HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)
10 aprilie 2019(*)
„Recurs – Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Termene – Notificare pe cale electronică – Calculul termenelor”
În cauza C‑282/18 P,
având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 23 aprilie 2018,
The Green Effort Limited, cu sediul în Londra (Regatul Unit), reprezentată de A. Ziehm, Rechtsanwalt,
recurentă,
celelalte părți din procedură fiind:
Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,
pârât în primă instanță,
Fédération internationale de l’automobile (FIA), cu sediul în Vernier (Elveția), reprezentată de M. Hawkins, solicitor, de T. Dolde, Rechtsanwalt, și de K. Lüder, Rechtsanwältin,
intervenientă în primă instanță,
CURTEA (Camera a șasea),
compusă din doamna C. Toader (raportoare), președintă de cameră, și domnii L. Bay Larsen și M. Safjan, judecători,
avocat general: domnul M. Campos Sánchez‑Bordona,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin recursul formulat, The Green Effort Limited solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 23 februarie 2018, The Green Effort/EUIPO – Fédération Internationale de l’Automobile (Formula E) (T‑794/17, nepublicată, denumită în continuare „ordonanța atacată”, EU:T:2018:115), prin care acesta a respins acțiunea sa având ca obiect anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 11 septembrie 2017 (cauza R 1827/2016‑2) privind o procedură de decădere între The Green Effort și Fédération internationale de l’automobile (denumită în continuare „decizia în litigiu”).
Cadrul juridic
Regulamentul (CE) nr. 207/2009
2 Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind [marca Uniunii Europene] (JO 2009, L 78, p. 1) a fost codificat ulterior prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1), aplicabil, în temeiul articolului 212 din acesta, începând de la 1 octombrie 2017.
3 Articolul 65 din Regulamentul nr. 207/2009, intitulat „Acțiune în fața Curții de Justiție”, prevede la alineatul (5), devenit articolul 72 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001:
„Acțiunea se introduce în fața Curții de Justiție în termen de două luni de la data notificării deciziei camerei de recurs.”
4 Articolul 79 din Regulamentul nr. 207/2009, intitulat „Notificare”, devenit articolul 98 din Regulamentul 2017/1001, prevede:
„Oficiul notifică din oficiu toate hotărârile și invitațiile de a se înfățișa înaintea sa, precum și comunicările care determină curgerea unui termen sau a căror notificare este prevăzută de alte dispoziții ale prezentului regulament sau ale regulamentului de punere în aplicare sau este dispusă de către președintele Oficiului.”
Regulamentul (CE) nr. 2868/95
5 Norma 65 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189) prevede:
„Modalitățile de notificare prin alte mijloace tehnice de comunicare sunt stabilite de președintele Oficiului.”
Decizia din 26 noiembrie 2013
6 Articolul 3 din Decizia nr. EX-13-2 a președintelui Oficiului din 26 noiembrie 2013 cu privire la comunicațiile electronice ale Oficiului și către acesta (denumită în continuare „decizia din 26 noiembrie 2013”), intitulat „User Area și alte sisteme restrânse”, are următorul cuprins:
„1. Oficiul va pune la dispoziție o platformă de comunicare electronică care va permite utilizatorilor să primească, să vizualizeze, să imprime și să înregistreze toate documentele și notificările disponibile pe cale electronică transmise de Oficiu și răspunsul la notificările și la cererile de dosar și alte documente. Această platformă electronică este un sistem restrâns și va fi numită «User Area» (spațiul utilizatorilor).
[…]
4. [Spațiul utilizatorilor] va propune opțiunea ca toate comunicările Oficiului să fie primite sub formă electronică. Dacă utilizatorul alege această opțiune, Oficiul va trimite toate notificările sub formă electronică prin intermediul acestei platforme electronice, în afară de cazul unei imposibilități tehnice.
[…]”
7 Articolul 4 din această decizie, intitulat „Comunicarea Oficiului prin intermediul User Area”, prevede la alineatele 1-4:
„1. Odată ce utilizatorul a activat opțiunea de a comunica cu Oficiul pe cale electronică, toate comunicările oficiale ale Oficiului disponibile sub formă electronică vor fi transmise, în principiu, prin intermediul platformei electronice.
2. Utilizatorii pot alege de asemenea să primească o alertă pentru fiecare notificare care le este transmisă prin intermediul platformei. Alerta servește exclusiv la informarea părților cu privire la faptul că un document a fost trimis în mesageria lor; ea nu constituie o notificare și nu are nicio altă valoare juridică.
3. Data la care documentul este plasat în mesageria unui utilizator este înregistrată de Oficiu și menționată în [spațiul utilizatorilor].
