile pentru care cele două înregistrări au fost solicitate sunt identice. Acestea fac parte din clasele 7, 9, 11, 12, 36-38, 41 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 7: „Motoare electrice (cu excepția motoarelor pentru vehicule terestre), demaroare (cu excepția motoarelor pentru vehicule terestre), generatoare, sisteme de aprindere pentru motoare cu ardere internă, bujii incandescente, bujii de aprindere, sonde lambda, distribuitoare de aprindere, bobine de aprindere, aprinzătoare magnetice, prize de bujii de aprindere, pompe de injecție, pompe de carburant, regulatoare de regim motor, injectoare și suporturi pentru duze; supape de mașini; filtre de carburant, filtre de ulei, filtre de aer; pompe hidraulice, motoare hidraulice, supape hidraulice, vinciuri hidraulice; rezervoare hidraulice, filtre hidraulice; supape pneumatice, servodirecție, frâne cu aer comprimat, dispozitive cu aer comprimat, și anume compresoare, containere, supape de comandă, supape de frâne; turbocompresoare; aparate electronice de comandă pentru tehnicile de producție, instalații de sudură prin rezistență, servomotoare și fuse, comenzi de roboți; elemente modulare pentru tehnicile automate de montaj și de producție, inclusiv amenajarea posturilor de lucru, și anume mese de lucru și bănci de lucru, suporturi de mașini, dispozitive de siguranță și de protecție, posturi de lucru pivotabile, dispozitive de ridicat, menghine, sisteme de pregătire și de amenajare a materialelor, și anume benzi glisante și lanțuri transportoare, culoare distribuitoare, dispozitive pentru răsturnat precum și dispozitive programabile electrice, inclusiv dispozitive apucătoare și roboți cu un braț; mașini pentru debavurat (mecanice, termice și electrochimice); mașini pentru împachetat; unelte electrice și uneltele lor de fixat; mașini de bucătărie electrice și accesoriile lor; mașini de spălat vasele, aparate de spălat; generatoare de frecvențe radio; dispozitive de demarat pentru motoare cu explozie; piese și accesorii ale acestor articole incluse în clasa 7;”
– clasa 9: „captoare; controloare programabile; aparate electrice și electronice de măsurat, de control și de reglat pentru automobile; aparate de înregistrare, de tratare, de prelucrare, de emisie, de recepție și de indicare de semnale, de date, de imagini și de sunete, suporturi de date electrice și electromagnetice; camere video, ecrane, megafoane, antene pentru aparate de radio și televizoare, telefoane, antene pentru automobile, telefoane mobile, telefoane pentru automobile; instrumente de alarmă; aparate de localizare și de navigație pentru vehicule terestre, aeriene și nautice; dispozitive de alimentare cu electricitate, filtre electrice, componente semiconductoare, componente optoelectronice; circuite imprimate, corodate și încapsulate, circuite integrate, relee, siguranțe, conductoare pentru semnale electrice, electronice și optice, racorduri pentru cabluri, comutatoare electrice, variatoare de lumină, captoare, detectoare, dispozitive de comutare și tablouri electrice, celule solare și generatoare solare; aparate de analiză pentru automobile, și anume pentru analiza gazelor de eșapament, analiza particulelor de fum, a funcției de frânare, instrumente de diagnostic și echipamente pentru simulări, verificatoare de motoare, aparate de încercare de ateliere pentru pompe cu injecție, demaroare și generatoare; baterii, încărcătoare de baterii, amplificatoare, transformatoare, rulouri de cabluri; sisteme de reglare a dinamicii de condus bazate pe calculatoare; piese și accesorii ale acestor articole;”
– clasa 11: „Aparate de încălzit, de gătit, de făcut grătar, de reîncălzit și de refrigerare; brichete cu gaz, incluse în clasa 11; proiectoare și lămpi, inclusiv cele pentru vehicule; aparate și mașini frigorifice; instalații de ventilare; uscătoare de păr; infuzoare de cafea electrice; prăjitoare de cafea; cuptoare de brutărie; aparate de fiert ouă electrice; prăjitoare de pâine; instalații de aer condiționat; aparate de control și de reglat pentru încălzirea cu gaz; uscătoare de rufe; piese și accesorii ale produselor susmenționate incluse în clasa 11;”
– clasa 12: „Sisteme de reținere pentru automobile, și anume tensionatoare de centuri, perne gonflabile de siguranță; instalații de degivrare pentru parbriz; servofrâne și frâne cu aer comprimat pentru vehicule terestre și aeriene, sisteme de antiblocare a frânelor; sisteme de reglare a turației motorului; comenzi de distribuție; ștergătoare de geamuri; direcții hidraulice pentru vehicule terestre, aeriene și nautice; motoare electrice pentru vehicule terestre; piese și accesorii ale acestor articole incluse în clasa 12;”
– clasa 36: „Servicii de asigurări;”
– clasa 37: „Construirea, întreținerea și mentenanța pieselor și accesoriilor de automobile, instalații pentru aparate de radio auto, aparate de telefonie, mașini‑unelte de mână, aparate și dispozitive de ateliere, generatoare de curent pentru aparate casnice și de bucătărie, instalații radiofonice și televizate, echipamente sanitare, instalații de încălzire și de aer condiționat și mobile; repararea și întreținerea autovehiculelor la manifestările de sporturi mecanice;”
– clasa 38: „Telefonie, transmitere de sunete, de date și de imagini prin satelit;”
– clasa 41: „Educarea și instruirea terților în electrotehnică și electronică;”
– clasa 42: „Consultanță și planificare pentru proiectare și construcții; creare și instalări de programe pentru calculatoare; misiune de dezvoltare, de testare și de cercetare; consultanță tehnică și expertiză; planificarea, dezvoltarea și controlul tehnic al proiectelor spațiale; supravegherea tehnică a clădirilor și a instalațiilor.”
5 Prin scrisorile din 16 martie 2016, examinatorul EUIPO a informat reclamanta că cele două mărci solicitate se aflau parțial în contradicție cu motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001].
6 Prin scrisorile din 18 aprilie 2016, reclamanta și‑a prezentat observațiile.
7 Prin deciziile din 25 aprilie 2016, examinatorul a refuzat, în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, înregistrarea a două mărci solicitate pentru produsele și serviciile acoperite de aceste mărci incluse în clasele 9, 37, 38 și 41, precum și pentru serviciile denumite „creare și instalări de programe pentru calculatoare” și „consultanță tehnică”, care fac parte din clasa 42.
8 În schimb, nu a fost emisă nicio obiecție în legătură cu produsele și cu serviciile vizate de cererile de înregistrare privind clasele 7, 11, 12, 36 și serviciile de „consultanță și [de] planificare pentru proiectare și construcții”, de „misiune de dezvoltare, de testare și de cercetare”, de „expertiză”, de „planificare, [de] dezvoltare și [de] control tehnic al proiectelor spațiale” și de „supraveghere tehnică a clădirilor și a instalațiilor”, care fac parte din clasa 42.
9 La 23 mai 2016, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva fiecăreia dintre deciziile examinatorului, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001).
10 Prin deciziile din 9 martie 2017 (cauza R 948/2016‑5, privind prima marcă solicitată, denumită în continuare „prima decizie atacată”) și din 10 martie 2017 (cauza R 947/2016‑5, privind a doua marcă solicitată, denumită în continuare „a doua decizie atacată”), Camera a cincea de recurs a EUIPO a respins calea de atac din motive identice.
