Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 15 februarie 2019 – X/College van burgemeester en wethouders van de gemeente Purmerend, Tamoil Nederland BV

(Cauza C-120/19)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Recurentă: X

Intimat: College van burgemeester en wethouders van de gemeente Purmerend, Tamoil Nederland BV

Întrebările preliminare

a. Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2008/68/CE¹ trebuie interpretat în sensul că se opune unei cerințe de autorizare a unei stații de alimentare cu GPL potrivit căreia respectiva stație de alimentare poate fi aprovizionată cu GPL doar prin intermediul unor autocisterne pentru GPL prevăzute cu un înveliș de protecție care previne încălzirea excesivă, în vreme ce această obligație nu este impusă în mod direct unuia sau mai multor operatori de autocisterne pentru GPL?

b. Pentru a se răspunde la prima întrebare, este relevant faptul că statul membru a încheiat cu organizațiile operatorilor economici din sectorul GPL (printre care operatori de stații de alimentare cu GPL, producători, comercianți și transportatori de GPL) un acord sub forma unui „Safety Deal hittewerende bekleding op LPG-autogastankwagens” („Safety Deal privind acoperirea autocisternelor pentru GPL cu un înveliș de protecție care previne încălzirea excesivă”), prin care operatorii s-au obligat să utilizeze învelișul de protecție care previne încălzirea excesivă, iar ulterior respectivul stat-membru a adoptat o circulară cum este „Circulaire effectafstanden externe veiligheid LPG-tankstations voor besluiten met gevolgen voor de effecten van een ongeval” („Circulara privind distanțele de siguranță în legătură cu siguranța exterioară a stațiilor de alimentare cu GPL în cazul deciziilor administrative referitoare la efectele unui accident”), prin care este definită o politică suplimentară privind riscurile, care este elaborată pornind de la ipoteza că stațiile de alimentare cu GPL sunt aprovizionate prin intermediul unor autocisterne prevăzute cu un înveliș de protecție care previne încălzirea excesivă?

a. În cazul în care instanța națională examinează legalitatea unei decizii de punere în aplicare care are ca scop să pună în aplicare îndeplinirea unei cerințe de autorizare care nu poate fi atacată de drept și care încalcă dreptul Uniunii:

În conformitate cu dreptul Uniunii și, în special, cu jurisprudența Curții privind autonomia procedurală națională, este admisibil faptul că instanța națională pleacă de la premisa legalității unei asemenea cerințe de autorizare, cu excepția cazului în care acest lucru constituie o încălcare evidentă a normelor de drept de rang superior, cum este dreptul Uniunii? În cazul unui răspuns afirmativ: dreptul Uniunii stabilește condiții (suplimentare) pentru această derogare?

Sau ar trebui ca instanța națională, în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv în lumina hotărârilor Curții de Justiție din 29 aprilie 1999, Ciola (C-224/97, EU:C:1999:212), și din 6 aprilie 2006, ED & F Man Sugar (C-274/04, EU:C:2006:233), să lase neaplicată o astfel de cerință de autorizare ca urmare a incompatibilității sale cu acest drept?

b. Este relevant pentru răspunsul la întrebarea 2a faptul că decizia de punere în aplicare constituie o sancțiune cu caracter reparatoriu (remedy) sau o sancțiune penală (criminal charge)?

____________

¹     Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO 2008, L 260, p. 13).