4. Fără a aduce atingere stabilirii precise a datei de notificare, se consideră că notificarea a avut loc în a cincea zi calendaristică următoare zilei în care Oficiul a plasat documentul în mesageria utilizatorului.”
8 Potrivit articolului 11 din decizia menționată, aceasta a intrat în vigoare la 2 decembrie 2013.
9 Decizia din 26 noiembrie 2013 a fost abrogată prin Decizia nr. EX-17-4 a directorului executiv al Oficiului din 16 august 2017 cu privire la comunicațiile electronice și modificată prin Decizia nr. EX-18-1 din 15 mai 2018, intrată în vigoare la 1 octombrie 2017, al cărei articol 3 alineatul 4 preia textul articolului 4 alineatul 4 din decizia din 26 noiembrie 2013.
Istoricul litigiului
10 The Green Effort a dobândit drepturile asupra mărcii verbale Formula E (denumită în continuare „marca contestată”), pentru care cererea de înregistrare a fost depusă la 17 noiembrie 2010, potrivit Regulamentului nr. 207/2009.
11 Produsele și serviciile a căror înregistrare a fost solicitată fac parte din clasele 25, 38 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– Clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte”;
– Clasa 38: „Difuzarea prin radio, televiziune și satelit”;
– Clasa 41: „Organizarea de evenimente sportive”.
12 Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene a fost publicată la 3 decembrie 2010, iar marca solicitată a fost înregistrată la 14 martie 2011.
13 La 15 martie 2016, Fédération internationale de l’automobile (FIA) a depus o cerere de decădere a mărcii contestate pentru toate produsele și serviciile, în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001, pentru motivul că aceasta nu a făcut obiectul unei utilizări serioase pentru o perioadă neîntreruptă de cinci ani.
14 La 21 martie 2016, divizia de anulare a EUIPO a invitat The Green Effort să prezinte, până la 21 iunie 2016, dovada utilizării serioase a mărcii contestate. Întrucât această dovadă a fost prezentată la 22 iunie 2016, cu nerespectarea termenului stabilit, ea nu a fost luată în considerare.
15 La 27 iulie 2016, The Green Effort a introdus în fața diviziei de anulare a EUIPO o cerere de restitutio in integrum, pentru a fi repusă în drepturile sale de a prezenta dovada respectivă.
16 Printr‑o decizie din 8 septembrie 2016, divizia de anulare a respins această cerere și a pronunțat decăderea mărcii în totalitate.
17 La 5 octombrie 2016, The Green Effort a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de anulare.
18 Prin decizia în litigiu, Camera a doua de recurs a EUIPO (denumită în continuare „camera de recurs”) a respins acțiunea menționată.
19 În susținerea deciziei sale, camera de recurs a considerat că nici titularul mărcii contestate, nici reprezentantul său nu au dovedit că au făcut efectiv dovada celei mai mari vigilențe în vederea respectării termenului stabilit pentru depunerea documentelor care dovedesc utilizarea serioasă a mărcii contestate. Ea a apreciat că, deși dosarul conține dovezi de tentative repetate de trimitere de către The Green Effort a unor comunicări electronice și a unor copii prin fax către EUIPO, toate comunicările sale au fost primite, potrivit orei spaniole, la 22 iunie 2016, și anume după expirarea termenului stabilit, explicațiile furnizate în acest sens neputând fi calificate drept „excepționale”.
20 În consecință, camera de recurs a confirmat decizia diviziei de anulare privind respingerea cererii de restitutio in integrum și, în ceea ce privește cererea de decădere a mărcii contestate, a considerat că, în lipsa unei dovezi a utilizării sale serioase în Uniunea Europeană în perioada relevantă sau a unor indicații privind motive întemeiate de neutilizare, drepturile The Green Effort trebuiau declarate nule în totalitate și considerate ca neproducând efecte începând de la 15 martie 2016.
Procedura în fața Tribunalului și ordonanța atacată
21 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 decembrie 2017, The Green Effort a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu, susținând că cererea sa de restitutio in integrum a fost respinsă în mod eronat, în măsura în care s‑a aflat în imposibilitatea de a trimite documentele care dovedesc utilizarea serioasă a mărcii contestate ca urmare a deficiențelor tehnice în sistemul de comunicare al EUIPO. The Green Effort a susținut de asemenea că FIA a acționat cu rea‑credință la depunerea cererii de decădere.
22 În cursul procedurii în fața Tribunalului, în urma unei cereri de regularizare efectuate de grefă privind comunicarea datei de notificare a deciziei în litigiu, The Green Effort a răspuns că aceasta i‑a fost notificată la 19 septembrie 2017.
