ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)
25 februarie 2014
Cauza F‑155/12
Luis García Domínguez
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Concurs – Anunțul de concurs EPSO/AD/215/11 – Neincludere pe lista de rezervă – Motivarea unei decizii de respingere a unei candidaturi – Principiul egalității de tratament – Conflict de interese”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul García Domínguez solicită anularea deciziei prin care comisia de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AD/215/11 a decis să nu îl includă pe lista de rezervă a concursului menționat, precum și obligarea Comisiei Europene să îi plătească daune interese
Decizia: Respinge acțiunea ca vădit nefondată. Domnul García Domínguez suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.
Sumarul ordonanței
1. Funcționari – Concurs – Condițiile și conținutul probelor – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Control jurisdicțional – Limite
(Statutul funcționarilor, anexa III)
2. Funcționari – Drepturi și obligații – Obligația de independență și de integritate – Risc de conflict de interese în cazul existenței unor relații profesionale între un membru al comisiei de evaluare și candidat – Inexistență
(Statutul funcționarilor, anexa III)
3. Funcționari – Concurs – Evaluarea aptitudinilor candidaților – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Control jurisdicțional – Limite
(Statutul funcționarilor, anexa III)
1. Principiul egalității de tratament constituie un principiu fundamental al dreptului comunitar, astfel încât este sarcina comisiei de evaluare să vegheze strict la respectarea sa de către candidați cu ocazia desfășurării concursului. Deși comisia de evaluare se bucură de o largă putere de apreciere în privința modalităților și a conținutului detaliat al probelor, este totuși de competența instanței comunitare să își exercite controlul, în măsura în care este necesar pentru a asigura un tratament egal al candidaților și obiectivitate în alegerea efectuată de comisia de evaluare.
Orice examen presupune în general și în mod inerent un risc de inegalitate de tratament, având în vedere caracterul limitat obligatoriu al numărului de întrebări care pot fi în mod rezonabil adresate cu ocazia unui examen în legătură cu un subiect determinat. În consecință, s‑a admis că o încălcare a principiului egalității de tratament nu poate fi constatată decât atunci când comisia de evaluare nu a limitat, cu ocazia alegerii probelor, riscul inegalității de șanse până la nivelul riscului inerent, în general, oricărui examen.
Cu toate acestea, în ceea ce privește alegerea unui subiect de examen care ar putea avantaja anumiți candidați, o astfel de împrejurare, care face parte din riscul inerent, în general, oricărui concurs, nu conferă acestora un avantaj de asemenea natură încât să se încalce principiul egalității de tratament. Această situație se regăsește atunci când subiectul este ales de comisia de evaluare pentru toți candidații din cadrul unui concurs general care au fost admiși să susțină probele, independent de grupa lor lingvistică, și este efectuat anterior datei la care au fost cunoscute rezultatele testelor de acces și, prin urmare, numele candidaților admiși să participe la probele concursului menționat.
(a se vedea punctele 24, 25, 28 și 29)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 12 martie 2008, Giannini/Comisia, T‑100/04, punctele 132 și 133
2. În cazul aprecierii unui risc de conflict de interese, existența unor relații profesionale între un funcționar și un terț nu poate, în principiu, să implice ca independența funcționarului să fie compromisă sau să pară compromisă, în condițiile în care funcționarul este chemat să se pronunțe asupra unei cauze în care intervine acest terț. Astfel, principiul imparțialității comisiei de evaluare presupune abținerea unui membru al comisiei în cazul evaluării unui candidat când există o legătură directă între membrul comisiei de evaluare și candidat.
În această privință, nu se poate deduce din împrejurarea că unul dintre membrii comisiei de evaluare era responsabilul unei echipe dintr‑un serviciu al instituției europene în care un candidat la un concurs era angajat că acest membru al comisiei de evaluare ar fi avut legături directe cu acest candidat.
Pe de altă parte, nici faptul că un candidat la un concurs figurează în calitate de prieten în contul Facebook al unui membru al comisiei de evaluare nu poate demonstra existența unor legături directe existente între cel dintâi și cel din urmă. Or, faptul că două persoane sunt prietene în cadrul acestei rețele nu implică în mod necesar existența, între acestea, a unei relații de prietenie, în sensul dat în mod obișnuit acestui termen, ci poate fi doar rezultatul intenției acestor două persoane de a face schimb de informații cu privire la chestiuni de interes general sau profesional. În plus, o persoană prietenă cu o altă persoană nu are neapărat acces la totalitatea informațiilor difuzate de aceasta, accesul pe care fiecare utilizator al Facebook dorește să îl acorde cu privire la datele sale personale putând astfel să fie programat.
(a se vedea punctele 34, 36 și 37)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 3 februarie 2005, Mancini/Comisia, T‑137/03, punctul 33; 12 iulie 2005, De Bry/Comisia, T‑157/04, punctul 35; și Giannini/Comisia, citată anterior, punctul 224
3. Aprecierile efectuate de o comisie de evaluare a unui concurs atunci când analizează cunoștințele și aptitudinile candidaților, precum și deciziile prin care constată nepromovarea unei probe de către un candidat constituie expresia unei judecăți de valoare. Ele se încadrează în puterea largă de apreciere de care dispune comisia de evaluare și nu pot fi supuse controlului instanței Uniunii decât în cazul unei încălcări evidente a regulilor care guvernează lucrările comisiei de evaluare.
În această privință, în cazul în care un candidat respins pretinde că nota la o probă a concursului nu ar fi coerentă cu nota ridicată pe care a obținut‑o în cadrul altei probe a aceluiași concurs, această împrejurare nu permite să se conchidă că comisia de evaluare ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere, prestațiile unui candidat putând evolua de la o probă la alta. Pe de altă parte, o comisie de evaluare, la evaluarea cunoștințelor profesionale a candidaților, precum și a aptitudinilor și a motivațiilor acestora, trebuie să se întemeieze în mod exclusiv și autonom numai pe prestațiile candidaților, în conformitate cu cele prevăzute în anunțul de concurs în cauză. Astfel, candidatul respectiv nu se poate prevala în mod util, pentru a contesta o notă care i‑a fost acordată în cadrul unui examen, de lunga sa experiență profesională din trecut. În sfârșit, nici convingerea personală nu poate constitui dovada unei erori vădite de apreciere.
(a se vedea punctele 58 și 59)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 14 iulie 2000, Teixeira Neves/Curtea de Justiție, T‑146/99, punctul 41; 5 aprilie 2005, Christensen/Comisia, T‑336/02, punctul 25
Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2012, Mileva/Comisia, F‑101/11, punctul 45