HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

22 ianuarie 2015

Cauzele conexate F‑1/14 și F‑48/14

Danuta Kakol

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Concurs – Concursul general EPSO/AD/177/10 – Condiții de eligibilitate – Neadmitere la concurs – Nemotivare – Admiterea participării la un concurs similar anterior – Obligație de motivare specifică – Acțiune în anulare – Acțiune în despăgubire”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care doamna Kakol solicită, pe de o parte, anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AD/177/10 din 3 octombrie 2013 de a nu îi admite participarea la examenele centrului de evaluare și, pe de altă parte, obligarea Comisiei Europene la repararea prejudiciului moral pe care consideră că l‑a suferit

Decizia:      Radiază cauza F‑1/14 din registrul Tribunalului. Anulează decizia din 14 februarie 2014 a comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/177/10 de a nu o admite pe doamna Kakol la concursul EPSO/AD/177/10. Respinge în rest acțiunea în cauza F‑1/14. În cauza F‑1/14, Comisia Europeană suportă cheltuielile de judecată efectuate de doamna Kakol și este obligată să suporte propriile cheltuieli de judecată. În cauza F‑48/14, Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de doamna Kakol.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Concurs – Concurs pe bază de dosare și de examene – Refuzul admiterii la examene – Obligația de motivare – Conținut – Apreciere diferită a aceluiași candidat la concursuri similare succesive – Admisibilitate – Condiție – Necesitatea unei motivări specifice

(Statutul funcționarilor, art. 25, și anexa III, art. 5)

Obligația de motivare a oricărei decizii individuale adoptate în aplicarea statutului are ca obiect, pe de o parte, să furnizeze indicațiile necesare persoanei interesate pentru a ști dacă decizia este sau nu este fondată și, pe de altă parte, să facă posibil controlul jurisdicțional. În ceea ce privește în mod specific deciziile de refuz al admiterii la concurs, instanța Uniunii impune ca, în acest scop, comisia de evaluare să indice precis care sunt condițiile stabilite în anunțul de concurs care au fost considerate neîndeplinite.

În această privință, atunci când condițiile de admitere la concurs sunt formulate în termeni identici sau similari în anunțuri de concurs succesive, este posibilă o apreciere a diplomelor unui candidat sau a experienței sale profesionale mai puțin favorabilă decât cea reținută cu ocazia unor concursuri anterioare numai în măsura în care motivarea deciziei justifică în mod clar această diferență de apreciere, această obligație de motivare neaplicându‑se decât în măsura în care persoana interesată a atras atenția comisiei de evaluare asupra faptului că i‑a fost admisă participarea la un concurs similar anterior. Or, obligația comisiei de evaluare de a motiva această diferență de apreciere față de cea a unei comisii de evaluare anterioare nu se limitează la obligația de a‑și motiva propria decizie de neadmitere a participării candidatului la examenele concursului în cauză, ci implică explicarea motivelor pentru care aprecierea sa cu privire la relevanța diplomelor candidatului diferă de cea a unei comisii de evaluare precedente. În consecință, este afectată de un viciu de formă pentru lipsa unei motivări suficiente de natură să determine anularea sa o decizie de neadmitere în care comisia de evaluare din cadrul concursului s‑a limitat să își motiveze decizia de neadmitere a participării la concurs a unui candidat fără să fi justificat în mod specific și clar diferența de apreciere privind diplomele sale în raport cu sarcinile care trebuie îndeplinite, astfel cum sunt prevăzute în anunțul de concurs, în raport cu aprecierea unei comisii de evaluare din cadrul unui concurs similar anterior.

Pe de altă parte, pentru a verifica dacă cele două concursuri sunt similare, trebuie să se examineze în același timp condițiile de admitere și descrierea atribuțiilor pentru fiecare dintre cele două. În această privință, scopurile unui concurs rezultă din descrierea atribuțiilor pe care vor trebui să le exercite candidații care au reușit la concurs, iar nu pe condiția de cetățenie pe care trebuie să o îndeplinească aceștia. O condiție privind cetățenia candidaților la un concurs nu constituie prin ea însăși un scop al acestuia. Este vorba despre un element care se adaugă la cel referitor la relevanța diplomelor candidaților, neavând nicio influență asupra aprecierii acestor diplome.

(a se vedea punctele 45, 48, 53, 54, 56, 70, 77 și 78)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea Kobor/Comisia, 112/78, EU:C:1979:107, punctele 11 și 12, Hotărârea De Santis/Curtea de Conturi, 108/84, EU:C:1985:134, punctele 18 și 19, și Hotărârea Belardinelli și alții/Curtea de Justiție, 225/87, EU:C:1989:309, punctele 23 și 27

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Giannini/Comisia, T‑21/96, EU:T:1997:40, punctul 21, și Hotărârea Teixeira Neves/Curtea de Justiție, T‑146/99, EU:T:2000:194, punctul 34

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Hristova/Comisia, F‑50/07, EU:F:2008:147, punctul 22 și jurisprudența citată