23 Prin ordonanța atacată, Tribunalul a constatat, în consecință, că decizia în litigiu a fost notificată The Green Effort la 19 septembrie 2017, astfel că, potrivit articolului 58 din Regulamentul de procedură, termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 65 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 a expirat la 29 noiembrie 2017. Or, întrucât acțiunea a fost depusă la grefa acestei instanțe la 4 decembrie 2017, ea ar fi fost introdusă tardiv.
24 Pe de altă parte, Tribunalul a observat de asemenea că The Green Effort nu a dovedit și nici măcar nu a invocat existența unui caz fortuit ori de forță majoră care să permită Tribunalului să deroge de la termenul în cauză în temeiul articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 din statutul menționat.
25 Având în vedere aceste considerații, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate ca fiind vădit inadmisibilă.
Concluziile părților în fața Curții
26 The Green Effort solicită Curții:
– anularea hotărârii atacate și a deciziei în litigiu;
– admiterea concluziilor prezentate în acțiunea sa în primă instanță și
– obligarea EUIPO, precum și a FIA la plata cheltuielilor de judecată.
27 EUIPO și FIA solicită Curții:
– respingerea recursului și
– obligarea The Green Effort la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recurs
Cu privire la admisibilitate
28 FIA arată că recursul este în mod vădit inadmisibil în măsura în care The Green Effort caută să înlăture o constatare de fapt a Tribunalului privind data notificării deciziei în litigiu. Or, întrucât recursul în fața Curții este limitat la chestiuni de drept, Tribunalul este singurul competent să constate și să aprecieze situația de fapt.
29 În această privință, trebuie arătat că The Green Effort nu contestă data notificării deciziei în litigiu, astfel cum a fost reținută de Tribunal, însă îi reproșează acestuia că a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește calculul termenului de introducere a acțiunii formulate împotriva acestei decizii.
30 Rezultă că recursul este admisibil.
Cu privire la fond
31 În susținerea recursului, The Green Effort invocă mai întâi un motiv întemeiat pe stabilirea eronată de către Tribunal a punctului de plecare al termenului de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 65 din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 4 alineatul 4 din decizia din 26 noiembrie 2013. Ea arată, în continuare, în ceea ce privește temeinicia cererii de decădere, că FIA a acționat cu rea‑credință la depunerea acestei cereri și că dovada utilizării serioase a mărcii contestate a fost transmisă EUIPO în termenul impus. Dacă această dovadă nu a fost primită de EUIPO, aceasta s‑ar fi datorat unor deficiențe tehnice ale sistemului de comunicare al EUIPO, astfel că cererea sa de restitutio in integrum ar fi trebuit să fie admisă.
Argumentele părților
32 În ceea ce privește motivul întemeiat pe stabilirea eronată a punctului de plecare al termenului de introducere a acțiunii, The Green Effort arată că Tribunalul a calculat în mod eronat termenul de introducere a acțiunii împotriva deciziei în litigiu în măsura în care nu a ținut seama de faptul că, potrivit articolului 4 alineatul 4 din decizia din 26 noiembrie 2013, notificarea se consideră efectuată în a cincea zi calendaristică următoare datei creării documentului de sistemul EUIPO.
33 Întrucât decizia în litigiu a fost depusă în mesageria contului electronic al reprezentantului său la 19 septembrie 2017, notificarea ar fi considerată efectuată la 25 septembrie 2017, data de 24 septembrie 2017 fiind o zi de duminică. În consecință, termenul de două luni, majorat cu termenul de distanță de zece zile pentru introducerea acțiunii împotriva deciziei în litigiu expira la 5 decembrie 2017. Or, acțiunea a ajuns la grefa Tribunalului la 4 decembrie 2017, astfel că ordonanța atacată ar trebui să fie anulată.
34 EUIPO recunoaște că textul articolului 4 alineatul 4 din decizia din 26 noiembrie 2013 nu este lipsit de o anumită ambiguitate. Acesta arată că, potrivit interpretării reținute pentru calculul termenelor în cadrul propriilor proceduri administrative, expresia „fără a aduce atingere stabilirii precise a datei de notificare” este înțeleasă ca însemnând „independent de orice altă dată la care notificarea poate fi stabilită cu exactitate” sau „indiferent de orice altă dată la care o notificare poate fi stabilită cu exactitate”. Astfel, atunci când EUIPO notifică un document pe cale electronică, acesta include în mod automat o extensie de cinci zile calendaristice de la data plasării documentului în User Area (platforma de schimb al documentelor), în termenul pe care îl stabilește pentru orice răspuns sau pentru orice etapă procedurală următoare.