11 În primul rând, camera de recurs a apreciat că elementele verbale care constituie mărcile solicitate ar fi înțelese ca un slogan lipsit de caracter distinctiv, însemnând „pur și simplu conectat” sau „mai ales conectat” la o rețea. În această privință, camera de recurs a considerat că publicul relevant nu ar acorda nicio semnificație punctelor care apar în continuarea fiecărui element verbal, consumatorii având tendința să perceapă șirurile de litere într‑un mod care li se pare logic, independent de punctuația și de utilizarea literelor majuscule sau minuscule. De asemenea, nici dreptunghiul rotunjit lipsit de colțul superior drept, care înconjoară elementele verbale, nici simbolul cunoscut al conexiunii fără fir (constituit din reprezentarea a trei unde concentrice) nu ar conferi semnelor în cauză un caracter distinctiv, dat fiind că nu ar fi percepute în mod conștient, fiind uzuale în contextul produselor și al serviciilor în cauză (punctele 17-19 din deciziile atacate). În aceste condiții, semnele în cauză nu pot fi percepute ca o indicație a originii comerciale a produselor și a serviciilor vizate de cererile de înregistrare (punctul 20 din deciziile atacate).
12 În al doilea rând, camera de recurs, luând în considerare în cvasitotalitatea lor produsele și serviciile menționate la punctul 4 de mai sus și grupându‑le pe categorii, a apreciat că, după caz, consumatorii s‑ar aștepta fie la o conectare normală la o rețea, fie la interconectarea produselor prin intermediul „internetului obiectelor” și că toate produsele și serviciile în cauză erau direct legate de furnizarea unor asemenea conexiuni fără fir (punctele 25 și 26 din deciziile atacate). În aceste condiții, semnele în cauză nu pot fi percepute ca o indicație elogioasă a unei calități abstracte a produselor și a serviciilor vizate de cererile de înregistrare (punctul 27 din deciziile atacate).
Concluziile părților
13 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea celor două decizii atacate;
– obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii în fața camerei de recurs.
14 EUIPO solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunilor;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două cauze.
În drept
15 În susținerea fiecăreia dintre acțiuni, care se prezintă în termeni identici, reclamanta invocă trei motive. Primul este întemeiat pe încălcarea dispozițiilor coroborate ale articolului 64 din Regulamentul nr. 207/2009 și ale articolului 263 TFUE. Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Prin cel de al treilea motiv pe care îl invocă, reclamanta susține că respectiva cameră de recurs a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor coroborate ale articolului 64 din Regulamentul nr. 207/2009 și ale articolului 263 TFUE
16 Reclamanta arată că respectiva cameră de recurs a examinat produsele și serviciile incluse în clasele 7, 11, 12 și 36 și cele incluse în clasa 42 distincte de serviciile de creare și de instalare de programe pentru calculatoare și de consultanță tehnică. Or, examinatorul nu s‑ar fi opus înregistrării acestor produse și a acestor servicii. Procedând astfel, camera de recurs ar fi depășit limitele competenței sale și, în această măsură, deciziile atacate ar trebui anulate [Hotărârea din 18 noiembrie 2014, Lumene/OAPI (THE YOUTH EXPERTS), T‑484/13, nepublicată, EU:T:2014:963].
17 EUIPO contestă această argumentație.
18 În primul rând, trebuie constatat de la bun început că, astfel cum arată în mod întemeiat EUIPO, articolul 263 TFUE nu este aplicabil căilor de atac formulate în fața camerelor de recurs și că, în consecință, în măsura în care se întemeiază pe încălcarea acestei dispoziții, primul motiv al acțiunilor trebuie înlăturat ca fiind inoperant.
19 În al doilea rând, astfel cum arată reclamanta și spre deosebire de concluziile reclamantei în fața camerei de recurs în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 18 noiembrie 2014, THE YOUTH EXPERTS (T‑484/13, nepublicată, EU:T:2014:963), aceasta nu a solicitat camerei de recurs să anuleze deciziile examinatorului decât în măsura în care acestea îi erau defavorabile.
20 Este însă cert că, în deciziile atacate, camera de recurs a examinat caracterul distinctiv al mărcilor solicitate pentru produse și servicii pentru care examinatorul nu emisese obiecții.
21 Astfel, după cum s‑a indicat la punctul 7 de mai sus, examinatorul a refuzat înregistrarea celor două mărci solicitate pentru produsele și serviciile vizate incluse în clasele 9, 37, 38 și 41, precum și pentru serviciile denumite „creare și instalări de programe pentru calculatoare” și „consultanță tehnică”, care fac parte din clasa 42. Rezultă că mărcile solicitate pot fi înregistrate pentru celelalte produse și servicii menționate la punctul 4 de mai sus, și anume cele incluse în clasele 7, 11, 12 și 36, precum și pentru serviciile de „consultanță și planificare pentru proiectare și construcții”, de „misiune de dezvoltare, de testare și de cercetare”, de „expertiză”, de „planificare, [de] dezvoltare și [de] control tehnic al proiectelor spațiale” și de „supraveghere tehnică a clădirilor și a instalațiilor”, incluse în clasa 42 (a se vedea punctul 8 de mai sus).
22 Or, unele dintre aceste produse și servicii care nu făceau obiectul litigiului au fost însă examinate de camera de recurs în deciziile atacate și au făcut obiectul unei regrupări în categoriile (a), (f), (g), (h), (i) și (j), constituite de camera de recurs la punctele 23 și 24 din deciziile atacate. La punctele 26 și 27 din deciziile atacate, camera de recurs a considerat că mărcile solicitate erau lipsite de caracter distinctiv și în privința produselor și a serviciilor din categoriile (a), (f), (g), (h), (i) și (j) în sensul deciziilor atacate, ceea ce includea astfel produse și servicii care nu făceau obiectul litigiului.
23 Este cert așadar că respectiva cameră de recurs și‑a îndreptat analiza asupra produselor și a serviciilor la înregistrarea cărora examinatorul nu emisese nicio obiecție și care nu erau vizate de căile de atac formulate în fața sa. Dacă părțile sunt de acord când apreciază că respectiva cameră de recurs nu putea efectua o asemenea analiză, acestea se află, în schimb, în dezacord în ceea ce privește consecințele care trebuie desprinse din acest fapt.
24 Potrivit reclamantei, care invocă Hotărârea din 18 noiembrie 2014, THE YOUTH EXPERTS (T‑484/13, nepublicată, EU:T:2014:963), ar trebui să se constate că, examinând produsele și serviciile pentru care examinatorul nu emisese obiecții, camera de recurs și‑a depășit competența, deciziile atacate fiind viciate de nelegalitate și trebuind să fie anulate în această măsură.
25 Potrivit EUIPO, în schimb, examinarea de către camera de recurs a caracterului distinctiv al mărcilor solicitate pentru produse și servicii care nu fac obiectul acțiunii nu putea extinde obiectul acesteia. Ar trebui așadar să se considere expunerea consacrată acestor produse și acestor servicii ca fiind pur și simplu redundantă și, în consecință, ca fiind lipsită de relevanță pentru legalitatea deciziilor atacate, astfel că primul motiv ar trebui înlăturat.
26 În primul rând, trebuie arătat că dispozitivul deciziilor atacate se limitează la respingerea căilor de atac cu care camera de recurs a fost sesizată. Or, astfel cum s‑a amintit la punctul 19 de mai sus, căile de atac formulate de reclamantă în fața camerei de recurs nu priveau decât produsele și serviciile pentru care examinatorul s‑a opus înregistrării mărcilor solicitate.
