Language of document : ECLI:EU:F:2008:84

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

26 iunie 2008

Cauza F‑5/07

Bart Nijs

împotriva

Curții de Conturi a Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță – Expunere sumară a motivelor invocate în cererea introductivă – Termen de depunere a unei reclamații – Fapt nou – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Nijs solicită anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri prin care superiorul ierarhic al reclamantului este numit în postul actual, anularea rezultatului, în măsura în care îl privește pe reclamant, al concursului CC/LA/1/99 și a deciziilor conexe și/sau ulterioare, anularea deciziei biroului de vot al Curții de Conturi din 17 mai 2006 de respingere a contestației formulate de reclamant în privința scrutinului din 2, 3 și 4 mai 2006, anularea rezultatului alegerilor comitetului pentru personal din cadrul Curții de Conturi din 2, 3 și 4 mai 2006, anularea tuturor deciziilor conexe și ulterioare, anularea deciziilor de a nu îl promova pe reclamant și prin care este promovat domnul G în anul 2006, precum și repararea prejudiciului material și moral pe care pretinde că l‑ar fi suferit

Decizia: Respinge acțiunea ca fiind, în parte, vădit inadmisibilă și, în parte, vădit nefondată. Îl obligă pe reclamant la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Admisibilitatea acțiunilor – Apreciere în raport cu normele în vigoare în momentul depunerii cererii introductive

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea paragraf și anexa I art. 7 alin. (1) și (3); Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 44 alin. (1) litera (c)]

3.      Funcționari – Acțiune – Act cauzator de prejudicii – Noțiune – Decizii adoptate înainte de angajarea în muncă a reclamantului – Influență negativă nedovedită asupra intereselor reclamantului – Excludere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]

4.      Funcționari – Acțiune – Contenciosul alegerilor privind comitetul pentru personal

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

5.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor

(Statutul funcționarilor, art. 45)

1.      Deși norma prevăzută la articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, conform căreia Tribunalul poate, atunci când o acțiune este în mod vădit inadmisibilă, să o respingă prin ordonanță, este o normă de procedură aplicabilă ca atare, de la data intrării sale în vigoare, tuturor litigiilor aflate pe rolul Tribunalului, situația este diferită în ceea ce privește normele pe baza cărora Tribunalul poate, în aplicarea acestui articol, să considere o acțiune ca vădit inadmisibilă și care nu pot fi decât cele aplicabile la data introducerii acțiunii respective.

(a se vedea punctul 22)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 11 decembrie 2007, Martin Bermejo/Comisia, F‑60/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 25

2.      În temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, cererea introductivă trebuie, printre altele, să indice obiectul litigiului și să cuprindă o expunere sumară a motivelor invocate. Aceste elemente trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii fără alte informații dacă este cazul. Pentru garantarea securității juridice și a unei bune administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puțin într‑o manieră sumară, dar în mod coerent și comprehensibil, din chiar textul cererii.

Cele menționate sunt confirmate de faptul că, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice nu cuprinde, în principiu, decât un singur schimb de memorii, cu excepția unei decizii contrare a Tribunalului. În plus, în temeiul articolului 19 al treilea paragraf din statut, aplicabil procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice în temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la statut, funcționarul trebuie să fie reprezentat de un avocat. Rolul esențial al acestuia din urmă, în calitate de consultant juridic, este chiar de a întemeia concluziile cererii introductive pe o argumentare juridică suficient de comprehensibilă și coerentă, ținând cont mai ales de faptul că etapa scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice presupune în principiu numai un singur schimb de memorii.

Nu poate îndeplini cerințele de claritate și de precizie o cerere introductivă în care faptele sunt prezentate în mod confuz și neordonat, fără ca cititorul să le poată asocia unei concluzii din cererea introductivă sau vreunui motiv invocat în susținerea sa.

De asemenea, este vădit inadmisibilă acțiunea unui funcționar în care nu se identifică precis deciziile atacate și nu se îndeplinesc astfel cerințele prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță.

(a se vedea punctele 25-28, 40, 45 și 50)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 24 martie 1993, Benzler/Comisia, T‑72/92, Rec., p. II‑347, punctele 16, 18 și 19; 28 aprilie 1993, De Hoe/Comisia, T‑85/92, Rec., p. II‑523, punctul 20; 21 mai 1999, Asia Motor Franța și alții/Comisia, T‑154/98, Rec., p. II‑1703, punctul 42; 15 iunie 1999, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, T‑277/97, Rec., p. II‑1825, punctul 29

3.      Constituie acte care lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 alineatul (1) din statut, numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând, în mod distinct, situația sa juridică și stabilind definitiv poziția instituției.

