Cerere de decizie preliminară introdusă de Bezirksgericht für Handelssachen Wien (Austria) la 20 iulie 2018 – KL și alții/UNIQA Österreich Versicherungen și alții

(Cauza C-479/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bezirksgericht für Handelssachen Wien

Părțile din procedura principală

Reclamanți: KL, LK, MJ, NI

Pârâte: UNIQA Österreich Versicherungen, DONAU Versicherung AG Vienna Insurance Group, Allianz Elementar Lebensversicherungs-Aktiengesellschaft

Întrebările preliminare

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 90/619/CEE¹ , coroborat cu articolul 31 din Directiva 92/96/CEE² , respectiv articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2002/83/CEE³ , coroborat cu articolul 36 alineatul (1) din directivă, respectiv articolul 185 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE⁴ , coroborat cu articolul 186 alineatul (1) din directivă trebuie interpretate în sensul că – în lipsa unor reglementări naționale privind efectele situației în care anterior încheierii unui contract de asigurare, s-a transmis o informare eronată cu privire la dreptul de reziliere – termenul pentru exercitarea acestui drept nu începe să curgă atunci când, în informare, întreprinderea de asigurare precizează că dreptul de reziliere trebuie exercitat în scris, chiar dacă potrivit dispozițiilor naționale, rezilierea se poate realiza în mod informal?

(În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 90/619/CEE, coroborat cu articolul 31 din Directiva 92/96/CEE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia, în cazul în care, înainte de încheierea contractului, se omite să se comunice informarea privind dreptul de reziliere sau în cazul în care s-a transmis o informare eronată, termenul de exercitare a dreptului de reziliere începe să curgă din momentul în care titularul poliței a aflat, indiferent în ce mod, despre dreptul său de reziliere?

Articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2002/83/CE, coroborat cu articolul 36 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretat în sensul că – în lipsa unor reglementări naționale referitoare la efectele situației în care anterior încheierii unui contract de asigurare, s-a omis informarea cu privire la dreptul de reziliere sau informarea a fost eronată – dreptul titularului poliței de a rezilia contractul se stinge cel mai târziu după ce, ca urmare a rezilierii contractului de către acesta, acestuia i s-a achitat valoarea de răscumpărare, și astfel, părțile contractante și-au îndeplinit integral obligațiile care rezultă din contract?

(În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare și/sau a unui răspuns negativ la a treia întrebare:)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 90/619/CEE, articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2002/83/CE, respectiv articolul 186 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale potrivit căreia, în cazul în care titularul poliței de asigurare își exercită dreptul de reziliere, acestuia trebuie să i se ramburseze valoarea de răscumpărare (valoarea actuală a asigurării calculată pe baza regulilor actuariale recunoscute)?

(În cazul în care a fost necesar să se analizeze a patra întrebare preliminară, iar răspunsul la aceasta a fost afirmativ:)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 90/619/CEE, respectiv articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2002/83/CE, respectiv articolul 186 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, potrivit căreia în cazul exercitării dreptului de reziliere, din cauza prescrierii, dreptul la o dobândă forfetară pentru primele restituite poate fi limitat la perioada ultimilor trei ani anteriori introducerii acțiunii?

____________

¹ A doua directivă 90/619/CEE a Consiliului din 8 noiembrie 1990 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la asigurarea directă de viață, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii și de modificare a Directivei 79/267/CEE (JO L 330, 29.11.1990, p. 50).

² Directiva 92/96/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă (asigurarea de viață) și de modificare a Directivelor 79/267/CEE și 90/619/CEE (A treia directivă privind „asigurarea de viață”) (JO L 360, 9.12.1992, p. 1- 27) .

³ Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață (JO L 345, p. 1, Ediție specială 06/vol. 4, p. 192).

⁴ Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335 p. 1).