HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
1 februarie 2007
Cauza F‑125/05
Vassilios Tsarnavas
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor funcționarilor din servicii diferite – Cerere de despăgubiri – Admisibilitate – Termen rezonabil – Onorarii de avocat – Procedură precontencioasă – Prejudiciu moral”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul Tsarnavas solicită, printre altele, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 1 aprilie 2005 prin care se respinge cererea sa formulată în vederea obținerii unei indemnizații în valoare de 72 000 de euro pentru prejudiciul material și moral suferit în urma neregulilor sau a greșelilor de serviciu săvârșite de această instituție în cadrul exercițiilor de promovare 1998 și 1999, precum și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata despăgubirii menționate
Decizia: Obligă Comisia Comunităților Europene la plata către domnul Tsarnavas a sumei de 3 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral suferit. Respinge celelalte capete de cerere. Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Tsarnavas. Domnul Tsarnavas suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiuni – Termene – Cerere de despăgubiri adresată unei instituții – Respectarea unui termen rezonabil
(Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul funcționarilor, art. 90)
2. Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Greșeală de serviciu
1. Funcționarilor sau agenților le revine sarcina de a sesiza instituția într‑un termen rezonabil în legătură cu orice cerere prin care se urmărește obținerea unei despăgubiri din partea Comunității pentru un prejudiciu care i s‑ar imputa acesteia, de la momentul în care au luat la cunoștință de situația pe care o contestă. Caracterul rezonabil al termenului trebuie apreciat în funcție de împrejurările proprii fiecărei cauze, în special de miza litigiului pentru persoana interesată, de complexitatea cauzei și de conduita părților implicate. În această privință, trebuie să se țină seama de asemenea de punctul de comparație oferit de termenul de prescripție de cinci ani prevăzut de articolul 46 din Statutul Curții de Justiție pentru acțiunile în răspundere extracontractuală.
În cazul în care un funcționar invocă pretinse nereguli sau greșeli de serviciu repetate săvârșite de instituția sa în cadrul unor exerciții de promovare, caracterul rezonabil al termenului scurs până când persoana interesată a formulat o cerere prin care urmărește să obțină repararea prejudiciului material ce rezultă din onorarii și din alte costuri solicitate de avocatul său pentru diferitele proceduri precontencioase declanșate trebuie apreciat în raport cu fiecare procedură.
În schimb, acest caracter rezonabil se apreciază diferit în ceea ce privește prejudiciul moral care rezultă din starea de incertitudine și de îngrijorare în care s‑ar găsi funcționarul pe o perioadă îndelungată, în legătură cu promovarea sa eventuală în cadrul exercițiilor de promovare în cauză, precum și în legătură cu pierderea încrederii în raport cu instituția sa, despre care pretinde că e cauzată de o serie de acte și de conduite ale instituției. Astfel, acestea trebuie să facă obiectul unei aprecieri globale, iar legalitatea și efectul acestora nu pot fi percepute în ansamblul lor.
(a se vedea punctele 69-73 și 81)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 6 iulie 2001, Tsarnavas/Comisia, T‑161/00, RecFP, p. I‑A‑155 et II-721, punctul 37, 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia, T‑144/02, Rec., p. II‑3381, punctele 65 și 66
2. O lipsă a bunei administrări în raport cu un funcționar în cadrul diferitelor exerciții de promovare, având drept consecință formularea de către acesta a unor reclamații care s‑au dovedit, cel puțin în parte, justificate, întrucât ele au condus atât la un acord între părți, cât și la retragerea actului atacat, sau chiar la o hotărâre de anulare pronunțată de instanța comunitară, constituie o greșeală de serviciu care cauzează o întârziere în derularea exercițiilor de promovare respective pentru persoana interesată, precum și o stare de incertitudine și de îngrijorare în ceea ce privește viitorul profesional, care justifică acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Împrejurarea că reclamantul a fost ulterior pensionat din motive de invaliditate nu este de natură să înlăture un astfel de prejudiciu, cauzat printr‑o conduită a administrației în raport cu promovarea eventuală a persoanei interesate în cadrul exercițiilor anterioare.
(a se vedea punctele 99 și 100)