Situația este diferită în ceea ce privește numirea, în cadrul aceleiași instituții, a unui alt funcționar, atunci când aceasta a intervenit anterior angajării în muncă a reclamantului, în ceea ce privește o decizie privind compunerea unor comitete de apel pentru perioada de evaluare și în ceea ce privește decizia de a promova un al treilea funcționar, dacă reclamantul nu poate dovedi că decizia de a nu îl promova rezulta din aceasta sau că, în orice caz, decizia era de natură să îi afecteze în vreun fel perspectivele carierei.

(a se vedea punctele 35, 36, 44 și 47)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 25 octombrie 2005, Fardoom și Reinard/Comisia, T‑43/04, RecFP, p. I‑A‑329 și II‑1465, punctul 26; 3 octombrie 2006, Nijs/Curtea de Conturi, T‑171/05, RecFP, p. I‑A‑2‑195 și II‑A‑2‑999, punctele 86 și 96

Tribunalul Funcției Publice: 21 aprilie 2008, Boudova și alții/Comisia, F‑78/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 31; 5 iunie 2008, Timmer/Curtea de Conturi, F‑123/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 42

4.      Autorității împuternicite să facă numiri nu îi revine sarcina să decidă componența comitetului pentru personal. Prin urmare, deși orice alegător are un interes ca reprezentanții organizației sale să fie aleși în condițiile și pe baza unui sistem electoral conform cu dispozițiile statutare pe care trebuie să le respecte procedura electorală în această materie, o acțiune formulată împotriva unei pretinse decizii a autorității menționate care stabilește o astfel de componență trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă.

(a se vedea punctul 43)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 25 octombrie 2007, Milella și Campanella/Comisia, F‑71/05, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 47 și jurisprudența citată

5.      Pentru a evalua meritele ce trebuie luate în considerare în cadrul unei decizii de promovare în temeiul articolului 45 din statut, autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere, iar controlul instanței comunitare trebuie să se limiteze la a verifica dacă, ținând seama de diferitele considerații care au stat la baza aprecierii administrației, aceasta s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a exercitat competența într‑un mod vădit incorect. Prin urmare, instanța nu poate substitui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu propria apreciere privind calificările și meritele candidaților.

Cu toate acestea, puterea discreționară recunoscută astfel administrației este limitată de necesitatea de a efectua analiza comparativă a candidaturilor cu atenție și cu imparțialitate, în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament. În practică, această examinare trebuie efectuată pe baza principiului egalității și pornind de la surse de informare comparabile.

În acest scop, autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de competența statutară de a proceda la examinarea comparativă prevăzută la articolul 45 din statut, potrivit procedurii sau metodei pe care o consideră cea mai adecvată.

(a se vedea punctele 52-54)

Trimitere la:

Curte: 1 iulie 1976, De Wind/Comisia, 62/75, Rec., p. 1167, punctul 17; 21 aprilie 1983, Ragusa/Comisia, 282/81, Rec., p. 1245, punctele 9 și 13

Tribunalul de Primă Instanță: 30 noiembrie 1993, Tsirimokos/Parlamentul European, T‑76/92, Rec., p. II‑1281, punctul 21; 13 iulie 1995, Rasmussen/Comisia, T‑557/93, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑603, punctul 20; 21 septembrie 1999, Oliveira/Parlamentul European, T‑157/98, RecFP, p. I‑A‑163 și II‑851, punctul 35; 3 octombrie 2000, Cubero Vermurie/Comisia, T‑187/98, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑885, punctul 59; 19 martie 2003, Tsarnavas/Comisia, T‑188/01-T‑190/01, RecFP, p. I‑A‑95 și II‑495, punctul 97; 18 septembrie 2003, Callebaut/Comisia, T‑241/02, RecFP, p. I‑A‑215 și II‑1061, punctul 22; 10 iunie 2004, Liakoura/Consiliul, T‑330/03, RecFP, p. I‑A‑191 și II‑859, punctul 45; 28 septembrie 2004, Tenreiro/Comisia, T‑216/03, RecFP, p. I‑A‑245 și II‑1087, punctul 50