27 În al doilea rând, trebuie să se constate că, potrivit articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, în urma examenului de fond asupra căii de atac, camera de recurs se pronunță asupra acesteia și, astfel, poate exercita competențele organului care a pronunțat decizia atacată. Din această dispoziție rezultă că, în urma introducerii unei căi de atac împotriva unei decizii de respingere a înregistrării de către examinator, camera de recurs poate efectua o nouă examinare completă pe fond a cererii de înregistrare, atât în drept, cât și în fapt, cu alte cuvinte, în acest caz, se poate pronunța ea însăși cu privire la cererea de înregistrare, respingând‑o sau declarând‑o întemeiată, confirmând sau infirmând astfel decizia atacată [Hotărârea din 3 iulie 2013, Airbus/OAPI (NEO), T‑236/12, EU:T:2013:343, punctul 21; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, C‑29/05 P, EU:C:2007:162, punctele 56 și 57].
28 Această competență de a efectua o nouă examinare completă pe fond a cererii de înregistrare, atât în drept, cât și în fapt, este însă condiționată de admisibilitatea căii de atac formulate în fața camerei de recurs (Hotărârea din 3 iulie 2013, NEO, T‑236/12, EU:T:2013:343, punctul 22; a se vedea de asemenea prin analogie Ordonanța din 2 martie 2011, Claro/OAPI, C‑349/10 P, nepublicată, EU:C:2011:105, punctul 44).
29 Or, în această privință, articolul 59 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 precizează că „orice parte la o procedură care a condus la o decizie poate introduce o cale de atac împotriva respectivei decizii atât timp cât aceasta din urmă nu a fost pronunțată în favoarea sa”. Din această dispoziție rezultă că, astfel cum reclamanta a procedat în speță, părțile la o procedură desfășurată în fața EUIPO nu pot formula o cale de atac la camera de recurs împotriva deciziei luate de organul inferior decât în măsura în care această decizie fost pronunțată în defavoarea lor. Dacă, dimpotrivă, decizia organului inferior a fost pronunțată în favoarea unei părți, aceasta nu poate formula o cale de atac la camera de recurs [Hotărârea din 3 iulie 2013, NEO, T‑236/12, EU:T:2013:343, punctul 23; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2011, Völkl/OAPI – Marker Völkl (VÖLKL), T‑504/09, EU:T:2011:739, punctul 55 și jurisprudența citată].
30 Reiese de la articolul 59 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 că, în cazul în care, precum în speță, examinatorul a respins o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene numai pentru o parte dintre produsele și serviciile vizate de cererea respectivă, autorizând în același timp înregistrarea unei părți dintre produsele și serviciile vizate de această cerere, calea de atac introdusă de solicitantul mărcii în fața camerei de recurs nu poate viza în mod legal decât produsele și serviciile vizate de refuzul examinatorului de a autoriza înregistrarea.
31 Or, în speță, astfel cum s‑a amintit în special la punctele 19 și 26 de mai sus, reclamanta a formulat în fața camerei de recurs căi de atac având ca obiect anularea deciziilor examinatorului în măsura în care cererile sale de înregistrare fuseseră respinse. Prin urmare, în mod eronat camera de recurs, în deciziile atacate, și‑a îndreptat analiza privind aplicabilitatea în speță a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 asupra produselor și a serviciilor pentru care examinatorul nu emisese obiecții. Astfel, potrivit jurisprudenței menționate la punctul 28 de mai sus, camera de recurs nu dispune de puterea discreționară de a extinde obiectul unei acțiuni la examinarea unor chestiuni pe care reclamanta din procedura în fața sa nu era îndreptățită să le invoce.
32 Totuși, din interpretarea dispozitivului deciziilor atacate rezultă că respectiva cameră de recurs s‑a limitat în speță la a respinge căile de atac (a se vedea punctul 26 de mai sus). Or, în temeiul articolului 58 din regulamentul nr. 207/2009, o asemenea respingere nu a avut drept efect decât să facă executorii deciziile examinatorului, sub rezerva introducerii unor eventuale acțiuni în justiție, astfel cum prevede articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009.
33 Pe de altă parte, interogat cu privire la acest punct în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, EUIPO a confirmat că luarea în considerare de către camera de recurs a unor produse și servicii pentru care examinatorul nu emisese obiecții era în sine lipsită de orice incidență asupra drepturilor reclamantei la înregistrarea mărcilor solicitate pentru aceste produse și aceste servicii. Astfel, potrivit EUIPO, aceste drepturi nu ar putea fi repuse în cauză decât dacă examinatorul ar relua din proprie inițiativă examinarea motivelor absolute de refuz susceptibile să împiedice înregistrarea mărcilor solicitate în privința unor aspecte pe care nu le invocase până atunci. Acesta ar fi astfel determinat să adopte noi decizii, care ar putea face obiectul unor căi de atac, în fața camerelor de recurs, distincte de cele vizate de prezentele proceduri jurisdicționale.
34 Rezultă că expunerea consacrată, în deciziile atacate, examinării produselor și a serviciilor pentru care examinatorul nu emisese nicio obiecție depășește limitele căilor de atac cu care camera de recurs a fost sesizată în mod legal și, în consecință, este lipsită de orice relevanță în ceea ce privește atât incidența, cât și efectele deciziilor atacate. Prin urmare, trebuie constatat că aceasta nu prezintă caracter decizional și că anularea sa ar fi, ca urmare a acestui fapt, de asemenea lipsită de orice incidență.
35 În consecință, primul motiv al acțiunilor trebuie înlăturat drept inoperant.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
36 Prin intermediul celui de al doilea motiv pe care îl invocă, reclamanta arată că, în cele două decizii atacate, camera de recurs a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
Deciziile atacate
37 Motivele pentru care camera de recurs a apreciat că mărcile solicitate erau lipsite de caracter distinctiv în ceea ce privește produsele și serviciile în litigiu figurează la punctele 14-30 din deciziile atacate.
38 În special la punctele 14 și 15 din deciziile atacate, camera de recurs a apreciat că produsele și serviciile în litigiu se adresau atât publicului general, al cărui nivel de atenție este mediu, cât și comercianților și, într‑un mod exclusiv marginal, instalatorilor, precum și unui public specializat, al cărui nivel de atenție este, în general, mai ridicat. Cu toate acestea, chiar pentru publicul avizat, nivelul de atenție ar putea fi relativ slab în privința unor indicații cu caracter promoțional care nu par determinante. Același lucru ar fi valabil în ceea ce privește nivelul de atenție al consumatorului mediu atunci când acesta are în față un mesaj pe care îl percepe drept publicitar.
39 La punctele 17 și 19 din deciziile atacate, camera de recurs și‑a apropriat semnificația elementelor verbale care compun semnele în cauză reținută de examinator. Astfel, ar trebui ca elementul verbal „simply” să fie înțeles ca însemnând „doar, pur și simplu”, iar elementul verbal „connected” ca având sensul de „conectat”. Elementele verbale care figurează în mărcile solicitate Simply. Connected ar constitui așadar un slogan care înseamnă „pur și simplu conectat”. Nici punctul care apare în continuarea fiecăruia dintre cele două elemente verbale, nici elementele figurative, și anume cadrul deschis în colțul superior drept și simbolul notoriu al conexiunii fără fir într‑o rețea nu ar conferi semnelor în cauză o semnificație diferită. Aceste elemente figurative ar fi astfel uzuale și nedistinctive.
40 La punctul 18 din deciziile atacate, camera de recurs a înlăturat argumentul reclamantei potrivit căruia suprapunerea elementelor verbale și faptul că fiecare dintre ele începe cu o majusculă și este urmat de un punct ar trebui să conducă la luarea lor în considerare în mod separat.
