Language of document : ECLI:EU:F:2013:128

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

16 septembrie 2013

Cauza F‑84/12

CN

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Articolul 78 din statut – Comisia pentru invaliditate – Raport medical – Date medicale cu caracter psihiatric sau psihologic – Secret medical – Acces – Acțiune în anulare – Acțiune în despăgubire”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în conformitate cu articolul 106a, prin care CN solicită, pe de o parte, anularea deciziilor prin care i s‑a refuzat accesul direct la raportul final al comisiei pentru invaliditate, precum și accesul la diagnosticul „celui de al treilea medic” al comisiei respective, astfel cum rezultă aceste decizii din scrisoarea medicului consultant al Consiliului Uniunii Europene din 17 octombrie 2011 și din decizia autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a Consiliului din 24 martie 2012 având ca obiect respingerea reclamației sale, și, pe de altă parte, obligarea Consiliului la despăgubirea prejudiciului material și moral care i‑ar fi fost ocazionate

Decizia:      Respinge acțiunea. CN suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

Sumarul hotărârii

1.      Apropierea legislațiilor – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Prelucrarea acestor date de către instituțiile și organele Uniunii – Regulamentul nr. 45/2001 – Prelucrarea datelor cu caracter medical – Decizia unei instituții prin care se refuză unui funcționar accesul la raportul final al comisiei pentru invaliditate – Încălcarea Regulamentului nr. 45/2001 – Lipsă

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Regulamentul nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 alin. (13) lit. (c) și art. 20 alin. (1) lit. (c)]

2.      Funcționari – Principii – Accesul funcționarului la dosarul său medical – Refuz al accesului direct la un raport medical care conține date cu caracter psihiatric sau psihologic – Încălcarea principiului bunei administrări – Lipsă

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Statutul funcționarilor, art. 26a)

3.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Decizie luată la capătul unei proceduri de stabilire a invalidității – Includere – Contestarea legalității unui raport final al comisiei pentru invaliditate – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      Regulamentul nr. 45/2001 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date trebuie interpretat în conformitate cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziție care recunoaște dreptul la bună administrare și în special dreptul de acces al fiecărei persoane la dosarul propriu. Deși este adevărat că Regulamentul nr. 45/2001 nu conține dispoziții care să permită unei instituții să refuze persoanei în discuție accesul la datele sale medicale, nu este mai puțin adevărat că regulamentul respectiv precizează modalitățile de acces la datele personale, inclusiv la cele cu caracter medical, și obligațiile instituțiilor în vederea protecției persoanelor fizice. Nu constituie, așadar, o încălcare a Regulamentului nr. 45/2001 și nici în special a articolului 13 litera (c) din regulamentul respectiv o decizie a unei instituții prin care se refuză unui funcționar accesul direct la un raport final al comisiei pentru invaliditate.

În orice caz, articolul 20 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 45/2001 justifică refuzul unei instituții de a acorda funcționarului său accesul direct la un raport final al comisiei pentru invaliditate. În ceea ce privește raportul final în care se menționează în special probleme de natură psihiatrică, instituția poate considera că este necesară protecția funcționarului în cauză și concilierea acestei protecții cu necesitățile secretului medical. Instituția poate astfel să decidă, în temeiul articolului vizat mai sus, că funcționarul în cauză poate avea acces la raportul final al comisiei pentru invaliditate numai prin intermediul unui medic de încredere pentru ca acesta să îi furnizeze explicațiile necesare pentru a înțelege avizul medical care a stat la baza deciziei de stabilire a invalidității.

(a se vedea punctele 40 și 41)

2.      Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște oricărei persoane dreptul de acces la dosarul propriu, dar precizează că un astfel de acces trebuie acordat, în special, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional. Această dispoziție nu prevede, așadar, cerința ca funcționarii să aibă, în orice ipoteză, un acces direct la dosarul lor medical, ci, dimpotrivă, dă posibilitatea unui acces indirect atunci când acest lucru este justificat de interesele legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional.

Prin urmare, nu se poate considera că articolul 26a din statut, în măsura în care recunoaște că funcționarul are dreptul de a lua cunoștință de dosarul său medical și precizează că un astfel de acces se va efectua în conformitate cu normele adoptate de fiecare instituție, încalcă articolul 41 articolul (2) litera (b) din cartă.

Același lucru este valabil pentru directiva internă a Consiliului nr. 2/2004 privind accesul funcționarilor sau al altor agenți la dosarul lor medical, care, după ce precizează că funcționarii beneficiază de un acces cât mai larg posibil la dosarul lor medical, stabilește condițiile și modalitățile acestui acces. Astfel, se prevede că dosarul medical trebuie să fie consultat în incinta serviciului medical al Consiliului, în prezența unei persoane desemnate de serviciul respectiv. Cu toate acestea, atunci când un funcționar solicită accesul la un raport medical care conține date cu caracter psihiatric sau psihologic, acesta va putea avea acces numai prin intermediul unui medic desemnat de el. Or, un acces indirect la astfel de rapoarte, prin intermediul unui medic de încredere desemnat de funcționarul respectiv, permite să se concilieze, după cum impune articolul 41 alineatul (2) litera (b) din cartă, dreptul funcționarului de a avea acces la documentele de natură medicală care îl privesc cu necesitățile secretului medical, care permit fiecărui medic să aprecieze posibilitatea de a comunica persoanei căreia îi acordă îngrijiri sau pe care o examinează natura afecțiunilor de care ar putea suferi.

(a se vedea punctele 51-53)

3.      Căile de atac statutare permit funcționarilor să conteste legalitatea unei decizii luate la capătul unei proceduri de stabilire a invalidității și, cu ocazia unei astfel de contestări, să invoce nelegalitatea actelor anterioare care sunt strâns legate de această decizie, precum raportul final al comisiei pentru invaliditate.

Chiar fără a cunoaște conținutul raportului final al comisiei pentru invaliditate, funcționarul în cauză poate introduce o reclamație în termenul stabilit prin statut, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, împotriva deciziei de stabilire a invalidității. În cazul respingerii reclamației, acesta este îndreptățit să introducă o acțiune în justiție în conformitate cu articolul 91 din statut pentru a solicita instanței Uniunii să examineze în special legalitatea raportului final al comisiei pentru invaliditate.

(a se vedea punctele 69 și 72)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 3 iunie 1997, H/Comisia, T‑196/95, punctele 48 și 49