Language of document : ECLI:EU:F:2009:88

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a treia)

8 iulie 2009

Cauza F‑62/08

Roberto Sevenier

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Încetarea definitivă a raporturilor de muncă— Demisie — Cerere de retractare”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Sevenier solicită în special anularea deciziei Comisiei din 24 septembrie 2007 de respingere a cererii sale având ca obiect, pe de o parte, retractarea cererii sale de demisie din data de 19 octombrie 1983 și, pe de altă parte, sesizarea comisiei pentru invaliditate

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată. Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulată de Consiliul Uniunii Europene în susținerea concluziilor Comisiei. Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Termen de depunere a unei reclamații — Calcul

(Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1) și (2); Regulamentul nr. 1182/71 al Consiliului, art. 3)

2.      Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Decizie implicită de respingere a unei cereri necontestate în termen

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      În absența din statutul însuși a unor reguli specifice aplicabile termenelor prevăzute la articolul 90, se impune să se facă referire la Regulamentul nr. 1182/71 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor, care, astfel cum se precizează la articolul 1, se aplică tuturor actelor Consiliului „[s]ub rezerva unor dispoziții contrare”. În această privință articolul 3 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat prevede că un termen exprimat în luni „începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și se încheie la expirarea ultimei ore a zilei care […] în ultima lună […] poartă aceeași denumire sau aceeași cifră ca prima zi de calcul”. Aceste dispoziții trebuie interpretate prin raportare la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din același regulament, potrivit căruia prima zi de calcul este ziua în cursul căreia a avut loc evenimentul, astfel încât dacă evenimentul care reprezintă prima zi de calcul al unui termen de o săptămână are loc într‑o zi de luni, termenul se încheie în următoarea zi de luni.

(a se vedea punctele 27 și 28)

Trimitere la:

Curte: 11 noiembrie 2004, Toeters și Verberk, C‑171/03, Rec., p. I‑10945, punctele 31-37

Tribunalul de Primă Instanță: 11 iunie 1998, Fichtner/Comisia, T‑173/97, RecFP, p. I‑A‑293 și II‑873, punctul 28

2.      Deși articolul 91 alineatul (3) din statut prevede că „atunci când reclamația este respinsă printr‑o decizie expresă după ce a fost respinsă în prealabil prin decizie implicită, însă în termenul de introducere a acțiunii, decizia expresă face să curgă un nou termen pentru introducerea acțiunii”, această dispoziție nu își găsește aplicarea la momentul cererii și înainte de introducerea reclamației. Astfel, această dispoziție specifică care privește modalitățile de calculare a termenelor căilor de atac trebuie să fie interpretată textual și în mod restrictiv. Rezultă că, având caracterul unui act pur confirmativ, respingerea expresă a unei cereri după ce aceeași cerere a fost respinsă printr‑o decizie implicită nu poate să permită funcționarului interesat să continue procedura prealabilă oferindu‑i un nou termen pentru introducerea reclamației.

(a se vedea punctul 33)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 17 noiembrie 2000, Martinelli/Comisia, T‑200/99, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1161, punctul 11 și jurisprudența citată