HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
7 iulie 2009
Cauzele conexate F‑99/07 și F‑45/08
Marjorie Danielle Bernard
împotriva
Oficiului European de Poliție (Europol)
„Funcție publică — Personalul Europol — Evaluare — Raport de evaluare — Avansare în treaptă — Competența autorului actului — Admisibilitate — Revocarea unei decizii — Lipsa unei reclamații”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 40 alineatul (3) din Convenția întocmită pe baza articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind instituirea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) și a articolului 93 alineatul (1) din Statutul personalului Europol, prin care doamna Bernard solicită: în cauza F‑99/07, în primul rând, anularea rapoartelor de evaluare din 5 februarie 2007 și din 25 iulie 2007, precum și a respingerii reclamației sale din 26 iunie 2007, în al doilea rând, obligarea Europol, pe de o parte, la plata către aceasta a unei măriri de salariu începând de la 1 septembrie 2006, fiind necesar ca suma menționată să fie însoțită de dobânzi legale și, pe de altă parte, la plata către aceasta a sumei de 7 500 de euro cu titlu de daune interese; în cauza F‑45/08, anularea raportului de evaluare din 25 iulie 2007 și a deciziei implicite a Europol prin care se respinge reclamația sa din 23 octombrie 2007, precum și obligarea Europol la plata către reclamantă a sumei de 7 500 de euro cu titlu de daune interese
Decizia: Anulează raportul de evaluare întocmit în privința reclamantei din 25 iulie 2007. Obligă Europol la plata către reclamantă a sumei de 3 000 de euro cu titlu de daune interese. Respinge celelalte capete de cerere formulate în cauza F‑99/07, Bernard/Europol. Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei F‑45/08, Bernard/Europol. Obligă Europol la plata tuturor cheltuielilor de judecată în cauza F‑45/08, Bernard/Europol, și Europol suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în cauza F‑99/07, Bernard/Europol. Reclamanta suportă o cincime din propriile cheltuieli de judecată în cauza F‑99/07, Bernard/Europol.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Agenți ai Europol — Avansare în treaptă la fiecare doi ani
(Statutul personalului Europol, art. 28 și 29)
2. Funcționari — Acțiune — Competență de fond — Litigiu cu caracter pecuniar în sensul articolului 93 din Statutul personalului Europol
(Statutul personalului Europol, art. 93)
3. Funcționari — Evaluare — Dispoziţie internă a Europol privind evaluarea personalului — Efecte juridice
(Statutul personalului Europol, art. 28 și 29)
4. Funcționari — Evaluare — Dispoziţie internă a Europol privind evaluarea personalului — Încălcare
(Statutul personalului Europol, art. 28 și 29)
5. Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Obligația de a stabili obiective — Întindere
6. Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire — Anulare a actului atacat care nu asigură repararea adecvată a prejudiciului moral
(Statutul personalului Europol, art. 93)
1. Un raport de evaluare, care nu provine de la directorul Europol, competent pentru acordarea unei avansări în treaptă, ci de la un evaluator, competent în materie de evaluare, nu poate în niciun caz să fie considerat, chiar implicit, drept o decizie inițială de refuz al avansării în treaptă, aceste două tipuri de decizii având un obiect distinct și fiind emise de două autorități competente diferite.
(a se vedea punctul 54)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Spee/Europol, F‑121/06, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 40
2. În litigiile cu caracter pecuniar, Tribunalul Funcției Publice dispune de competență de fond, în temeiul articolului 93 din Statutul personalului Europol, care îi permite să oblige instituția pârâtă să plătească sume determinate la care se adaugă, dacă este cazul, dobânzi moratorii.
O cerere prin care se urmărește plata unei măriri de salariu, însoțită de dobânzi moratorii, nu constituie concluzii cu caracter de somație, ci concluzii de natură pecuniară.
(a se vedea punctele 57 și 58)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 23 martie 2000, Rudolph/Comisia, T‑197/98, RecFP, p. I‑A‑55 și II‑241, punctele 33 și 92
3. O decizie a unei instituții comunitare comunicată întregului personal și care urmărește să garanteze un tratament identic în ceea ce privește evaluarea constituie o dispoziție internă și trebuie să fie considerată, în sine, o normă de conduită cu caracter indicativ pe care administrația și‑o autoimpune și pe care nu o poate înlătura fără a preciza motivele care au determinat‑o să procedeze astfel, sub sancțiunea încălcării principiului egalității de tratament.
