Language of document : ECLI:EU:F:2010:65

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)

29 iunie 2010


Cauza F‑39/09


Jacqueline Goddijn

împotriva

Oficiului European de Poliție (Europol)

„Funcție publică — Personalul Europol — Neprelungire a unui contract — Contract pe perioadă nedeterminată — Articolul 6 din Statutul personalului Europol — Principiul respectării dreptului la apărare”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 40 alineatul (3) din Convenția întemeiată pe articolul K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea unui Oficiu European de Poliție (Convenția Europol) și al articolului 93 alineatul (1) din Statutul personalului Europol, prin care doamna Goddijn solicită anularea deciziei Europol din 12 iunie 2008 prin care se refuză încheierea cu aceasta a unui contract pe perioadă nedeterminată și a deciziei Europol din 7 ianuarie 2009 care respinge reclamația sa împotriva deciziei din 12 iunie 2008

Decizia: Anulează decizia din 12 iunie 2008 prin care Europol a refuzat să îi acorde reclamantei un contract pe perioadă nedeterminată. Obligă Europol la plata cheltuielilor de judecată.


Sumarul hotărârii


1.      Dreptul Uniunii — Principii — Dreptul la apărare

2.      Funcționari — Agenți ai Europol — Decizie care afectează situația administrativă a unui agent — Luarea în considerare a unor elemente care nu figurează în dosarul personal — Nelegalitate

(Statutul personalului Europol, art. 6 și 23)

3.      Funcționari — Agenți ai Europol — Decizie care afectează situația administrativă a unui agent — Luarea în considerare a unor elemente care nu figurează în dosarul personal — Influență decisivă — Anulare — Condiții

(Statutul personalului Europol, art. 23)


1.      Respectarea dreptului la apărare constituie o normă fundamentală de procedură a cărei încălcare poate fi invocată din oficiu. Aceasta constituie de asemenea, în orice procedură inițiată împotriva unei persoane și care poate să conducă la un act care o lezează, un principiu fundamental al dreptului Uniunii care trebuie să fie garantat chiar în lipsa oricărei reglementări privind procedura în cauză. Acest principiu impune ca orice persoană împotriva căreia poate fi adoptată o decizie care lezează să fie în măsură să își prezinte în mod util punctul de vedere în legătură cu elementele care ar i‑ar putea fi imputate în actul care urmează a fi adoptat. Corolar al principiului respectării dreptului la apărare, dreptul de acces implică obligația administrației de a‑i comunica agentului în cauză toate documentele pe care aceasta ar putea să își întemeieze decizia.

(a se vedea punctele 54 și 55)

Trimitere la:

Curte: 7 mai 1991, Interhotel/Comisia, C‑291/89, Rec., p. I‑2257, punctul 14; 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, Rec., p. I‑123, punctele 68 și 71; 9 noiembrie 2006, Comisia/De Bry, C‑344/05 P, Rec., p. I‑10915, punctele 37 și 38; 6 decembrie 2007, Marcuccio/Comisia, C‑59/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 46

Tribunalul de Primă Instanță: 15 martie 2000, Cimenteries CBR și alții/Comisia, T‑25/95, T‑26/95, T‑30/95-T‑32/95, T‑34/95-T‑39/95, T‑42/95-T‑46/95, T‑48/95, T‑50/95-T‑65/95, T‑68/95-T‑71/95, T‑87/95, T‑88/95, T‑103/95 și T‑104/95, Rec., p. II‑491, punctul 487

Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Bui Van/Comisia, F‑51/07, RepFP, p. I‑A‑1‑289 și II‑A‑1‑1533, punctul 77, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului de Primă Instanță, cauza T‑491/08 P



2.      Pentru agenții Europol, articolul 23 din Statutul personalului Europol are ca obiectiv garantarea dreptului la apărare, evitând ca deciziile luate de administrație, care afectează situația unui agent și cariera lui, să se întemeieze pe fapte legate de competența, de eficiența sau de comportamentul acestuia, nemenționate în dosarul său individual. În consecință, o decizie întemeiată pe astfel de elemente de fapt încalcă garanțiile oferite de statutul menționat și trebuie anulată, întrucât a fost adoptată în urma unei proceduri viciate de o ilegalitate.

O decizie adoptată în urma unei proceduri speciale de atribuire de contracte pe perioadă nedeterminată prevăzute de dispozițiile articolului 6 din același statut și de articolul 7 din decizia din 8 decembrie 2006 privind punerea în aplicare a articolului 6 din Statutul personalului Europol poate afecta situația administrativă a unui agent Europol și constituie prin urmare o deciziei care lezează. În consecință, o astfel de decizie nu poate fi adoptată decât conform principiului respectării dreptului la apărare.

(a se vedea punctele 56 și 58)

Trimitere la:

Curte: 28 iunie 1972, Brasseur/Parlamentul European, 88/71, Rec., p. 499, punctul 11; 12 februarie 1987, Bonino/Comisia, 233/85, Rec., p. 739, punctul 11

Tribunalul de Primă Instanță: 6 februarie 2003, Pyres/Comisia, T‑7/01, RecFP, p. I‑A‑37 și II‑239, punctele 70 și 72; 13 decembrie 2005, Cwik/Comisia, T‑155/03, T‑157/03 și T‑331/03, RecFP, p. I‑A‑411 și II‑1865, punctul 50

Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2007, Bianchi/ETF, F‑38/06, RepFP, p. I‑A‑1‑183 și II‑A‑1‑1009, punctul 48


3.      Încălcarea articolului 23 din Statutul personalului Europol și a principiului respectării dreptului la apărare nu atrage anularea actului decât dacă se dovedește că documentele care nu i‑au fost comunicate unui agent puteau avea o influență decisivă asupra deciziei administrației care îl vizează.

În această privință, un formular de evaluare, care nu constituie o simplă preluare a informațiilor conținute în raportul de evaluare întocmit în privința persoanei interesate, dar care include rubrici referitoare la competența, la randamentul și la conduita sa, precum și o evaluare a impactului neprelungirii contractului său asupra bunei funcționări a Europol, poate avea o influență decisivă asupra deciziei menționate.

(a se vedea punctele 62‑66)

Trimitere la:

Curte: 12 noiembrie 1996, Ojha/Comisia, C‑294/95 P, Rec., p. I‑5863, punctul 67

Tribunalul de Primă Instanță: 6 februarie 2007, Wunenburger/Comisia, T‑246/04 și T‑71/05, RepFP, p. I‑A‑2‑21 și II‑A‑2‑131, punctul 149