41 La punctul 20 din deciziile atacate, camera de recurs a indicat că mărcile solicitate, considerate în ansamblu, exprimau ideea potrivit căreia produsele și serviciile în litigiu erau „mai ales” sau „înainte de toate” „conectate” la o rețea, mesajul direct vehiculat de elementele verbale fiind de asemenea coroborat de prezența simbolului figurativ al conexiunii fără fir. Semnele în cauză ar fi așadar percepute ca un slogan care descrie o calitate dezirabilă a produselor și a serviciilor în litigiu, iar nu ca un indicator al originii lor comerciale. Astfel, potrivit camerei de recurs, mesajul vehiculat ar fi simplu, direct comprehensibil și corect gramatical și ar prezenta un caracter la fel de banal ca elementele figurative care compun semnele.
42 La punctele 22-24 din deciziile atacate, camera de recurs a apreciat că trebuia să verifice dacă exista, din punctul de vedere al publicului relevant, un raport suficient de direct și de concret între semnele în cauză și produsele și serviciile în litigiu. În acest sens, camera de recurs a regrupat produsele și serviciile respective în categorii. Astfel, ea a împărțit produsele în litigiu care fac parte din clasa 9 în trei categorii distincte, și anume categoria (c) „Aparate și piese de înregistrare, de tratare, de prelucrare, de emisie, de recepție și de indicare de semnale, de date, de imagini și de sunete”, categoria (d) „Aparate de măsurat, de control și de reglat; aparate de analiză” și categoria (e) „Produse care servesc la alimentarea electrică”. În continuare, aceasta a împărțit serviciile în litigiu din clasa 37 în două categorii, și anume categoria (k) „Construirea, întreținerea și mentenanța pieselor și accesoriilor a diverse produse” și categoria (1) „Repararea și întreținerea autovehiculelor la manifestările de sporturi mecanice”. De asemenea, a considerat că serviciile în litigiu care fac parte din clasele 38 și 41 intrau fiecare într‑o categorie distinctă pentru fiecare clasă, și anume categoria (m) „Telefonie, transmitere de sunete, de date și de imagini prin satelit” și categoria (n) „Educarea și instruirea terților în electrotehnică și electronică”. În sfârșit, a apreciat că serviciile în litigiu din clasa 42 trebuiau împărțite în două categorii, și anume categoria (o) „Creare și instalare de programe pentru calculatoare” și categoria (p) „Consultanță tehnică”.
43 La punctul 25 din deciziile atacate, camera de recurs a considerat, pentru ansamblul categoriilor, că noțiunea de conectare trebuie apreciată în raport cu noțiunea de „internet al obiectelor”, care desemnează interconectarea unor obiecte fizice într-o rețea comparabilă cu internetul, astfel încât să permită controlul lor de la distanță sau să le facă capabile să transmită și să schimbe informații. Scopul internetului obiectelor ar fi de a minimiza deficitul de informații dintre lumea reală și lumea virtuală. În această privință, conexiunea ar fi o calitate dezirabilă a acestor produse și a acestor servicii.
44 La punctul 26 din deciziile atacate, camera de recurs a apreciat că, pentru produsele regrupate în categoriile (c), (d) și (e), mărcile solicitate ar informa consumatorii că aceste produse, care cuprind piese și accesorii ale altor produse, au ca obiect „mai ales” sau „înainte de toate” conectarea la o rețea. Același lucru ar fi valabil pentru serviciile din categoriile (m), (o) și (p). Cumpărătorii serviciilor din categoria (k) ar înțelege serviciile în cauză în sensul că aceste servicii ar privi construirea, mentenanța și întreținerea unor produse mai ales conectate la o rețea. Serviciile regrupate în categoria (l) ar putea și ele să fie executate cu ajutorul conectării la o rețea, de exemplu dacă eventuale pene sunt comunicate atelierului astfel încât să îi permită să pregătească piesele necesare pentru reparație. În sfârșit, serviciile care intră în categoria (n) ar privi în mod clar condițiile și modalitățile electrotehnice și electronice care permit conectarea la o rețea.
45 La punctul 27 din deciziile atacate, camera de recurs a dedus din constatările sale precedente că, în percepția publicului relevant, legătura dintre produsele și serviciile acoperite de mărcile solicitate și conținutul sloganului constituit din semnele în cauză era clară și nu impunea nicio etapă de reflecție suplimentară. Astfel, pentru publicul relevant anglofon din Uniunea Europeană, semnele în cauză ar fi percepute drept o indicație elogioasă a calităților abstracte ale produselor și ale serviciilor vizate de cererile de înregistrare.
Principii referitoare la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
46 În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv.
47 Caracterul distinctiv al unei mărci, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, înseamnă că această marcă permite să se identifice produsul a cărui înregistrare a fost solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să se distingă acel produs de cele ale altor întreprinderi (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, EU:C:2004:258, punctul 34, și Hotărârea din 15 mai 2014, Louis Vuitton Malletier/OAPI, C‑97/12 P, nepublicată, EU:C:2014:324, punctul 50).
48 În această privință, trebuie amintit că semnele lipsite de caracter distinctiv sunt considerate inapte să îndeplinească funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea produsului sau serviciului, pentru a permite astfel consumatorului care achiziționează produsul sau serviciul desemnat de marcă să facă aceeași alegere cu ocazia unei achiziționări ulterioare, dacă experiența se dovedește pozitivă sau să facă o altă alegere dacă aceasta se dovedește negativă [Hotărârea din 27 februarie 2002, REWE‑Zentral/OAPI (LITE), T‑79/00, EU:T:2002:42, punctul 26, și Hotărârea din 20 noiembrie 2002, Bosch/OAPI (Kit Pro și Kit Super Pro), T‑79/01 și T‑86/01, EU:T:2002:279, punctul 19].
49 Caracterul distinctiv al unei mărci trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau cu serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea și, pe de altă parte, în raport cu percepția publicului relevant, care este reprezentat de consumatorul mediu al acestor produse sau servicii, normal informat, suficient de atent și de avizat (Hotărârea din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, EU:C:2004:258, punctul 35, Hotărârea din 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, EU:C:2006:422, punctul 25, și Hotărârea din 20 octombrie 2011, Freixenet/OAPI, C‑344/10P și C‑345/10 P, EU:C:2011:680, punctul 43).
50 Examinarea motivelor absolute de refuz trebuie să se facă distinct pentru fiecare dintre produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii și decizia prin care autoritatea competentă refuză înregistrarea unei mărci trebuie să fie motivată, în principiu, pentru fiecare dintre produsele sau serviciile respective. Totuși, autoritatea competentă se poate limita la o motivare generală pentru toate produsele sau serviciile vizate atunci când același motiv de refuz este invocat pentru o categorie sau pentru un grup de produse sau de servicii. O astfel de posibilitate nu privește decât produsele și serviciile care prezintă o legătură suficient de directă și de concretă între ele pentru a forma o categorie sau un grup de produse sau de servicii suficient de omogen. În această privință, simplul fapt că produsele sau serviciile vizate sunt din aceeași clasă în sensul Aranjamentului de la Nisa nu este suficient pentru a constata o astfel de omogenitate, întrucât aceste clase cuprind deseori o mare varietate de produse sau de servicii care nu prezintă obligatoriu o astfel de legătură suficient de directă și de concretă între ele (a se vedea Ordonanța din 18 martie 2010, CFCMCEE/OAPI, C‑282/09 P, EU:C:2010:153, punctele 37-40 și jurisprudența citată).
