HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
11 iulie 2013
Cauza F‑86/12
Daria Haupt‑Lizer
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Concursul general EPSO/AD/60/06 – Prelungirea duratei de valabilitate a listei de rezervă ca urmare a unui concediu de maternitate și a unui concediu pentru creșterea copilului – Principiul egalității de tratament între bărbați și femei – Discriminare bazată pe sex”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Haupt‑Lizer solicită, cu titlu principal, anularea deciziei din 17 octombrie 2011 de a nu prelungi durata de valabilitate a listei de rezervă a concursului general EPSO/AD/60/06 până după data de 31 decembrie 2011
Decizia: Respinge acțiunea. Doamna Haupt‑Lizer suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile efectuate de Comisia Europeană.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Recrutare – Concurs – Natura juridică a raportului care există între candidatul care a reușit la concurs și instituția care organizează un concurs general – Aplicabilitatea dreptului național – Excludere
(Statutul funcționarilor, art. 27)
2. Funcționari – Egalitate de tratament – Cerere de prelungire a duratei de valabilitate a unei liste de rezervă ca urmare a concediului de maternitate și a concediului pentru creșterea copilului al candidatului care a reușit la concurs – Respingere – Discriminare bazată pe sex – Inexistență
(Directiva 2006/54 a Parlamentului European și a Consiliului; Directivele 92/85 și 96/34 ale Consiliului)
1. Relațiile instituțiilor cu candidații care au reușit la un concurs organizat în conformitate cu articolul 27 din statut nu pot fi reglementate de dispozițiile dreptului național.
(a se vedea punctul 45)
2. Din dispozițiile dreptului Uniunii care reglementează concediul de maternitate și concediul pentru creșterea copilului nu reiese că o persoană care și‑a exercitat dreptul la unul sau la altul dintre aceste concedii ar putea cere unui angajator potențial să suspende, în privința acesteia, procedurile în care este angajată. Ca urmare, un candidat care a reușit la concurs nu poate susține că exercitarea drepturilor în cauză l‑a împiedicat în mod obiectiv să întreprindă demersuri pentru a fi recrutat de o instituție a Uniunii.
În această privință, cu excepția cazului în care există circumstanțe medicale speciale legate de sarcină sau de naștere, faptul că o femeie se află în concediu de maternitate nu constituie un obstacol în calea participării acesteia la o procedură de recrutare. Limitând la cele două săptămâni din preajma nașterii perioada în care o femeie are obligația de a nu lucra, legiuitorul Uniunii nu a intenționat să prezume imposibilitatea persoanei în cauză de a efectua vreun demers profesional pe parcursul celorlalte săptămâni din concediul de maternitate. Astfel, deși este adevărat că o femeie are dreptul de a decide să se consacre în mod exclusiv copilului său în timpul concediului de maternitate, nu este mai puțin adevărat că aceasta nu poate utiliza alegerea sa personală ca pretext pentru a susține că a fost victima unei discriminări bazate pe sex.
De asemenea, în ceea ce privește concediul pentru creșterea copilului, împrejurarea că persoana își exercită dreptul la acest concediu nu constituie un obstacol în calea participării ei la o procedură de recrutare în cadrul Uniunii. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât, deoarece posibilitatea de a lua un concediu pentru creșterea copilului este deschisă atât femeilor, cât și bărbaților, exercitarea de către o persoană a dreptului său la concediu pentru creșterea copilului nu poate conduce la o discriminare directă bazată pe sex.
(a se vedea punctele 46, 49-53 și 55)
Trimitere la:
Curte: 30 iunie 1998, Brown, C‑394/96, punctul 22; 27 octombrie 1998, Boyle și alții, C‑411/96, punctul 58; 19 noiembrie 1998, Høj Pedersen și alții, C‑66/96, punctul 33; 18 martie 2004, Merino Gómez, C‑342/01, punctul 32; 18 noiembrie 2004, Sass, C‑284/02, punctul 32