HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)

23 februarie 2010

Cauza F‑7/09

Marie‑Hélène Faria

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Funcție publică — Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Exercițiul de evaluare 2006/2007 — Cerere de anulare a raportului de evaluare — Eroare vădită de apreciere — Reparare a prejudiciului moral”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Faria solicită, în esență, pe de o parte, anularea raportului său de evaluare întocmit pentru perioada 1 octombrie 2006-30 septembrie 2007 și, pe de altă parte, obligarea OAPI la plata sumei de 100 000 de euro cu titlu de daune interese pentru repararea prejudiciului moral pe care aceasta pretinde că l‑a suferit

Decizia: Anulează raportul de evaluare al reclamantei întocmit de OAPI pentru perioada 1 octombrie 2006-30 septembrie 2007. Respinge în rest acțiunea. OAPI suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă. Reclamanta suportă un sfert din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare

(Statutul funcționarilor, art. 43)

2.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Eroare vădită de apreciere

(Statutul funcționarilor, art. 43)

3.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Timp de lucru consacrat pentru două funcții diferite

(Statutul funcționarilor, art. 43)

4.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Apreciere a eficienței unui funcționar

(Statutul funcționarilor, art. 43)

5.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Obiectul aprecierilor de ordin general

(Statutul funcționarilor, art. 43)

6.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Eroare vădită de apreciere

(Statutul funcționarilor, art. 43)

7.      Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire — Anularea actului nelegal atacat — Reparare adecvată a prejudiciului moral

(Statutul funcționarilor, art. 91)

1.      Nu este de competența Tribunalului Funcției Publice să substituie aprecierea persoanelor împuternicite să evalueze munca persoanei evaluate cu propria apreciere, instituțiile Uniunii dispunând de o largă putere de apreciere pentru evaluarea muncii funcționarilor acestora. Astfel, cu excepția cazurilor de eroare de fapt, de eroare vădită de apreciere sau de abuz de putere, nu este de competența Tribunalului să controleze temeinicia aprecierii efectuate de administrație, într‑un raport de evaluare, cu privire la aptitudinile profesionale ale unui funcționar, atunci când aceasta cuprinde judecăți de valoare complexe, care, prin însăși natura lor, nu pot fi supuse unei verificări obiective.

(a se vedea punctul 44)

Trimitere la:

Curte: 1 iunie 1983, Seton/Comisia, 36/81, 37/81 și 218/81, Rec., p. 1789, punctul 23

Tribunalul de Primă Instanță: 24 ianuarie 1991, Latham/Comisia, T‑63/89, Rec., p. II‑19, punctul 19; 26 octombrie 1994, Marcato/Comisia, T‑18/93, RecFP, p. I‑A‑215 și II‑681, punctul 45; 20 mai 2003, Pflugradt/BCE, T‑179/02, RecFP, p. I‑A‑149 și II‑733, punctul 46; 25 octombrie 2005, Cwik/Comisia, T‑96/04, RecFP, p. I‑A‑343 și II‑1523, punctul 41; 13 iulie 2006, Andrieu/Comisia, T‑285/04, RecFP, p. I‑A‑2‑161 și II‑A‑2‑775, punctul 99

2.      Pentru a dovedi existența unei erori vădite de apreciere la întocmirea raportului său de evaluare, un funcționar al Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) se poate întemeia pe o comparație între diferitele versiuni ale raportului menționat dacă acestea sunt finalizate, mai exact contrasemnate de evaluator și de validator, și dacă fac parte din procedura propriu‑zisă de întocmire a raportului de evaluare prevăzută de dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut, adoptate de oficiu și care intervin în caz de dezacord al persoanei interesate cu conținutul diferitelor versiuni ale raportului de evaluare.

(a se vedea punctul 45)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 6 martie 2008, Skareby/Comisia, F‑46/06, RepFP, p. I‑A‑1‑69 și II‑A‑1‑337, punctul 95 și jurisprudența citată

3.      Este afectat de o inexactitate materială un raport de evaluare care indică faptul că, din totalitatea perioadei de referință, un funcționar și‑a consacrat jumătate din timpul de lucru pentru un post și cealaltă jumătate pentru un alt post și care, prin urmare, apreciază munca persoanei interesate pe această bază, deși se dovedește, adunând diferitele procente din timpul de lucru pentru fiecare post, că funcționarul menționat a consacrat ceva mai puțin de două treimi din timpul său primului post și ceva mai mult de o treime celui de al doilea.

(a se vedea punctele 48 și 49)

4.      Prin incidența sa asupra eficienței sau asupra conduitei în serviciu a funcționarului, volumul de muncă, atunci când este deosebit de mare, constituie unul dintre factorii pe care instituțiile nu îi pot neglija la aprecierea activității personalului.

Deși evaluatorii, în exercitarea puterii de apreciere care le este recunoscută, sunt liberi să determine modalitatea în care vor ține cont de un volum de muncă deosebit de mare și să decidă, dacă este cazul, să nu își modifice criteriile de apreciere, aceștia nu pot totuși să treacă sub tăcere în întregime un astfel de volum de muncă, aprecierile cuprinse în raportul de evaluare trebuind să menționeze, fie și succint, că persoanele care le‑au redactat au ținut cont de acesta.

Printre diversele constrângeri și dificultăți de care trebuie să țină cont evaluatorii atunci când analizează nivelul eficienței unui funcționar sau conduita sa în serviciu figurează cele legate de lipsa de personal și de volumul suplimentar de muncă ce rezultă din această cauză pentru funcționarii vizați.

Cumulul a două funcții reprezintă prin definiție pentru un funcționar un volum suplimentar evident de muncă la care, așadar, trebuie să facă referire un raport de evaluare.

(a se vedea punctele 52 și 53)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 31 ianuarie 2007, Aldershoff/Comisia, T‑236/05, RepFP, p. I‑A‑2‑13 și II‑A‑2‑75, punctul 85

5.      Aprecierea generală trebuie să reflecte aprecierile analitice din cadrul aceluiași raport de evaluare.

A admite că îmbunătățiri sensibile aduse aprecierilor analitice pot să nu conducă la schimbarea aprecierilor generale, mai exact cele care sunt luate în considerare în mod deosebit în momentul exercițiilor de promovare, ar încălca cerința coerenței între aceste două tipuri de aprecieri.

(a se vedea punctele 55 și 57)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 7 martie 2007, Sequeira Wandschneider/Comisia, T‑110/04, RepFP, p. I‑A‑2‑73 și II‑A‑2‑533, punctul 110 și jurisprudența citată

6.      Este afectat de o eroare vădită de apreciere un raport de evaluare care cuprinde o inexactitate materială privind timpul de lucru afectat de funcționarul vizat fiecăreia dintre funcțiile vizate în raportul menționat, care este lipsit de orice referire la volumul de muncă al funcționarului și care se dovedește incoerent în raport cu primele versiuni ale raportului menționat.

(a se vedea punctul 58)

7.      Anularea unui act al administrației atacat de către un funcționar poate constitui, prin ea însăși, o reparație adecvată și, în principiu, suficientă pentru orice prejudiciu moral pe care funcționarul sau agentul l‑a putut suferi, cu excepția cazului în care actul nelegal al administrației cuprinde o apreciere a aptitudinilor sau a comportamentului funcționarului care l‑ar putea afecta.

(a se vedea punctul 64)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 12 decembrie 2000, Dejaiffe/OAPI, T‑223/99, RecFP, p. I‑A‑277 și II‑1267, punctul 91 și jurisprudența citată