Examinarea obiecțiilor reclamantei
51 Trebuie să se confirme de la bun început definiția publicului relevant reținută de camera de recurs (a se vedea punctul 38 de mai sus), care, de altfel, nu este contestată de reclamantă.
52 Obiecțiile formulate de reclamantă în susținerea celui de al doilea motiv al acțiunilor sunt structurate în cinci aspecte. Primul aspect se întemeiază pe determinarea inexactă a conținutului elementelor verbale ale mărcilor solicitate. Al doilea aspect se bazează pe faptul că legătura dintre elementele verbale ale mărcilor solicitate este neobișnuită din punct de vedere lingvistic. Prin intermediul celui de al treilea aspect, reclamanta susține că nu există o legătură suficient de directă între semnele solicitate și produsele și serviciile în litigiu. Cel de al patrulea aspect se întemeiază pe existența unor modificări lingvistice neobișnuite. Cel de al cincilea aspect, în sfârșit, se întemeiază pe o eroare în aprecierea globală a semnelor solicitate.
– Cu privire la primul aspect, întemeiat pe determinarea inexactă a conținutului elementelor verbale ale mărcilor solicitate
53 Reclamanta admite că termenul „simply” poate fi înțeles ca „pur și simplu”, iar cuvântul „connected” ca trimițând la o „conectare la o rețea”. În schimb, camera de recurs ar fi considerat în mod neîntemeiat că mesajul global vehiculat de semnele solicitate însemna „pur și simplu conectat” sau „mai ales conectat”. Astfel, camera de recurs ar fi făcut abstracție de suprapunerea celor doi termeni și de prezența unui punct după fiecare dintre ele. Ca urmare a acestor particularități tipografice, elementele verbale care compun semnele solicitate nu pot fi percepute ca exprimând un mesaj unic constituit din doi termeni, însă ar trebui să fie percepute ca două cuvinte distincte și separate, și anume, pe de o parte, „simply”, și, pe de altă parte, „connected”.
54 În această privință, camera de recurs s‑ar fi referit în mod eronat la Hotărârea din 15 septembrie 2005, BioID/OAPI (C‑37/03 P, EU:C:2005:547). Semnul analizat în această hotărâre, și anume BioID®., era urmat de un punct plasat în continuarea tuturor elementelor verbale, astfel că Curtea a putut considera în această cauză că punctul respectiv nu constituia, ca atare, o indicație a originii comerciale a produselor și a serviciilor revendicate de marcă. În speță, reclamanta nu susține că punctele plasate după fiecare dintre elementele verbale constituie, ca atare, un indicator al originii comerciale, însă arată că aceste puncte, precum și suprapunerea celor doi termeni influențează percepția asupra elementelor verbale.
55 De asemenea, reclamanta apreciază că jurisprudența la care camera de recurs s‑a referit la punctul 18 din deciziile atacate este lipsită de pertinență în speță. Astfel, în aceste hotărâri [Hotărârea din 13 februarie 2007, Mundipharma/OHMI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, EU:T:2007:46, Hotărârea din 13 februarie 2008, Sanofi‑Aventis/OHMI – GD Searle (ATURION), T‑146/06, nepublicată, EU:T:2008:33, și Hotărârea din 6 septembrie 2013, Eurocool Logistik/OHMI – Lenger (EUROCOOL), T‑599/10, nepublicată, EU:T:2013:399], Tribunalul s‑ar fi pronunțat asupra descompunerii de către publicul relevant a unor elemente verbale în elemente care, pentru el, sugerează o semnificație concretă sau seamănă cu cuvinte pe care le cunoaște. Or, în speță, elementele verbale ar fi distincte prin poziția lor relativă și prin punctuația lor.
56 În sfârșit, omisiunea unor elemente pe care le conțin mărcile solicitate, precum, în speță, punctele care urmează fiecare element verbal și faptul că cele două elementele verbale sunt poziționate pe linii diferite ar contraveni regulii de drept potrivit căreia o marcă trebuie examinată sub forma în care a fost solicitată înregistrarea sa [Hotărârea du 14 mai 2013, Unister/OAPI (fluege.de), T‑244/12, EU:T:2013:243].
57 Pentru toate aceste motive, reclamanta apreciază că, în mod eronat, camera de recurs a considerat că elementele verbale care compun mărcile solicitate vehiculau un mesaj unic.
58 EUIPO contestă această argumentație.
59 Este cert că semnele în cauză, reprezentate la punctele 2 și 3 de mai sus, sunt constituite din suprapunerea termenilor „simply” și „connected”, fiecare începând cu o majusculă și fiind urmat de un punct. Totuși, contrar celor susținute de reclamantă, aceste particularități tipografice nu sunt nicidecum de natură să împiedice o citire cursivă a acestor doi termeni, sensul uzual al lecturii, pentru publicul relevant anglofon ca și pentru toți vorbitorii unei limbi care utilizează alfabetul latin, fiind de la stânga la dreapta și de sus în jos. Prin urmare, în mod întemeiat camera de recurs a apreciat că semnele în cauză ar fi percepute fără efort de publicul relevant ca fiind succesiunea elementelor verbale „simply” și „connected”.
60 Reclamanta indică însă că prezența unei majuscule la începutul fiecărui element verbal și a unui punct în continuarea sa poate împiedica citirea și înțelegerea termenilor în cauză ca fiind cele două părți ale unui mesaj unic, „simply connected”, și anume „pur și simplu conectat”. Potrivit reclamantei, aceste elemente tipografice sunt de natură să împiedice publicul relevant să asocieze elementele verbale și să îl constrângă să le citească și să le înțeleagă ca doi termeni separați și autosuficienți.
61 În această privință, trebuie constatat, astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 20 din deciziile atacate, că succesiunea termenilor „simply” și „connected” este uzuală în engleză și imediat comprehensibilă. În schimb, este de notorietate că adverbul „simply” nu poate fi utilizat, în ceea ce îl privește, în mod absolut, adverbele alipindu‑se astfel de termenul al cărui sens îl modifică, care poate fi un verb (precum, în speță, „connected”), un adjectiv sau un alt adverb. Așadar este improbabil ca, în fața succesiunii elementelor „Simply.” și „Connected.”, publicul relevant să perceapă mai degrabă semnele în cauză ca fiind constituite din doi termeni distincți și autonomi decât ca o expresie care combină acești termeni potrivit regulilor uzuale ale sintaxei și care presupun un sens imediat comprehensibil.
62 În ceea ce privește împrejurarea că respectiva cameră de recurs s‑a întemeiat pe precedente în care era în discuție descompunerea unui semn într‑o succesiune de termeni care au sens (Hotărârea din 13 februarie 2007, RESPICUR, T‑256/04, EU:T:2007:46, Hotărârea din 13 februarie 2008, ATURION, T‑146/06, nepublicată, EU:T:2008:33, și Hotărârea din 6 septembrie 2013, EUROCOOL, T‑599/10, nepublicată, EU:T:2013:399), iar nu, precum în speță, asocierea a doi termeni separați grafic, aceasta este lipsită de pertinență. Astfel, în temeiul unui principiu jurisprudențial bine stabilit, care a fost aplicat în aceste cauze și trebuie aplicat și în speță, trebuie să se considere că publicul relevant va înțelege sensul produs de semnele care cuprind mai multe elemente verbale în aparență separate sau un singur element verbal regrupând mai mulți termeni atunci când această înțelegere nu solicită un efort intelectual special.