Linii directoare care instituie norme privind elaborarea raportului de evaluare în cadrul Europol constituie o asemenea dispoziție internă. Astfel, atunci când o dispoziție internă prevede că un raport de evaluare este întocmit și semnat de superiorul ierarhic direct al agentului, întocmirea și semnarea raportului de către validator constituie, cu atât mai mult în lipsa abilitării acestuia, o încălcare a directivei menționate.
Deși o decizie adoptată de o autoritate necompetentă, din cauza nerespectării normelor privind repartizarea competenței, nu poate fi anulată decât dacă nerespectarea normelor amintite aduce atingere uneia dintre garanțiile acordate funcționarilor sau normelor privind o bună administrare în materia gestionării personalului, scopul unor Linii directoare privind procesul pentru dezvoltarea carierelor și pentru evaluarea personalului este de a permite administrației să obțină o informare periodică cât mai completă și mai precisă posibil privind condițiile în care agenții evaluați își îndeplinesc atribuțiile și de a garanta că evaluarea va fi făcută de persoane care cunosc cel mai bine munca agenților și care sunt, în consecință, cel mai bine plasați pentru a le stabili obiectivele. Prin urmare, aceste dispoziții au ca obiect să contribuie la o bună administrare în materie de gestionare a personalului, iar nerespectarea acestora poate, în principiu, să determine anularea unui raport de evaluare întocmit și semnat de validator.
(a se vedea punctele 79, 80, 83-85, 87 și 88)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 10 septembrie 2003, McAuley/Consiliul, T‑165/01, RecFP p. I‑A‑193 și II‑963, punctul 44; 13 iulie 2006, Vounakis/Comisia, T‑165/04, RecFP, p. I‑A‑2‑155 și II‑A‑2‑735, punctele 45-50
Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, Diomede Basili/Comisia, F‑108/06, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctele 61 și 62
4. În anumite ipoteze, administrația poate să se îndepărteze de la normele instituite de o dispoziție internă în cazul unei justificări obiective. Totuși, faptul că un agent al Europol s‑a aflat sub autoritatea directă a trei superiori ierarhici diferiți în cursul exercițiului de promovare și că aprecierile acestora din urmă se contraziceau nu este de natură să justifice întocmirea raportului de evaluare cu încălcarea punctului 8 din Liniile directoare privind procesul pentru dezvoltarea carierelor și pentru evaluarea personalului, în condițiile în care dispozițiile celui de al doilea paragraf al punctului 8 menționat mai sus vizează tocmai să reglementeze ipotezele în care un agent lucrează sub răspunderea mai multor superiori ierarhici direcți în cursul aceleiași perioade de evaluare.
Pe de altă parte, cu atât mai mult caracterul eterogen al aprecierilor diferiților superiori ierarhici ai unui agent nu poate constitui, în principiu, un motiv care să justifice nerespectarea normei instituite de liniile directoare potrivit căreia ultimul superior ierarhic al agentului întocmește raportul de evaluare, în caz contrar norma menționată fiind lipsită de orice conținut.
În consecință, în lipsa unei justificări obiective care să permită o derogare de la liniile directoare, un raport de evaluare adoptat cu încălcarea normei stabilite la punctul 8 al doilea paragraf din liniile directoare trebuie considerat ca fiind adoptat de o autoritate necompetentă.
(a se vedea punctele 89-91 și 93)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 21 octombrie 1998, Vicente‑Nuñez/Comisia, T‑100/96, RecFP, p. I‑A‑591 și II‑1779, punctele 67-76; McAuley/Consiliul, citată anterior, punctul 45
Tribunalul Funcției Publice: 9 iulie 2008, Kuchta/BCE, F‑89/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctele 49-59
5. Din Liniile directoare privind procesul pentru dezvoltarea carierelor și pentru evaluarea personalului rezultă că Europol este obligat, la finalul fiecărei perioade de evaluare, să stabilească pentru titularul postului obiective care vor servi apoi ca bază pentru întocmirea raportului de evaluare al perioadei următoare. Este viciat de ilegalitate un raport de evaluare întocmit fără ca, în prealabil, agentului să i se fi stabilit astfel de obiective.
(a se vedea punctele 95, 96 și 100)
6. Prejudiciul moral cauzat unui agent printr‑un raport de evaluare viciat de o neregularitate de o anumită gravitate, în speță adoptarea sa de o autoritate necompetentă și fără ca agentului să i se fi stabilit obiective, nu este reparat în mod adecvat și suficient prin anularea acestui act.
(a se vedea punctele 104-106)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 2004, Ferrer de Moncada/Comisia, T‑16/03, RecFP, p. I‑A‑261 și II‑1163, punctul 68