HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

14 mai 2014

Cauza F‑11/13

Nicola Delcroix

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

„Funcție publică – Funcționar – SEAE – Șef de delegație într‑o țară terță – Transfer la sediul SEAE – Încetarea anticipată a funcției de șef de delegație”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din aceasta, potrivit căruia domnul Delcroix solicită, în esență, anularea deciziei prin care este transferat la sediul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din Bruxelles (Belgia) și prin care se pune astfel capăt repartizării sale ca șef al Delegației Uniunii Europene în Republica Djibouti. Prin aceeași cerere introductivă, domnul Delcroix solicită obligarea SEAE la plata către acesta a diferenței dintre vechea sa remunerație și cea pe care o primește de la data reîntoarcerii sale la sediu.

Decizia:      Anulează decizia, notificată prin scrisoarea din 8 martie 2012, de transfer al domnului Delcroix la sediul Serviciului European de Acțiune Externă, punând astfel capăt anticipat repartizării sale ca șef al Delegației Uniunii Europene în Republica Djibouti. Serviciul European de Acțiune Externă suportă propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Delcroix.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizare într‑un post de șef al unei delegații a Uniunii – Schimbarea repartizării unui funcționar la sediu în interesul serviciului – Autoritate competentă

(art. 221 TFUE; Decizia 2010/427 a Consiliului, art. 5)

2.      Funcționari – Principii – Dreptul la apărare – Conținut

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) litera (a)]

1.      Din articolul 221 TFUE și din articolul 5 din Decizia 2010/427 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) rezultă că delegațiile asigură reprezentarea diplomatică a Uniunii conform Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice din 18 aprilie 1961 și sunt plasate sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, astfel încât decizia de a rechema la sediu un șef de delegație nu poate, în sine, să revină directorului executiv al Serviciului European de Acțiune Externă și directorului departamentului de resurse umane.

(a se vedea punctul 25)

2.      Dreptul la apărare constituie un principiu fundamental al dreptului Uniunii, din care rezultă că, anterior adoptării deciziei care o afectează, persoana interesată trebuie să aibă posibilitatea să își exprime punctul de vedere în mod util cu privire la realitatea și la pertinența faptelor și împrejurărilor în temeiul cărora a fost adoptată această decizie. Pentru ca o încălcare a dreptului de a fi ascultat să poată determina anularea deciziei atacate, mai este necesar să se examineze dacă, în lipsa acestei neregularități, procedura ar fi condus la un rezultat diferit. A considera, în aceste condiții, că autoritatea competentă ar fi adoptat o decizie identică, chiar după ce ar fi ascultat persoana interesată, ar echivala cu lipsirea de conținut a dreptului fundamental de a fi ascultat consacrat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât ține chiar de esența acestui drept ca persoana interesată să poată influența procesul decizional în cauză.

(a se vedea punctele 35, 42 și 44)

Trimitere la:

Curte: 10 iulie 1986, Belgia/Comisia, 234/84, punctul 27; 5 octombrie 2000, Germania/Comisia, C‑288/96, punctul 99; 9 noiembrie 2006, Comisia/De Bry, C‑344/05 P, punctul 37

Tribunalul Uniunii Europene: 14 septembrie 2011, Marcuccio/Comisia, T‑236/02, punctul 115

Tribunalul Funcției Publice: 12 decembrie 2013, CH/Parlamentul, F‑129/12, punctul 38