63 Or, aceasta este într‑adevăr situația în speță, succesiunea termenilor „simply” și „connected” fiind conformă cu ordinea obișnuită a acestor termeni în engleză și însemnând „pur și simplu conectat”, fără ca un efort de elaborare să fie necesar pentru publicul anglofon. În fața acestui sens evident, supoziția reclamantei, potrivit căreia publicul relevant va deduce din existența unor particularități tipografice precum suprapunerea termenilor, prezența unor majuscule și a unui punct că acest sens nu poate fi reținut, este neverosimilă.
64 Rezultă că primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie înlăturat.
– Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe faptul că legătura dintre elementele verbale ale mărcilor solicitate este neobișnuită din punct de vedere lingvistic
65 Potrivit reclamantei, semnele a căror înregistrare este solicitată sunt alcătuite din două fraze, fiecare cuprinzând un cuvânt unic. Astfel, prima frază constă într‑un adverb, „simply”, iar a doua într‑un verb, „connected”. Asemenea construcții ar fi vădit contrare regulilor gramaticale. Potrivit jurisprudenței, această diferență perceptibilă în raport cu limbajul curent utilizat de publicul relevant pentru a desemna produsele sau serviciile revendicate sau caracteristicile lor esențiale ar conferi mărcilor solicitate un caracter distinctiv suficient pentru a le permite să fie înregistrate (Hotărârea din 20 septembrie 2001, Procter & Gamble/OAPI, C‑383/99 P, EU:C:2001:461, și Ordonanța din 30 aprilie 2015, Castel Frères/OAPI, C‑622/13 P, nepublicată, EU:C:2015:297).
66 Astfel, potrivit reclamantei, publicul relevant nu utilizează frazele cuprinse în semnele a căror înregistrare este solicitată pentru a desemna produsele și serviciile revendicate sau caracteristicile lor esențiale. Prin urmare, mărcile solicitate ar fi lipsite de minimul de caracter distinctiv necesar în sensul jurisprudenței [Hotărârea din 25 septembrie 2015, Bopp/OAPI (Reprezentarea unui cadru octogonal verde), T‑209/14, nepublicată, EU:T:2015:701].
67 EUIPO contestă această argumentație.
68 Motivele care conduc la înlăturarea primului aspect al celui de al doilea motiv se întemeiază pe faptul că pare mai probabil ca publicul relevant să perceapă semnele în cauză drept succesiunea purtătoare de sens a doi termeni juxtapuși în ordinea curentă a limbii engleze decât ca două fraze independente lipsite de sens, cuprinzând, prima, un adverb izolat, iar aceasta în pofida suprapunerii termenilor și a utilizării unor majuscule și puncte (a se vedea punctele 59-63 de mai sus).
69 Or, astfel de considerații împiedică de asemenea admisibilitatea susținerilor reclamantei potrivit cărora semnele în cauză vor fi percepute ca două fraze ce conțin un element unic, ceea ce ar constitui o îndepărtare perceptibilă în raport cu regulile gramaticii engleze și cu limbajul curent utilizat de publicul relevant, suficient pentru a conferi un caracter distinctiv mărcilor solicitate.
70 În consecință, cel de al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie de asemenea înlăturat.
– Cu privire la al treilea aspect, întemeiat pe lipsa unei legături suficient de directe și de concrete cu produsele și cu serviciile revendicate
71 Reclamanta susține că, chiar presupunând ‑ ceea ce contestă ‑ că publicul relevant înțelege semnele a căror înregistrare este solicitată ca însemnând „pur și simplu conectat [la o rețea]” sau „mai ales conectat [la o rețea]”, cum a făcut camera de recurs, acest fapt ar rămâne lipsit de sens în ceea ce privește produsele și serviciile în litigiu. Dacă reclamanta admite că, în ceea ce privește laptopurile, telefoanele mobile, tabletele și căștile, asemenea produse pot fi conectate efectiv la o rețea, în special internet, în schimb, în ceea ce privește produsele și serviciile în litigiu cuprinse în clasele 9, 37, 38, 41 și 42, consumatorul relevant, în opinia sa, nu va putea să perceapă semnele în cauză ca având o semnificație descriptivă.
72 Astfel, în ceea ce privește produsele incluse în clasa 9, consumatorul ar ignora că „antene[le] pentru radio și televizoare”, „antene[le] pentru automobil”, „filtre[le] electrice”, „componente[le] semiconductoare”, „circuite[le] imprimate, corodate și încapsulate, circuite[le] integrate, relee[le], siguranțe[le], conductoare[le] pentru semnale electrice, electronice și optice, racorduri[le] pentru cabluri, comutatoare[le] electrice”, „baterii[le]”, „amplificatoare[le], transformatoare[le], rulouri[le] de cabluri” pot fi conectate la o rețea. Acest fapt ar fi valabil, așadar, pentru toate produsele incluse în clasa 9 pentru care examinatorul a respins cererile de înregistrare.
73 De asemenea, în ceea ce privește serviciile incluse în clasa 37, afirmația făcută de camera de recurs la punctul 26 din deciziile atacate, potrivit căreia publicul relevant ar percepe semnele în cauză în raport cu „construirea”, „întreținerea” și „mentenanța pieselor și accesoriilor a diferite produse” ca descriind o caracteristică a acestora, și anume că ar fi destinate să fie conectate la o rețea, ar fi eronată. Pe de o parte, camera de recurs nu ar fi demonstrat nimic de acest fel. Ar fi imposibil să se vadă în ce mod piesele și accesoriile de automobil, instalațiile pentru aparatele de radio auto etc., la care se referă serviciile vizate incluse în clasa 37, constituie produse conectate în mod tipic la o rețea. În special, în ceea ce privește „mașini[le]‑unelte de mână” și „instalații[le] sanitare”, afirmația camerei de recurs ar părea pur aberantă. Pe de altă parte, semnificația pretinsă de camera de recurs, și anume „pur și simplu conectat” [la o rețea]”, nu ar conține nicio referire la proprietățile serviciilor revendicate, considerate în sine. Astfel, atunci când produsele sunt construite, întreținute sau menținute, publicul relevant nu s‑ar aștepta la o conectare la o rețea.
74 În plus, serviciile de comunicare incluse în clasa 38 nu ar fi nici ele „pur și simplu conectate”. Aceste servicii ar servi doar la realizarea unei operații de transmitere prin telecomunicații. Prin urmare, semnele a căror înregistrare este solicitată nu ar descrie în mod suficient de direct nici conținutul, nici proprietățile acestor servicii, contrar celor apreciate de camera de recurs la punctul 26 din deciziile atacate.
75 Nici serviciile de educare și de instruire incluse în clasa 41 nu ar prezenta o legătură suficient de directă și de concretă cu semnele a căror înregistrare este solicitată. Astfel, asemenea servicii nu s‑ar focaliza în mod restrictiv pe simpla stabilire de conexiuni, contrar celor indicate de camera de recurs la punctul 26 din deciziile atacate.
76 În sfârșit, același lucru ar fi valabil în ceea ce privește serviciile de „creare și [de] instalare de programe pentru calculatoare” și de „consultanță tehnică” incluse în clasa 42. Potrivit reclamantei, susținerea camerei de recurs de la punctul 26 din deciziile atacate, potrivit căreia serviciile în cauză „puteau urmări scopul de a stabili o conexiune la o rețea” nu este suficient de motivată. De asemenea, potrivit acesteia, această susținere este eronată, publicul relevant neputând presupune fără o reflecție prealabilă că serviciile în cauză urmăresc doar scopul de a stabili o conexiune la o rețea.
