Language of document : ECLI:EU:F:2013:156

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(judecător unic)


23 octombrie 2013


Cauza F‑98/12


Kathleen Verstreken

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2008 – Exercițiul de promovare 2009 – Decizie de a nu o promova pe reclamantă – Motivare – Motivare generală și stereotipă”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Verstreken solicită anularea deciziei din 7 noiembrie 2011 de a nu o promova la gradul AD 12 în cadrul exercițiilor de promovare 2008 și 2009, adoptată de Consiliul Uniunii Europene în vederea punerii în executare a Hotărârii Tribunalului din 15 decembrie 2010, Almeida Campos și alții/Consiliul (F‑14/09, denumită în continuare „Hotărârea Almeida Campos”)

Decizia:      Anulează decizia Consiliului Uniunii Europene din 7 noiembrie 2011 de a nu o promova pe doamna Verstreken în cadrul exercițiilor de promovare 2008 și 2009. Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de doamna Verstreken.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Promovare – Reclamația unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Obligația de motivare – Întindere – Motivare generală și stereotipă care echivalează cu o lipsă totală a motivării

[Statutul funcționarilor, art. 25 și 45 și art. 90 alin. (2)]

Deși autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să motiveze deciziile de promovare în privința candidaților nepromovați, aceasta trebuie să își motiveze decizia de respingere a unei reclamații depuse, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, de un funcționar care nu a fost promovat, motivarea acestei decizii de respingere trebuind să coincidă cu motivarea deciziei împotriva căreia era îndreptată reclamația.

În plus, nu se poate impune autorității împuternicite să facă numiri să își motiveze decizia cu ocazia respingerii reclamației în plus față de criticile invocate în reclamația menționată, explicând în special din ce rațiuni fiecare dintre funcționarii promovabili avea merite superioare celor ale autorului reclamației. Întrucât promovările se efectuează prin selecție, în conformitate cu articolul 45 din statut, este suficient în această privință ca motivarea deciziei de respingere a reclamației să se refere la modul în care au fost aplicate condițiile legale și statutare de promovare în situația specifică a funcționarului.

O motivare generală și stereotipă a deciziei de respingere a reclamației, care nu implică nicio precizare privind situația specifică a persoanei interesate și, în special, care nu explică deloc modul în care autoritatea împuternicită să facă numiri a aplicat criteriile prevăzute la articolul 45 din statut la situația sa individuală, echivalează în realitate cu o lipsă totală de motivare.

(a se vedea punctele 29-32)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 20 februarie 2002, Roman Parra/Comisia, T‑117/01, punctele 27 și 31; 29 septembrie 2005, Napoli Buzzanca/Comisia, T‑218/02, punctul 74

Tribunalul Funcției Publice: 28 septembrie 2011, AC/Consiliul, F‑9/10, punctul 29; 10 noiembrie 2011, Merhzaoui/Consiliul, F‑18/09, punctele 71 și 75; 8 februarie 2012, Bouillez și alții/Consiliul, F‑11/11, punctul 22; 14 noiembrie 2012, Bouillez/Consiliul, F‑75/11, punctul 26