HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

10 iulie 2012

Cauza F‑4/11

AV

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agent temporar – Recrutare – Rezervă medicală – Aplicare retroactivă a rezervei medicale – Avizul comisiei pentru invaliditate”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care AV solicită anularea deciziei adoptate de Comisia Europeană și prin care se aplica față de acesta rezerva medicală prevăzută la articolul 32 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”), precum și a deciziei prin care i se refuza alocația de invaliditate

Decizia:      Anulează Decizia din 12 aprilie 2010. Anulează Decizia din 16 aprilie 2010. Obligă Comisia Europeană la plata propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de AV.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Examen medical – Obligație a candidatului de a răspunde la întrebările adresate – Consecințe ale declarațiilor inexacte sau incomplete – Justificarea aplicării retroactive a unei rezerve medicale – Condiție – Sesizarea prealabilă a medicului consultant

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 32)

Rezultă din dispozițiile articolului 32 al Regimului aplicabil celorlalți agenți că, deși autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă poate decide să nu admită un agent care suferă de o boală sau are o infirmitate ca beneficiar al garanțiilor prevăzute în materie de invaliditate sau de deces în ceea ce privește urmările sau consecințele unei astfel de boli sau infirmități decât la expirarea unei termen de cinci ani de la data angajării în muncă în cadrul instituției, această decizie nu poate interveni decât pe baza unui aviz medical emis de medicul consultant sau, în caz de apel, de comisia medicală, privind aspectul dacă agentul suferă într‑adevăr de o boală sau dacă are o infirmitate care, prin urmările și consecințele sale, poate justifica aplicarea unei rezerve medicale.

În cazul particular în care, ulterior examenului medical în vederea încadrării în muncă, reiese că un agent nu a răspuns în mod sincer și complet la întrebările adresate privind starea sa de sănătate de către medicul consultant cu ocazia acestei examinări, autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă își poate retrage decizia inițială de a nu aplica rezerva medicală și poate adopta o nouă decizie prin care să aplice retroactiv această rezervă. Autoritatea menționată este însă obligată să respecte în prealabil procedura prevăzută la articolul 32 din regimul menționat, respectiv, pe de o parte, să sesizeze medicul consultant pentru ca acesta să emită un aviz cu privire la aspectul dacă boala sau infirmitatea ar fi justificat aplicarea, în cazul încadrării în muncă a persoanei interesate, a unei rezerve medicale și, pe de altă parte, să comunice agentului decizia adoptată pe baza acestui aviz, pentru ca, dacă este cazul, agentul să poată formula apel în fața comisiei de invaliditate. Astfel, acest aspect, care presupune să se determine dacă boala sau infirmitatea respectivă poate conduce la invaliditatea sau la decesul agentului într‑un termen de cinci ani de la data intrării sale în serviciul instituției, este de natură medicală și este strict de competența medicului consultant, iar în apel, de competența comisiei pentru invaliditate.

(a se vedea punctele 33 și 34)