77 EUIPO contestă această argumentație.
78 În primul rând, trebuie constatat că respectiva cameră de recurs nu s‑a întemeiat în respingerea acțiunilor pe aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, însă pe cea a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Astfel, și deși a menționat, la punctul 5 din una dintre deciziile atacate, articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 ca unul dintre temeiurile deciziei sale, integralitatea motivării care urmează după acest punct este plasată sub titlul unic „Cu privire la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din [Regulamentul nr. 207/2009]”. Rezultă că respectiva cameră de recurs nu era obligată să stabilească caracterul descriptiv al semnelor în cauză pentru produsele și serviciile în litigiu.
79 În al doilea rând, trebuie arătat că, astfel cum s‑a amintit la punctele 41-45 de mai sus, camera de recurs a indicat în mod suficient motivele pentru care semnele în cauză ar fi percepute, de consumatorii produselor și serviciilor în litigiu, ca un slogan elogios care trimite la o calitate ce le poate fi atribuită.
80 Astfel, camera de recurs a regrupat în prealabil produsele și serviciile vizate în categorii omogene în sensul jurisprudenței menționate la punctul 50 de mai sus, adică care prezintă calități sau caracteristici comune suficiente pentru a permite ca un motiv identic să fie aplicat ansamblului categoriei. Trebuie arătat că reclamanta nu contestă relevanța acestor categorii. Ținând seama de dezvoltarea internetului obiectelor, camera de recurs susține în mod întemeiat că publicul relevant va vedea în semnele în cauză o indicație a capacității produselor în litigiu de a fi conectate și va concepe serviciile în litigiu ca privind asemenea conexiuni.
81 Astfel, contrar celor arătate de reclamantă, produsele în litigiu care fac parte din clasa 9 sunt, după cum a indicat în mod întemeiat camera de recurs, piese și accesorii ale altor produse și sunt fie susceptibile să fie conectate în mod direct la o rețea (situația este valabilă așadar pentru „antene[le] pentru radio și televizoare” și pentru „antene[e] pentru automobile”), fie susceptibile să fie încorporate în obiecte concrete.
82 În ceea ce privește serviciile incluse în clasa 37, în mod întemeiat camera de recurs a apreciat că cumpărătorii acestor servicii ar înțelege semnele în cauză în acest sens sau că ele privesc produse susceptibile să fie conectate la o rețea, ori pot fi ele înseși executate cu ajutorul unei conexiuni la o rețea (de exemplu prin comunicarea unor eventuale pene unui atelier de reparații de automobile, astfel încât să îi permită să pregătească piesele necesare pentru reparație).
83 În ceea ce privește serviciile în litigiu din clasa 38, reclamanta recunoaște ea însăși că acestea servesc la realizarea unor operațiuni de transmitere prin telecomunicații. Asemenea operațiuni necesită în mod evident o conexiune, iar semnele în cauză sunt susceptibile să fie percepute ca descriind această conexiune în mod elogios.
84 Reclamanta contestă aprecierea camerei de recurs potrivit căreia serviciile de „educare și de instruire a terților în electrotehnică și în electronică” ar privi în mod clar condițiile și modalitățile electrotehnice și electronice care permit conectarea la o rețea. Or, în mod evident, având în vedere obiectul serviciilor de instruire în cauză (electronică și electrotehnică), publicul relevant va înțelege, în cazul acestor servicii, semnele în cauză ca un slogan referitor la conținutul acestei instruiri.
85 În sfârșit, în mod întemeiat camera de recurs a putut aprecia că serviciile în litigiu din clasa 42, și anume „crearea și instalarea de programe pentru calculatoare”, pe de o parte, și „consultanța tehnică”, pe de altă parte, sunt susceptibile să aibă ca obiect conectarea la o rețea. Dacă reclamanta nu contestă în mod explicit acest fapt, ea reproșează camerei de recurs că nu a demonstrat că aceste servicii aveau drept scop exclusiv să stabilească o conexiune la o rețea.
86 În această privință, trebuie amintit că conotația elogioasă vehiculată de elementele verbale constitutive ale unei mărci a Uniunii Europene nu exclude ca aceasta să fie aptă să garanteze consumatorilor proveniența produselor sau a serviciilor pe care le desemnează. Astfel, o asemenea marcă poate fi percepută de publicul vizat drept o formulă promoțională și, concomitent, drept o indicație a originii comerciale a produselor sau a serviciilor [a se vedea Hotărârea din 4 iulie 2018, Deluxe Entertainment Services Group/EUIPO (deluxe), T‑222/14 RENV, nepublicată, EU:T:2018:402, punctele 36 și 48 și jurisprudența citată].
87 Totuși, trebuie amintit că trebuie să se refuze înregistrarea unui semn verbal dacă acesta desemnează, în cel puțin una dintre semnificațiile sale posibile, o caracteristică a produselor sau serviciilor vizate [a se vedea Hotărârea din 25 aprilie 2013, Bayerische Motoren Werke/OAPI (ECO PRO), T‑145/12, nepublicată, EU:T:2013:220, punctul 34 și jurisprudența citată]. Această jurisprudență, care a fost mai întâi dezvoltată în cadrul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, este de asemenea aplicabilă prin analogie articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv [Hotărârea din 28 iunie 2017, Colgate‑Palmolive/EUIPO (AROMASENSATIONS), T‑479/16, nepublicată, EU:T:2017:441, punctul 24].
88 Or, din cele ce precedă rezultă că reclamanta nu poate susține în mod întemeiat că nu există o semnificație potențială a sloganului „Simply. Connected.” care să desemneze o caracteristică ce poate fi atribuită produselor și serviciilor în litigiu pe care le‑ar putea comercializa sub mărcile solicitate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 noiembrie 2007, Tegometall International/OAPI – Wuppermann (TEK), T‑458/05, EU:T:2007:349, punctele 89-93 și jurisprudența citată].
89 Prin urmare, al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins.
– Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe existența unor modificări neobișnuite de natură să permită înregistrarea mărcilor solicitate
90 Reclamanta arată, că, chiar presupunând că semnele a căror înregistrare este solicitată pot – ceea ce contestă –, pe de o parte, să fie considerate ca însemnând „pur și simplu conectat [la o rețea]” și, pe de altă parte, că există o legătură suficient de directă și de concretă între această semnificație și produsele și serviciile în litigiu, juxtapunerea lor neobișnuită ar fi suficientă pentru a conferi semnelor respective minimul de caracter distinctiv pentru a permite înregistrarea lor. Astfel, mărcile solicitate ar consta în două fraze juxtapuse, fiecare compusă dintr‑un singur cuvânt, și anume „simply” și „connected”. O asemenea construcție ar fi neobișnuită pentru publicul anglofon și ar produce o impresie de ansamblu care ar prevala asupra sumei acestor elemente. În mod eronat, așadar, la punctul 20 din deciziile atacate, camera de recurs a indicat că „șirul de cuvinte Simply. Connected. reprez[enta] în special un mesaj simplu, direct comprehensibil și corect gramatical, care nu conține[a] vreun element lingvistic neuzual.”
91 Reclamanta contestă de asemenea că publicul relevant poate descrie produsele și serviciile în litigiu sau caracteristicile lor esențiale ca fiind „simply connected”, în sensul pe care camera de recurs l‑a atribuit acestor termeni în deciziile atacate.
92 EUIPO contestă această argumentație.
93 Prin intermediul celui de al patrulea aspect al celui de al doilea motiv pe care îl invocă, reclamanta aduce din nou ca argument suprapunerea elementelor verbale în semnele în cauză.
