Cerere de decizie preliminară introdusă de Špecializovaný trestný súd (Slovacia) la 14 noiembrie 2018 – Procedură penală privind pe UL și VM
(Cauza C-709/18)
Limba de procedură: slovaca
Instanța de trimitere
Špecializovaný trestný súd
Părțile din procedura principală
UL și VM
Întrebările preliminare
Principiul prezumției de nevinovăție prevăzut la articolul 3 și la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/3431 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, coroborate cu considerentul (16) al acesteia, este respectat în cadrul unei proceduri penale în cazul în care un coinculpat care, într-un proces comun, în temeiul actului de inculpare prezentat, după deschiderea ședinței principale, neagă în fața instanței că a participat la săvârșirea faptei sau a faptelor stabilite în privința sa, declarând că este nevinovat, iar ulterior, printr-o ordonanță care nu conține descrierea faptei, încadrarea juridică a acesteia și nici o apreciere finală a instanței, aceasta decide să rețină declarația unui alt coinculpat în sensul că este vinovat de săvârșirea faptei sau a unora dintre faptele menționate în actul de inculpare, renunțând astfel la administrarea probelor privind vinovăția sa, iar ulterior, după administrarea probelor în ședința principală, printr-o hotărâre comună, instanța decide cu privire la actul de inculpare prezentat?
1.1 Prin decizia instanței de a reține declarația de vinovăție a unuia dintre inculpați, este calificat drept vinovat celălalt inculpat, care neagă că este vinovat, înainte ca, prin administrarea probelor, să fie dovedită vinovăția acestuia? Acest modus procedendi al instanței este conform cu articolul 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?
Este conform cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede dreptul la un proces echitabil și dreptul oricărei persoane la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, un modus procedendi al instanței într-o procedură comună cu privire la actul de inculpare împotriva mai multor acuzați, în cazul în care instanța competentă constituită în prealabil prin lege, printr-o ordonanță care nu conține descrierea faptei, încadrarea juridică a acesteia și nici o apreciere finală a instanței, decide să rețină declarația de vinovăție a acelor acuzați care, printr-o astfel de declarație, au renunțat la dreptul la administrarea probelor în contradictoriu, iar ulterior, după administrarea probelor în ședința principală, aceeași instanță, în temeiul actului de inculpare prezentat, soluționează cauza cu privire la toți inculpații?
2.1 Decizia de reținere a declarației de vinovăție lasă loc unei îndoieli întemeiate cu privire la imparțialitatea judecătorului care a reținut și declarația coinculpatului, iar eventuala excludere a acestui judecător din procedura penală este o măsură corespunzătoare pentru respectarea principiului prezumției de nevinovăție prevăzut la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale?
Principiile egalității și statului de drept prevăzute la articolul 2, principiul egalității cetățenilor în fața instanței judecătorești prevăzut la articolul 9 și principiul general al Uniunii potrivit căruia orice persoană are dreptul la un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992, în versiunea care rezultă din Tratatul de la Lisabona semnat la 13 decembrie 2007, sunt respectate în cazul în care instanța națională, a cărei decizie nu este supusă unei căi de atac, decide contrar avizului de unificare al instanței naționale, adoptat de aceasta din urmă potrivit mandatului, conferit în temeiul reglementării naționale, de a uniformiza interpretarea legilor și a altor acte normative cu aplicabilitate generală, ceea ce era necesar pentru a pune capăt lipsei de uniformitate a jurisprudenței și ca urmare a împrejurării că un complet al Curții Supreme se îndepărtase de la avizul juridic cuprins în decizia unui alt complet al Curții Supreme?
____________
1 JO 2016, L 65, p. 1.