HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
29 septembrie 2009
Cauzele conexate F‑20/08, F‑34/08 și F‑75/08
Jorge Aparicio și alții și Anne Simon
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Agenți contractuali – Recrutare – Procedură de selecție CAST 27/Relex – Neînscriere în baza de date – Neutralizare de întrebări – Test de raționament verbal și numeric – Egalitate de tratament”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Aparicio și alți 46 de agenți contractuali ai Comisiei solicită anularea deciziilor Oficiului Comunităților Europene pentru Selecția Personalului din 25 octombrie 2007 de a nu îi înscrie pe lista candidaților care au reușit la concurs și în baza de date a procedurii de recrutare CAST 27/Relex
Decizia: Respinge acțiunile F‑20/08, F‑34/08 și F‑75/08. Îi obligă pe domnul Aparicio și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la numerele 1-18 la plata cheltuielilor de judecată în cauza F‑20/08 și la plata a 19/46 din cheltuielile de judecată în cauza F‑75/08. O obligă pe doamna Simon, reclamantă în cauza F‑34/08 și una dintre reclamanții în cauza F‑75/08, la plata cheltuielilor de judecată în cauza F‑34/08 și la plata a 1/46 din cheltuielile de judecată în cauza F‑75/08. Îi obligă pe reclamanții ale căror nume figurează în anexă la numerele 19-40 și 42-46 la plata a 26/46 din cheltuielile de judecată în cauza F‑75/08.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune în anulare – Competența instanței comunitare – Cerere de anulare a unui act individual care lezează – Necompetență a instanței comunitare pentru constatarea nelegalității unei dispoziții cu aplicabilitate generală în dispozitivul hotărârilor sale
(art. 230 CE)
2. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Organizarea examenelor – Condițiile și conținutul probelor
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 82 alin. (5) și (6)]
3. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Examene – Conținutul examenelor – Măsuri adoptate pentru remedierea erorilor sau a neregularităților apărute în timpul desfășurării examenelor
4. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Examene – Conținutul examenelor – Neutralizare de întrebări
1. Deși, în cadrul unei cereri de anulare a unui act individual care lezează, instanța comunitară este efectiv competentă să constate, pe cale incidentă, nelegalitatea unei dispoziții cu aplicabilitate generală pe care se întemeiază actul atacat, în schimb, Tribunalul nu este competent să facă astfel de constatări în dispozitivul hotărârilor sale.
(a se vedea punctul 28)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 4 iunie 2009, Adjemian și alții/Comisia, F‑134/07 și F‑8/08, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000, punctul 38
2. Potrivit articolului 82 alineatele (5) și (6) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, Oficiul Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO) acordă asistență diferitelor instituții prin definirea și organizarea procedurilor de selecție a agenților contractuali, cu respectarea normelor generale adoptate de instituțiile respective. În plus, din articolul 5 alineatul (1) litera (c) și din articolul 5 alineatul (2) din Dispozițiile generale de aplicare privind procedurile care reglementează angajarea și utilizarea agenților contractuali la Comisie rezultă că EPSO trebuie să respecte profilurile de competențe și calificările specifice solicitate de autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă. Cu toate acestea, din dispozițiile menționate și din articolul 3 alineatul (2) din Decizia 2002/620 de înființare a EPSO rezultă că EPSO dispune de o importantă marjă de manevră în organizarea testelor de selecție.
Astfel, o notă și o scrisoare a Comisiei care sunt ambigue cu privire la caracterul „neeliminatoriu” al testelor de selecție nu permit să se decidă că EPSO a încălcat limitele stabilite de Comisie pentru misiunea sa prin impunerea unui test verbal și numeric eliminatoriu, dat fiind că aceste două documente pot fi înțelese, potrivit unei interpretări compatibile cu articolul 5 din dispozițiile generale de aplicare menționate, în sensul că testele în litigiu nu ar fi eliminatorii în același fel în care sunt eliminatorii concursurile, în măsura în care nu ar fi fost stabilit în prealabil un număr fix de persoane care pot reuși la acestea, fără a informa totuși prin aceasta că testele respective nu ar fi eliminatorii.
(a se vedea punctele 57-62)
3. Jurisprudența recunoaște comisiei de evaluare o largă putere de apreciere atunci când aceasta se confruntă cu neregularități sau cu erori intervenite în timpul desfășurării unui concurs general, cu participare numeroasă, care, în temeiul principiilor proporționalității și bunei administrări, nu pot fi corectate printr‑o repetare a examenelor din cadrul concursului. Această jurisprudență poate fi extinsă la Oficiul Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO), chiar dacă acesta nu este o comisie, nici chiar în cadrul testelor de selecție care nu s‑au desfășurat sub forma unui concurs, din moment ce EPSO dispune de o marjă importantă de manevră în organizarea acestor teste.
(a se vedea punctele 77 și 78)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 2 mai 2001, Giulietti și alții/Comisia, T‑167/99 și T‑174/99, RecFP, p. I‑A‑93 și II-441, punctul 58
4. Principiul egalității de tratament impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv. În plus, o încălcare a principiului egalității presupune ca tratamentul în litigiu să determine un dezavantaj pentru unele persoane în raport cu altele.
În absența stabilirii, în apelul pentru exprimarea interesului, a unui număr limitat de persoane care pot promova, testele de selecție nu implică nicio comparație directă între candidați, astfel încât problema egalității de tratament între aceștia nu se pune, așadar, în același mod ca într‑un concurs.
Cu toate acestea, chiar în acest context, nu ar fi exclus ca acordarea unui punct suplimentar tuturor candidaților care s‑au confruntat cu întrebări care puneau probleme, ca urmare a neutralizării întrebărilor respective, să fi putut favoriza anumiți candidați, permițându‑le să atingă mai ușor pragurile stabilite pentru reușita la examene.
Împrejurarea că întrebări neutralizate ar fi perturbat anumiți candidați mai mult decât pe ceilalți, astfel încât să le afecteze capacitatea de a răspunde la test în ansamblul său, nu poate determina o încălcare a principiului egalității, întrucât această situație rezultă din propria lor atitudine față de dificultatea respectivă și subliniază existența unei diferențe între aceștia și ceilalți candidați.
(a se vedea punctele 82-85)
Trimitere la:
Curte: 13 iulie 1962, Klöckner‑Werke și Hoesch/Înalta Autoritate, 17/61 și 20/61, Rec., p. 615, 652; 11 septembrie 2007, Lindorfer/Consiliul, C‑227/04 P, Rep., p. I‑6767, punctul 63; 17 iulie 2008, Campoli/Comisia, C‑71/07 P, Rep., p. I‑5887, punctul 50; 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique et Lorraine și alții, C‑127/07, Rep., p. I‑9895, punctul 39
Tribunalul de Primă Instanță: 17 ianuarie 2001, Gerochristos/Comisia, T‑189/99, RecFP, p. I‑A‑11 și II-53, punctul 26; 5 aprilie 2006, Deutsche Bahn/Comisia, T‑351/02, Rec., p. II‑1047, punctul 137