94 Or, pentru motivele expuse la punctul 59 de mai sus, această suprapunere nu este nicidecum neobișnuită. Trebuie adăugat că, apreciind semnul global, suprapunerea elementelor „simply” și „connected” poate părea dictată, în ochii publicului relevant, de voința de a le menține în dreptunghiul cu colțurile rotunjite care le încadrează. Prin urmare, este puțin probabil ca publicul relevant să poată atribui acestei suprapuneri un oarecare caracter distinctiv.
95 În ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că publicul relevant nu va descrie produsele și serviciile în litigiu sau caracteristicile lor esențiale ca fiind „simply connected”, acesta este inoperant, întrucât camera de recurs nu s‑a întemeiat, în respingerea căilor de atac cu care era sesizată, pe dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.
96 Prin urmare, cel de al patrulea aspect al celui de al doilea motiv trebuie înlăturat în parte ca neîntemeiat și în parte ca inoperant.
– Cu privire la al cincilea aspect, întemeiat pe o eroare în aprecierea globală a semnelor a căror înregistrare este solicitată
97 Potrivit reclamantei, procedând astfel cum a procedat la punctele 17-19 din deciziile atacate, camera de recurs nu a apreciat corect semnele în globalitatea lor. Astfel, ea ar fi trebuit să ia în considerare, pe de o parte, pătratul neînchis, ale cărui unghiuri sunt rotunjite, precum și, pe de altă parte, cele trei unde care sunt incluse în fiecare dintre semnele a căror înregistrare este solicitată. Această formă grafică originală, asociată cu elementele verbale pe care camera de recurs și‑ar fi concentrat în mod necorespunzător analiza, ar fi ușor și imediat memorată de publicul relevant, astfel că mărcile solicitate i‑ar permite să distingă originea comercială a produselor și a serviciilor în litigiu.
98 EUIPO contestă această argumentație.
99 În primul rând, trebuie constatat că la punctul 17 din deciziile atacate camera de recurs a ținut seama de prezența acestor două elemente figurative și că a apreciat că erau lipsite de relevanță în ceea ce privește semnificația semnelor în cauză în percepția publicului relevant. La punctul 19 din deciziile atacate, camera de recurs a considerat că, ținând seama de nivelul de atenție inferior mediei de care ar da dovadă publicul relevant în fața unui slogan, elementul figurativ care constituie un cadru nu ar fi remarcat și că acesta ar fi, prin urmare, lipsit de caracter distinctiv. La același punct, precum și la punctul 29 din deciziile atacate, ea a considerat pe de altă parte că prezența celor trei unde concentrice, care simbolizează conexiunea la o rețea fără fir, ar întări semnificația purtată de elementele verbale.
100 În al doilea rând, ansamblul considerațiilor reținute de camera de recurs în această privință trebuie aprobat. Astfel, examinarea globală a semnelor în cauză consolidează preponderența elementelor verbale asupra elementelor figurative examinate la punctul 99 de mai sus și aceste semne, în ansamblu, nu vor fi percepute ca indicații ale originii comerciale a produselor și a serviciilor în litigiu.
101 Rezultă că cel de al cincilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie înlăturat și, în consecință, și al doilea motiv în ansamblu.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009
102 Reclamanta arată că, deși, la punctul 5 din una dintre deciziile atacate, camera de recurs a indicat că articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 împiedica înregistrarea mărcilor solicitate, ulterior și‑a efectuat analiza din cele două decizii atacate doar prin aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv. Astfel, afirmația de la punctul 30 din deciziile atacate potrivit căreia cererea de înregistrare a mărcilor solicitate trebuie de asemenea să fie respinsă în aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 este vădit eronată și ar trebui fără îndoială să fie interpretată ca vizând aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv. Or, această afirmație nu ar fi nicidecum susținută în deciziile atacate.
103 De asemenea, reclamanta contestă că mărcile solicitate pot fi considerate ca fiind descriptive în sensul dispoziției respective, având în vedere produsele și serviciile în litigiu.
104 EUIPO contestă această argumentație.
105 Trebuie arătat că deciziile atacate nu cuprind aprecieri referitoare la caracterul descriptiv al semnelor în cauză. În plus, camera de recurs, la punctul 28 din deciziile atacate, a respins ca inoperant argumentul întemeiat pe lipsa motivării în privința caracterului descriptiv al mărcilor solicitate, ca urmare a faptului că motivul absolut de refuz al înregistrării prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 nu depinde de caracterul descriptiv al semnelor.
106 Pe de altă parte, la punctul 29 din deciziile atacate, camera de recurs a indicat cele ce urmează:
„Restul explicațiilor pârâtei nu sunt [nici ele] de natură să repună în discuție concluziile examinatorului. În special, nici configurația grafică nu conferă caracterul distinctiv cerut semnului solicitat. Publicul țintă nu va percepe drept caracteristici distinctive ale originii comerciale [culoarea albastră – doar în cauza T‑252/17] cadrul simplu și punctele percepute drept semne de punctuație. În plus, elementul figurativ din colțul superior drept concordă cu simbolul conexiunii fără fir și nu servește așadar decât să consolideze conceptul de conexiune exprimat prin elementele verbale. Semnul este astfel lipsit de vreun element care ar putea să îi confere un caracter distinctiv, dincolo de caracterul său elogios, în percepția publicului țintă. Dat fiind că semnul de ansamblu solicitat nu exercită decât o funcție publicitară, consumatorul nu va deduce proveniența produselor sau a serviciilor.”
107 Punctul 30 din deciziile atacate are următorul cuprins:
„Pentru aceste motive, se respinge înregistrarea mărcii ca urmare a motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din [Regulamentul nr. 207/2009].”
108 Reclamanta aduce argumentul prezenței adverbului „de asemenea” la punctul 30 din deciziile atacate și apreciază, având în vedere mențiunea de la articolul 7 alineatul (1) litera (c) care figurează la punctul 5 din una dintre deciziile atacate, că respectiva cameră de recurs a săvârșit o eroare de scriere. Potrivit acesteia, camera de recurs dorea să indice, la punctul 30 din deciziile atacate, că motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 se opunea de asemenea înregistrării mărcilor solicitate. Or, nefăcând să rezulte explicit în deciziile atacate motivele pentru care acest alt motiv absolut de refuz al înregistrării era de asemenea aplicabil, camera de recurs ar fi viciat aceste decizii cu o lipsă de motivare.
109 Trebuie constatat însă că respectiva cameră de recurs nu și‑a întemeiat nicidecum aprecierea pe caracterul descriptiv al mărcilor solicitate și că adverbul „de asemenea” de la punctul 30 din deciziile atacate trebuie înțeles ca referindu‑se la motivele suplimentare dezvoltate la punctul 29 din deciziile menționate.
110 Prin urmare, al treilea motiv al acțiunilor, în măsura în care apreciază că o rectificare evidentă trebuie adusă la punctul 30 din deciziile atacate, provine dintr‑o interpretare eronată a acestora. Așadar, întrucât camera de recurs nu și‑a bazat aprecierea pe aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, obiecțiunea întemeiată pe lipsa motivării și cea a unei erori de apreciere în ceea ce privește aplicarea acestei dispoziții nu pot fi înlăturate drept inoperante.
111 Din ansamblul celor ce precedă rezultă că prezentele acțiuni trebuie respinse.
Cu privire la cheltuielile de judecată
112 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor EUIPO.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia extinsă)
declară și hotărăște:
1) Conexează cauzele T‑251/17 și T‑252/17 în vederea pronunțării hotărârii.
2) Respinge acțiunile.
3) Obligă Robert Bosch GmbHla plata cheltuielilor de judecată.
Frimodt Nielsen | Kreuschitz | Forrester |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 28 martie 2019.
Semnături