HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)
19 mai 2015
Cauza F‑59/14
Markus Brune
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Concurs general EPSO/AD/26/05 – Neînscriere pe lista de rezervă – Anulare de către Tribunal – Articolul 266 TFUE – Organizarea unei probe orale noi – Refuzul candidatului de a participa – Nouă decizie de neînscriere a candidatului pe lista de rezervă – Acțiune în anulare – Respingere – Confirmarea hotărârii Tribunalului în recurs – Cerere de despăgubiri ulterioară – Respectarea termenului rezonabil”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Brune solicită în esență repararea de către Comisia Europeană a prejudiciului material și moral care rezultă, în opinia sa, din pierderea șansei de a fi recrutat și angajat în calitate de funcționar al Uniunii Europene în urma refuzului nelegal al Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO), care acționa în numele Comisiei, de a‑l înscrie pe lista de rezervă a concursului EPSO/AD/26/05, astfel cum a constatat Tribunalul în Hotărârea Brune/Comisia (F‑5/08, EU:F:2010:111, denumită în continuare „ Hotărârea Brune I”)
Decizia: Obligă Comisia Europeană la plata către domnul Brune, pentru prejudiciul moral suferit în perioada cuprinsă între 6 martie 2007 și 4 februarie 2011, a sumei de 4 000 de euro, majorată cu dobânzi moratorii calculate de la data de 17 aprilie 2013 la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare pentru perioada în cauză majorată cu două puncte. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata a jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Brune. Domnul Brune suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune introdusă de funcționari – Termene – Cerere de despăgubiri adresată unei instituții – Respectarea unui termen rezonabil – Criterii de apreciere
(art. 270 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul funcționarilor, art. 91)
2. Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anularea actului atacat care nu asigură repararea corespunzătoare a prejudiciului material – Repararea pierderii unei șanse de a fi recrutat – Criterii
(art. 340 TFUE)
3. Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anularea actului nelegal atacat – Prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea care nu poate fi integral reparată prin anulare
(art. 340 TFUE)
1. În litigiile întemeiate pe articolul 91 din statut și pe articolul 270 TFUE, revine funcționarilor și agenților, însă și candidaților din cadrul concursurilor să sesizeze instituția, într‑un termen rezonabil, cu orice cerere prin care se urmărește obținerea de la Uniune a unei despăgubiri pentru un prejudiciu care ar fi imputabil acesteia, și aceasta începând din momentul în care au luat cunoștință de situația pe care o critică.
Caracterul rezonabil al termenului în care este formulată o cerere de despăgubire trebuie apreciat în funcție de circumstanțele proprii fiecărei cauze și în special de importanța litigiului pentru persoana interesată, de complexitatea cauzei, precum și de comportamentul reclamantului și de cel al autorităților competente.
În această privință, chiar dacă nu este direct aplicabil și nu ar constitui o limită rigidă și intangibilă dincolo de care orice cerere ar fi admisibilă, indiferent de termenul în care persoana interesată a sesizat administrația cu cererea sa și de circumstanțele speței, trebuie totuși să se țină cont de elementul de comparație oferit de termenul de prescripție de cinci ani prevăzut în materia acțiunii în răspundere extracontractuală de articolul 46 din Statutul Curții de Justiție.
(a se vedea punctele 43-45)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea Reexaminare Arango Jaramillo și alții/BEI, C‑334/12 RX‑II, EU:C:2013:134, punctul 28
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Eagle și alții/Comisia, T‑144/02, EU:T:2004:290, punctele 65 și 66
Tribunalul Uniunii Europene: Ordonanța Marcuccio/Comisia, T‑450/10 P, EU:T:2011:399, punctul 29
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Tsarnavas/Comisia, F‑125/05, EU:F:2007:18, punctele 69, 70 și 71 și jurisprudența citată, și Ordonanța Marcuccio/Comisia, F‑91/09, EU:F:2010:87, punctul 35
2. În materia răspunderii extracontractuale a Uniunii, în cazul în care prejudiciul invocat este material, anularea deciziei atacate nu constituie, în sine, o reparare adecvată și nici suficientă a prejudiciului suferit. Cu toate acestea, pentru ca un astfel de prejudiciu material să poată fi revendicat, este necesar și ca reclamanta să dovedească că acest prejudiciu a fost real și cert.
Or, în cazul în care prejudiciul invocat reprezintă pierderea unei șanse de a fi selectat în urma unui concurs și, în consecință, cea de a fi numit funcționar al Uniunii pe bază de concurs, șansa trebuie să fie certă și pierdută iremediabil.
În plus, faptul de a figura pe o listă de rezervă sau într‑o anumită grupă de merit a acestei liste nu conferă un drept dobândit de a fi numit funcționar. Astfel, decizia comisiei de evaluare prin care se stabilește lista de rezervă nu conferă candidaților care au reușit la concurs dreptul de a fi numiți, ci numai o vocație de a fi numiți. Pe de altă parte, vocația de a fi recrutat nu se transformă în șansa de a fi recrutat decât de la data la care devine disponibil un post pentru care se poate considera în mod rezonabil că persoana selectată poate fi recrutată.
(a se vedea punctele 76-78)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea Comisia/Girardot, C‑348/06 P, EU:C:2008:107, punctul 54
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Gooch/Comisia, T‑197/99, EU:T:2000:282, punctul 71, și Hotărârea Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T‑58/05, EU:T:2007:218, punctul 52
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea AA/Comisia, F‑101/09, EU:F:2011:133, punctele 44 și 85, Hotărârea CC/Parlamentul, F‑9/12, EU:F:2013:116, punctele 114-116 și jurisprudența citată, și Hotărârea De Bruin/Parlamentul, F‑15/14, EU:F:2014:236, punctul 53
3. În materia răspunderii extracontractuale, deși anularea unui act nelegal poate constitui în sine o reparare adecvată și, în principiu, suficientă a oricărui prejudiciu moral pe care acest act l‑ar fi putut cauza, situația este diferită în cazul în care reclamantul demonstrează că a suferit un prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea care justifică anularea și care nu poate fi reparat integral prin această anulare.
În această privință, în lipsa anulării ansamblului rezultatelor unui concurs general, administrația este în imposibilitatea de a recrea condițiile în care acesta ar fi trebuit organizat pentru a se garanta egalitatea de tratament între toți candidații și obiectivitatea evaluării. În consecință, organizarea unei noi probe orale individuale nu conferă în mod obligatoriu posibilitatea, în sine, de a repara prejudiciul moral cert pe care l‑ar suferi reclamantul prin faptul că nu a mai avut posibilitatea să susțină proba orală inițială în condiții statutare legale.
(a se vedea punctele 80-82)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Girardot/Comisia, T‑10/02, EU:T:2006:148, punctul 131, și Hotărârea Michail/Comisia, T‑49/08 P, EU:T:2009:456, punctul 88