35 În speță însă, EUIPO apreciază că, în măsura în care, în răspunsul dat de The Green Effort în vederea remedierii neregularităților acțiunii sale în fața Tribunalului, aceasta a indicat data de 19 septembrie 2017 ca fiind data la care decizia în litigiu i‑a fost notificată, Tribunalul nu era obligat să solicite informații suplimentare privind mijloacele de notificare, ordonanța atacată nefiind viciată de neregularitate.
36 În ceea ce privește FIA, aceasta consideră că Tribunalul nu era ținut de decizia din 26 noiembrie 2013, astfel că omisiunea de a aplica dispozițiile acesteia nu poate justifica anularea ordonanței atacate.
Aprecierea Curții
37 Din dispozițiile coroborate ale articolelor 65 și 79 din Regulamentul nr. 207/2009, al căror conținut este reprodus în esență la articolele 72 și 98 din Regulamentul 2017/1001, reiese că o acțiune poate fi introdusă în fața Tribunalului în termen de două luni de la data notificării deciziei camerei de recurs.
38 În conformitate cu norma 65 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, modalitățile de notificare prin alte mijloace tehnice de comunicare decât faxul sunt stabilite de președintele Oficiului, devenit directorul executiv al EUIPO.
39 Întrucât decizia din 26 noiembrie 2013 a fost adoptată de directorul executiv al EUIPO și reglementează comunicațiile electronice ale EUIPO și către EUIPO și în special transmiterea notificărilor pe cale electronică, aceasta este, așadar, aplicabilă în prezenta cauză.
40 Potrivit articolului 4 alineatul 4 din această decizie, fără a aduce atingere stabilirii precise a datei de notificare, aceasta se consideră că a avut loc în a cincea zi calendaristică următoare zilei în care EUIPO a plasat documentul în mesageria utilizatorului.
41 În această privință, trebuie arătat că textul acestei dispoziții nu permite să se stabilească în mod univoc ponderea care trebuie dată termenilor „fără a aduce atingere” în sensul dispoziției respective.
42 Cu toate acestea, interpretarea propusă de EUIPO pentru expresia „fără a aduce atingere stabilirii precise a datei de notificare” cuprinsă la articolul 4 alineatul 4 din decizia din 26 noiembrie 2013, ca însemnând „indiferent de stabilirea precisă a datei de notificare” sau „independent” de aceasta, nu își găsește temeiul în diferitele versiuni lingvistice ale deciziei din 26 noiembrie 2013, care nu indică nicio divergență cu privire la expresia „fără a aduce atingere”. O asemenea interpretare ar lipsi de orice pertinență reală mențiunea efectuată în cadrul acestei dispoziții cu privire la stabilirea precisă a datei de notificare, întrucât o notificare ar fi considerată în orice împrejurări efectuată în a cincea zi calendaristică următoare zilei în care EUIPO a plasat documentul în mesageria utilizatorului.
43 Având în vedere aceste considerații, articolul 4 alineatul 4 din decizia din 26 noiembrie 2013 trebuie interpretat în sensul că o notificare va fi considerată efectuată în cincea zi calendaristică următoare zilei în care EUIPO a plasat documentul în mesageria utilizatorului, în afară de cazul în care data efectivă a notificării poate fi stabilită în mod exact la o dată diferită în acest interval.
44 O asemenea interpretare întrunește cerințele care rezultă din principiul securității juridice, evitând repunerea în discuție la nesfârșit a unei decizii a camerei de recurs, întrucât, dacă nu este efectuată nicio cerere de acces la documentul respectiv după depunerea sa în mesageria destinatarului, notificarea este considerată efectuată în a cincea zi calendaristică de la depunerea respectivă.
45 În consecință, întrucât este cert că reprezentantul The Green Effort a solicitat accesul la decizia în litigiu la 19 septembrie 2017, că a descărcat‑o și că a luat cunoștință de aceasta în aceeași zi, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat că, întrucât decizia în litigiu a fost notificată la 19 septembrie 2017, termenul de introducere a unei acțiuni împotriva acesteia a expirat la 29 noiembrie 2017. Motivul întemeiat pe stabilirea eronată a punctului de plecare al termenului de introducere a acțiunii trebuie, așadar, să fie respins ca fiind neîntemeiat.
46 Având în vedere toate considerațiile care precedă, nu mai este necesar să se examineze motivele legate de temeinicia cererii de decădere, nici motivele care au stat la baza respingerii cererii de restitutio in integrum.
47 Prin urmare, recursul trebuie să fie respins în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
48 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât The Green Effort a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform cererii EUIPO și a FIA.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară și hotărăște:
1) Respinge recursul.
2) The Green Effort Limited suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și pe cele efectuate de Fédération internationale de l’automobile (FIA).
Semnături