Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2020 – Comisia Europeană/Regatul Suediei
(Cauza C-22/20)
Limba de procedură: suedeza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve, C. Hermes, E. Ljung Rasmussen și K. Simonsson)
Pârât: Regatul Suediei
Concluziile reclamantei
Reclamanta solicită Curții:
constatarea faptului că Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană prin faptul că nu a transmis Comisiei informațiile necesare pentru a evalua exactitatea afirmațiilor potrivit cărora aglomerările Habo și Töreboda îndeplinesc cerințele Directivei 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale1 ;
constatarea faptului că Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 coroborat cu articolele 10 și 15 din Directiva 91/271/CEE prin faptul că nu a asigurat că, înainte de evacuarea acestora, apele urbane reziduale din aglomerările Lycksele, Malå, Mockfjärd, Pajala, Robertsfors și Tänndalen fac obiectul unei tratări secundare sau echivalente în conformitate cu cerințele directivei;
constatarea faptului că Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 coroborat cu articolele 10 și 15 din Directiva 91/271/CEE prin faptul că nu a asigurat că, înainte de evacuarea acestora, apele urbane reziduale din aglomerările Borås, Skoghall, Habo și Töreboda fac obiectul unei tratări mai riguroase decât cea descrisă la articolul 4 din directivă, în conformitate cu cerințele aceleiași directive, și
obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Statele membre, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 91/271/CEE a Consiliului, trebuie să vegheze ca apele urbane reziduale din aglomerările de o anumită dimensiune, înainte de a fi evacuate, să facă obiectul unei tratări secundare sau echivalente.
De asemenea, statele membre, în conformitate cu articolul 5 din directivă, sunt obligate să vegheze ca apele reziduale din aglomerările de o anumită dimensiune, înainte de a fi evacuate în zonele sensibile, să facă obiectul unei tratări mai riguroase decât cea descrisă la articolul 4.
Articolul 4 alineatul (3) coroborat cu punctul B.2 și cu tabelul 1 din anexa I la directivă, precum și articolul 5 alineatul (3) coroborat cu punctul B.3 și tabelul 2 din anexa I la directivă în cazul evacuărilor din aglomerări de peste 10 000 echivalent-locuitori, stabilește cerințele aplicabile pentru evacuările de ape uzate tratate (denumite în continuare „cerințele de evacuare”). Aceste cerințe stabilesc, în măsura în care este relevant în această speță, valori limită pentru cererea biochimică de oxigen (CBO), cererea chimică de oxigen (CCO) și azot.
Articolul 15 coroborat cu punctul D din anexa I la directivă stabilește cerințele aplicabile supravegherii și evaluării conformității cu cerințele de evacuare. Aceste cerințe prevăd numărul de probe anuale și intervalele de prelevare a probelor (denumite în continuare „cerințele de control”).
Articolul 10 din directivă stabilește cerințele aplicabile pentru conceperea, construirea, exploatarea și întreținerea stațiilor construite în conformitate cu cerințele de evacuare.
Comisia consideră, după evaluarea informațiilor prezentate de Suedia, că Suedia nu îndeplinește cerințele articolului 4 coroborat cu articolele 10 și 15 din directiva în cauză în cazul a șase aglomerări, în măsura în care cerințele de evacuare și/sau cerințele de control nu sunt îndeplinite.
Comisia consideră, de asemenea, după evaluarea informațiilor prezentate de Suedia, că Suedia nu îndeplinește cerințele articolului 5 coroborat cu articolele 10 și 15 din directivă în cazul altor patru aglomerări, în măsura în care nu sunt îndeplinite cerințele de evacuare.
Suedia susține, cu privire la două dintre aglomerări, că cerințele de evacuare pentru azot sunt îndeplinite pe baza retenției naturale. Totuși, Suedia nu a furnizat Comisiei informațiile necesare acesteia pentru a evalua exactitatea afirmațiilor Suediei cu privire la întinderea retenției naturale și conformitatea cu cerința directivei privind eliminarea azotului pe această bază. Comisia consideră că Suedia a încălcat astfel principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE.
____________
1 – JO 1991, L 135, p. 40.