Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie (Polonia) la 10 decembrie 2019 – E. Sp. z o.o/K. S.

(Cauza C-904/19)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy dla Warszawy-Woli w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: E. Sp. z o.o

Pârât: K. S.

Întrebările preliminare

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii1 , […] precum și considerentele (20) și (24) din aceasta, potrivit cărora] convențiile trebuie redactate într-un limbaj clar și inteligibil, iar consumatorul trebuie să aibă efectiv posibilitatea de a lua cunoștință de toate clauzele și orice îndoială trebuie să fie interpretată în favoarea sa [și] instanțele și organele administrative din statele membre trebuie să aibă la dispoziție mijloace adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, coroborate cu articolul 10 alineatele (1) și (2) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului2 […] și considerentul (31) al acesteia trebuie interpretate în sensul că se opun dispozițiilor articolului 339 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, interpretate în sensul că dispoziția prevăzută la articolul 339 alineatul (2) din Codul de procedură civilă permite pronunțarea unei hotărâri în lipsă într-o cauză […] în legătură cu plata unui credit de consum […] de asemenea în cazul în care nu a fost prezentat de reclamant […] contractul de credit de consum […], și, în consecință, acest contract nu a fost examinat în raport cu eventualele clauze abuzive cuprinse în contractul încheiat, nu s-a verificat dacă contractul cuprinde toate elementele necesare în drept, și în același timp, impune ca, la pronunțarea unei hotărâri în lipsă, instanța să se întemeieze numai pe afirmațiile reclamantului privind situația de fapt, fără a analiza elementele de probă prin prisma „îndoielilor justificate”, în sensul acestei dispoziții? În lumina Hotărârii Curții din 1 octombrie 2015, ERSTE Bank Hungary (C-32/14, EU:C:2015:637, punctul 62), a Hotărârii Curții din 10 septembrie 2014, Kušionova (C-34/13, EU:C:2014:2189, punctul 56) și a Hotărârii Curții din 6 octombrie 2009, Asturcom Telecomunicaciones (C-40/08, EU:C:2009:615, punctul 47), este de asemenea posibilă o interpretare a articolului 339 alineatul (2) KPC în sensul că poate fi pronunțată o hotărâre în lipsă într-o cauză [privind plata unui credit de consum] […] în care reclamantul nu a anexat contractul la cererea introductivă și, în consecință, nu a fost examinat contractul din perspectiva unor potențiale clauze abuzive în contractele încheiate și nici nu s-a verificat aspectul dacă contractul cuprinde elementele cerute de lege, instanța întemeindu-se numai pe susținerile acestui reclamant cu privire la faptele din cauză?

    Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, […] precum și considerentele (20) și (24), potrivit cărora] convențiile trebuie redactate într-un limbaj clar și inteligibil, iar consumatorul trebuie să aibă efectiv posibilitatea de a lua cunoștință de toate clauzele și că orice îndoială trebuie să fie interpretată în favoarea sa [și] instanțele și organele administrative din statele membre trebuie să aibă la dispoziție mijloace adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, coroborate cu articolul 10 alineatele (1) și (2) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului […] și considerentul (31) al acesteia trebuie interpretate în sensul că se opun dispozițiilor articolului 339 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, interpretate în sensul că dispoziția prevăzută la articolul 339 alineatul (2) din Codul de procedură civilă permite pronunțarea unei hotărâri în lipsă în cauză […] în legătură cu plata unui credit de consum […] și în cazul în care nu a fost prezentat de reclamant […] contractul de credit de consum […], și, în consecință, acest contract nu a fost examinat în raport cu eventualele clauze abuzive cuprinse în contractul încheiat, nu a fost verificat dacă contractul cuprinde toate elementele necesare în drept, și în același timp, impune ca, la pronunțarea unei hotărâri în lipsă, să se întemeieze numai pe afirmațiile reclamantului privind situația de fapt, fără a analiza elemente de probă prin prisma „îndoielilor justificate”, în sensul acestei dispoziții? În lumina Hotărârii Curții din 1 octombrie 2015, ERSTE Bank Hungary (C-32/14, EU:C:2015:637, punctul 62), a Hotărârii Curții din 10 septembrie 2014, Kušionova (C-34/13, EU:C:2014:2189, punctul 56) și a Hotărârii Curții din 6 octombrie 2009, Asturcom Telecomunicaciones (C-40/08, EU:C:2009:615, punctul 47), este de asemenea posibilă o interpretare a articolului 339 alineatul (2) KPC în sensul că poate fi pronunțată o hotărâre în lipsă într-o cauză [privind plata unui credit de consum] […] în care nu s-a examinat contractul prezentat de reclamant și anexat la cererea introductivă din perspectiva unor potențiale clauze abuzive în contractele încheiate și nici nu s-a verificat aspectul dacă contractul cuprinde elementele cerute de lege, instanța întemeindu-se numai pe susținerile acestui reclamant cu privire la faptele din cauză?

____________

1 – JO 1993 L095, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

2 – JO 2008, L 133, p. 66.