HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
13 ianuarie 2011
Cauza F‑77/09
Bart Nijs
împotriva
Curții de Conturi a Uniunii Europene
„Funcție publică — Funcționari — Regim disciplinar — Procedură disciplinară — Articolele 22a și 22b din Statut — Imparțialitate — Termen rezonabil”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Nijs solicită, în principal, anularea, în primul rând, a deciziei din 15 ianuarie 2009 privind revocarea sa din funcție, în al doilea rând, a Deciziei nr. 81‑2007 a Curții de Conturi din 20 septembrie 2007 privind atribuirea de puteri de autoritate împuternicită să facă numiri (AIPN) unui comitet ad‑hoc, iar în al treilea rând, a tuturor deciziilor preparatorii adoptate de AIPN ad‑hoc; în subsidiar, reclamantul solicită Tribunalului să „rețină” că sancțiunea revocării este disproporționată
Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Curtea de Conturi.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Acțiune — Competența Tribunalului Funcției Publice — Limite
(art. 266 TFUE și 270 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 1)
2. Funcționari — Drepturi și obligații — Libertatea de exprimare — Divulgare de fapte care pot face să se prezume existența unei activități ilegale sau a unei încălcări grave — Protecție împotriva cercetărilor disciplinare — Condiții
[Statutul funcționarilor, art. 22a alin. (1) și art. 22b alin. (1)]
3. Funcționari — Regim disciplinar — Procedură disciplinară — Recurgerea la o autoritate ad‑hoc împuternicită să facă numiri, constituită din membri ai unei instituții, în cazul de față Curtea de Conturi — Admisibilitate
[art. 247 alin. (2) CE]
4. Funcționari — Regim disciplinar — Procedură disciplinară — Obligație a administrației de a‑și exercita puterea disciplinară cu atenție și cu imparțialitate
5. Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Concordanță între reclamație și acțiune — Identitate de obiect și cauză — Motive și argumente care nu figurează în reclamație, dar care sunt în strânsă legătură cu aceasta — Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
6. Funcționari — Regim disciplinar — Sancțiune — Putere de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri — Control jurisdicțional — Întindere — Limite
(Statutul funcționarilor, art. 17, 17a și 86‑89)
7. Funcționari — Regim disciplinar — Procedură disciplinară — Termene — Obligație a administrației de a acționa într‑un termen rezonabil — Apreciere
(Statutul funcționarilor, anexa IX)
1. Tribunalul Funcției Publice nu are competența să reformeze o sancțiune disciplinară sau să declare că o astfel de sancțiune este disproporționată și să delege autorității administrative sarcina de a pronunța o altă sancțiune. Astfel, revine autorului sancțiunii obligația de a lua măsurile necesare pentru executarea unei eventuale hotărâri de anulare.
(a se vedea punctul 55)
2. Articolul 22b alineatul (1) din statut face trimitere la articolul 22a alineatul (1) din statut pentru definirea informațiilor a căror divulgare nu poate declanșa cercetări disciplinare: aceste două texte nu vizează decât comunicarea de fapte concrete a căror primă apreciere a putut să îl determine pe funcționarul care le comunică să prezume în mod rezonabil existența unei activități ilegale sau a unei încălcări grave.
Divulgarea prevăzută la aceste articole nu este protejată împotriva cercetărilor disciplinare decât în cazul în care respectă această condiție și este efectuată sub rezerva impusă de cerințele de obiectivitate și de imparțialitate, de respectare a demnității funcției, de respectare a onoarei persoanelor și a prezumției de nevinovăție.
Protecția de la articolul 22b alineatul (1) din statut nu se poate aplica funcționarilor care se fac vinovați de săvârșirea unor nereguli precum încălcarea obligației de a da dovadă de un maximum de prudență și de reținere în publicitatea făcută cu privire la susțineri care sunt de competența Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).
(a se vedea punctele 65, 66, 70 și 80)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 2 mai 2007, Giraudy/Comisia, F‑23/05, punctul 162
3. O autoritate ad‑hoc împuternicită să facă numiri, constituită din membri ai Curții de Conturi, oferă toate garanțiile de egalitate de tratament în cadrul unei proceduri disciplinare, întrucât se cere ca membrii respectivi să ofere toate garanțiile de independență și de imparțialitate și să se conformeze acestei cerințe pe durata mandatului. Codul de conduită al membrilor Curții de Conturi prevede de asemenea că ei trebuie să evite orice situație de natură să declanșeze un conflict de interese.
În plus, orice autoritate administrativă are obligația, care se impune în mod cu totul special în domeniul disciplinar, de a respecta principiul imparțialității.
