ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
17 octombrie 2007
Cauza F‑63/06
Luigi Mascheroni
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Obligația de asistență care incumbă administrației – Articolul 24 din statut – Hărțuire morală din partea superiorului ierarhic – Anchetă a IDOC – Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Mascheroni solicită în special anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 14 iulie 2005 de respingere a cererii sale de asistență din 26 martie 2004, întemeiată pe un pretins comportament vexatoriu și defăimător pe care l‑ar fi avut domnul V. H., superiorul său ierarhic
Decizia: Respinge acțiunea în parte ca vădit nefondată și în parte ca vădit inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul ordonanței
1. Funcționari – Acțiuni – Obiect – Ordin adresat administrației – Inadmisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 91)
2. Funcționari – Obligația de asistență care incumbă administrației – Întindere
(Statutul funcționarilor, art. 24)
3. Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă
[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 44 alin. (1) lit. (c)]
1. Nu este de competența Tribunalului, în cadrul unei acțiuni formulate în temeiul articolului 91 din statut, să dispună ca instituțiile comunitare să adopte o anumită conduită sau să facă declarații de principiu.
(a se vedea punctul 23)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 9 iunie 1994, X/Comisia, T‑94/92, RecFP, p. I‑A‑149 și II‑481, punctul 33; 2 iulie 1997, Chew/Comisia, T‑28/96, RecFP, p. I‑A‑165 și II‑497, punctul 17; 11 iulie 2000, Skrzypek/Comisia, T‑134/99, RecFP, p. I‑A‑139 și II‑633, punctul 16; 2 martie 2004, Di Marzio/Comisia, T‑14/03, RecFP, p. I‑A‑43 și II‑167, punctul 63
2. În temeiul obligației de asistență prevăzute la articolul 24 primul paragraf din statut, administrația trebuie, în prezența unui incident incompatibil cu ordinea și cu liniștea serviciului, să intervină cu toată energia necesară și să răspundă cu rapiditatea și cu solicitudinea impuse de împrejurările din speță pentru stabilirea faptelor și pentru adoptarea, în cunoștință de cauză, a măsurilor adecvate. În această privință, este suficient ca funcționarul care solicită protecția instituției să aducă un început de probă cu privire la realitatea atacurilor al căror obiect afirmă că este. În prezența unor astfel de elemente, este de competența instituției în cauză să ia măsurile adecvate, în special procedând la o anchetă, pentru stabilirea faptelor aflate la originea plângerii, în colaborare cu autorul acesteia.
În această privință, un raport final al Oficiului disciplinar și de anchetă al Comisiei, serviciu din cadrul Comisiei care are atribuția de a efectua anchete administrative având ca scop stabilirea faptelor pe baza cărora autoritatea împuternicită să facă numiri va putea să se pronunțe în cunoștință de cauză cu privire la cererea de asistență, nu constituie în niciun mod o decizie adoptată cu privire la cererea de asistență, ci răspunsul la cererea de anchetă asupra faptelor, care i‑a fost adresată de această autoritate.
(a se vedea punctele 36, 40 și 41)
Trimitere la:
Curte: 26 ianuarie 1989, Koutchoumoff/Comisia, 224/87, Rec., p. 99, punctele 15 și 16
Tribunalul de Primă Instanță: 21 aprilie 1993, Tallarico/Parlamentul European, T‑5/92, Rec., p. II‑477, punctul 31; 5 decembrie 2000, Campogrande/Comisia, T‑136/98, RecFP, p. I‑A‑267 și II‑1225, punctul 42
3. În temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice potrivit articolului 7 alineatul (1) din anexa I la statutul menționat, și al articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, cererea trebuie, printre altele, să indice obiectul litigiului și să cuprindă o expunere sumară a motivelor invocate. Aceste elemente trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul fără alte informații. Pentru garantarea securității juridice și a unei bune administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte cel puțin într‑o manieră sumară, dar în mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii.
Astfel, reclamantul nu se poate limita la o enunțare abstractă a motivelor sale, în special limitându‑se la a afirma că actul atacat încalcă o anumită dispoziție din statut, fără a susține în continuare această afirmație explicând în ce constă motivul pe care se întemeiază acțiunea.
În această privință, deși cererea introductivă poate fi susținută și completată cu privire la aspecte specifice, prin trimiteri la anumite pasaje din înscrisurile anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri, chiar anexate la cererea introductivă, nu poate suplini absența elementelor esențiale ale argumentării în drept, care trebuie să figureze în cererea introductivă. Nu este de competența Tribunalului să caute și să identifice în anexe motivele și argumentele pe care le‑ar putea considera drept temei al acțiunii.
(a se vedea punctele 52, 53, 56 și 57)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 18 noiembrie 1992, Rendo și alții/Comisia, T‑16/91, Rec., p. II‑2417, punctul 130; 16 martie 1993, Blackman/Parlamentul European, T‑33/89 și T‑74/89, Rec., p. II‑249, punctele 64 și 65; 28 aprilie 1993, De Hoe/Comisia, T‑85/92, Rec., p. II‑523, punctul 20; 17 martie 1994, Hoyer/Comisia, T‑43/91, RecFP, p. I‑A‑91 și II‑297, punctul 22; 21 mai 1999, Asia Motor France și alții/Comisia, T‑154/98, Rec., p. II‑1703, punctul 49; 15 iunie 1999, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, T‑277/97, Rec., p. II‑1825, punctul 29; 8 decembrie 2005, Just/Comisia, T‑91/04, RecFP, p. I‑A‑395 și II‑1801, punctul 35; 8 decembrie 2005, Moren Abat/Comisia, T‑92/04, RecFP, p. I‑A‑399 și II‑1817, punctul 31; 5 decembrie 2006, Angelidis/Parlamentul European, T‑424/04, RecFP, p. I‑A‑2‑323 și II‑A‑2‑1649, punctele 39-42