Language of document : ECLI:EU:F:2014:230

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

30 septembrie 2014

Cauza F‑37/14

Priit Ojamaa

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Autoritate împuternicită să facă numiri – Act care lezează – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul:      Cerere, formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Ojamaa solicită anularea deciziei Parlamentului European de a nu reporta în anul 2013 zilele de concediu neefectuate în anul 2012, dincolo de limita de 12 zile

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul Ojamaa suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Parlamentul European.

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Decizie a administrației care poate fi considerată o decizie a autorității împuternicite să facă numiri – Includere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

2.      Funcționari – Decizie care lezează – Obligația administrației de a menționa căile de atac și termenele de exercitare a acțiunii – Inexistență

1.      Pentru ca un act să poată fi calificat drept act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut, acesta trebuie să fi fost adoptat de autoritatea împuternicită să facă numiri sau potrivit însărcinării sale. Aceasta este o chestiune de ordine publică pe care Tribunalul poate să o ridice din oficiu.

În această privință, ținând seama de calitatea organului care adresează actul în litigiu și de împrejurarea că, în urma unei reclamații, autoritatea împuternicită să facă numiri confirmă acest act, nu se poate reproșa persoanei în cauză că acționează împotriva actului respectiv deoarece consideră în mod greșit că emană de la autoritatea competentă.

(a se vedea punctele 20 și 22)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea Gerin/Comisia, 806/79, EU:C:1980:264, punctul 4, și Hotărârea Erdini/Consiliul, 65/83, EU:C:1984:24, punctul 7

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Devillez și alții/Parlamentul, T‑46/90, EU:T:1993:54, punctul 13

Tribunalul Funcției Publice: 7 iulie 2011, Ordonanța Pedeferri și alții/Comisia, F‑57/10, EU:F:2011:104, punctul 14

2.      Nicio dispoziție expresă a dreptului Uniunii nu impune instituțiilor o obligație generală de a informa destinatarii actelor în legătură cu căile de atac jurisdicționale care le stau la dispoziție și nici în legătură cu termenele în care pot fi exercitate, iar această nemenționare nu poate determina o eroare scuzabilă în persoana reclamantului cu privire la căile de atac și la termenele aferente.

(a se vedea punctul 29)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Ordonanța Braun‑Neumann/Parlamentul, T‑306/08 P, EU:T:2009:6, punctul 34

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța Barthel și alții/Curtea de Justiție, F‑84/11, EU:F:2012:160, punctul 35