Recurs introdus la 29 ianuarie 2019 de Regatul Spaniei împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 15 noiembrie 2018 în cauza T-399/11 RENV, Banco Santander și Santusa/Comisia
(Cauza C-65/19 P)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Recurent: Regatul Spaniei (reprezentant: M. A. Sampol Pucurull, agent)
Celelalte părți din procedură: Banco Santander, S.A., Santusa Holding, S.L. și Comisia Europeană
Interveniente în susținerea reclamantelor în primă instanță: Republica Federală Germania și Irlanda
Concluziile recurentului
Admiterea prezentului recurs și anularea Hotărârii Tribunalului din 15 noiembrie 2018, T-399/11 RENV Banco Santander și Santusa/Comisia1 ;
anularea articolului 1 alineatul (1) din decizia în litigiu, în măsura în care Decizia 2011/282/UE a Comisiei din 12 ianuarie 2011 privind amortizarea fiscală a fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C 45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07) pusă în aplicare de Spania2 consideră că măsura fiscală în discuție constituie un ajutor de stat și
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recursul se întemeiază pe un motiv unic care ar trebui să conducă la anularea hotărârii atacate. Spania susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept al Uniunii, în sensul articolului 58 din Statutul Curții de Justiție, prin interpretarea greșită a articolului 107 alineatul (1) din tratat și, în special, a noțiunii de selectivitate a ajutoarelor de stat care figurează la articolul menționat. Acest motiv unic poate fi împărțit în patru aspecte:
în primul rând, Spania apreciază că Tribunalul determină în mod greșit cadrul de referință al măsurii fiscale, care nu coincide cu cel al deciziei în litigiu;
în al doilea rând, Spania consideră că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept prin faptul că nu a apreciat că tratamentul fiscal al fondului comercial financiar constituie o măsură cu caracter general sau un cadru de referință autonom și propriu;
în al treilea rând, Spania pretinde că hotărârea menționată este de asemenea afectată de o eroare de drept prin faptul că nu a definit corect obiectivul cadrului de referință și a realizat în mod greșit analiza comparativă impusă de Hotărârea World Duty Free3 (C-20/15 P și C-21/15 P);
în al patrulea rând, eroarea săvârșită în identificarea unui element constitutiv al cadrului de referință implică o eroare de drept în atribuirea sarcinii probei.
____________
1 Hotărârea din 15 noiembrie 2018, Banco Santander și Santusa/Comisia (T-399/11 RENV, EU:T:2018:787).
2 JO 2011, L 135, p. 1.
3 Hotărârea din 21 decembrie 2016, Comisia/World Duty Free Group și alții (C-20/15 P și C-21/15 P, EU:C:2016:981).