(a se vedea punctul 102)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 29 septembrie 2009, Hau/Parlamentul European, F‑125/07, punctul 27 și jurisprudența citată
4. Administrația trebuie să își exercite puterea disciplinară cu atenție și cu imparțialitate.
Misiunea funcționarului însărcinat cu efectuarea anchetei administrative implică în mod necesar ca el să procedeze la constatarea faptelor și a împrejurărilor relevante și, așadar, la evaluarea acestora pentru a le determina relevanța, precum și la aprecierea valorii probatorii a elementelor de probă care pot fi utilizate în cadrul cercetărilor disciplinare. Această putere de apreciere variază, la rândul său, în funcție de natura neregulilor disciplinare susceptibile să fie sancționate și de investigațiile pe care le necesită. Verificările efectuate de funcționarul însărcinat cu efectuarea anchetei impun ca acesta să facă o apreciere a elementelor care pot constitui o atingere adusă obligației de respectare a demnității funcției, ceea ce reprezintă o îndatorire importantă a oricărui funcționar, pentru a evidenția, dacă este cazul, elemente relevante. A‑i interzice să facă o apreciere ar împiedica orice anchetă administrativă cu privire la astfel de fapte.
(a se vedea punctele 110, 115 și 118)
5. În scopul protejării obiectivului procedurii precontencioase, constând în a permite administrației să își reconsidere decizia și să obțină astfel o soluționare pe cale extrajudiciară a diferendului, s‑a hotărât că norma privind concordanța dintre reclamație și acțiune nu poate interveni decât în cazul în care acțiunea în justiție modifică obiectul sau cauza reclamației, această ultimă noțiune, „cauză”, urmând a fi interpretată în sens larg, în înțelesul unei contestări a legalității interne a actului atacat sau, alternativ, al contestării legalității externe a acestuia. În consecință, sub rezerva unor excepții de nelegalitate și a unor motive de ordine publică, în mod normal, nu există o modificare a cauzei litigiului și, prin urmare, inadmisibilitate pentru nerespectarea normei privind concordanța decât dacă reclamantul care contestă în reclamația sa exclusiv validitatea formală a actului care îl lezează, inclusiv aspectele procedurale ale acestuia, invocă în cerere motive de fond sau, dimpotrivă, în care reclamantul, după ce a contestat în reclamația sa exclusiv legalitatea pe fond a actului care îl lezează, formulează o cerere introductivă care conține motive privind validitatea formală a acestuia, inclusiv aspectele sale procedurale.
(a se vedea punctul 129)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 1 iulie 2010, Mandt/Parlamentul European, F‑45/07, punctele 110, 119 și 120
6. Regimul disciplinar instituit de statut nu stabilește o relație automată între sancțiune și încălcarea săvârșită. Prin urmare, atunci când realitatea faptelor reținute a fi incriminatorii împotriva unui funcționar este stabilită, alegerea sancțiunii disciplinare adecvate aparține autorității împuternicite să facă numiri, iar instanța Uniunii nu poate substitui aprecierea sa celei a acestei autorități decât în cazul unei erori vădite sau a unui abuz de putere.
Instituțiile sunt îndreptățite să aștepte din partea funcționarilor cu grad de un anumit nivel ca aceștia să acționeze cu discernământ și cu circumspecție. Prin urmare, funcționarul, autor al unor înscrisuri injurioase pe care le‑a divulgat în mod extensiv, este răspunzător de două încălcări flagrante ale articolelor 17 și 17a din statut. Revocarea funcționarului în cauză nu are, așadar, un caracter disproporționat.
(a se vedea punctele 131, 132 și 135)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 18 decembrie 1997, Daffix/Comisia, T‑12/94, punctele 63 și 89; 12 septembrie 2000, Teixeira Neves/Curtea de Justiție, T‑259/97, punctul 108
7. Din principiul bunei administrări rezultă că autoritățile disciplinare au obligația de a efectua cu diligență procedura disciplinară și de a acționa astfel încât fiecare act de cercetare să intervină într‑un termen rezonabil în raport cu actul anterior. Problema dacă procedura disciplinară, odată inițiată, s‑a desfășurat cu diligența necesară este influențată de împrejurarea că de la pretinsa încălcare disciplinară s‑a scurs o perioadă mai lungă sau mai scurtă până la decizia de inițiere a procedurii.
Cu toate acestea, încălcarea principiului respectării termenului rezonabil nu justifică, de regulă, anularea deciziei adoptate la finalul unei proceduri administrative. Astfel, numai atunci când trecerea excesivă a timpului poate avea incidență chiar asupra cuprinsului deciziei adoptate în urma procedurii administrative, nerespectarea principiului termenului rezonabil afectează validitatea procedurii administrative. Aceasta poate fi situația chiar în procedurile de sancționare, atunci când trecerea excesivă a timpului afectează capacitatea persoanelor în cauză de a se apăra în mod efectiv.
(a se vedea punctele 141 și 146)
Trimitere la:
Curte: 13 decembrie 2000, SGA/Comisia, C‑39/00 P, punctul 44
Tribunalul de Primă Instanță: 13 ianuarie 2004, JCB Service/Comisia, T‑67/01, punctele 36 și 40 și jurisprudența citată
Tribunalul Funcției Publice: 13 ianuarie 2001, A și G/Comisia, F‑124/05 și F‑96/06, punctele 390 și 392