ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

29 februarie 2012

Cauza F‑3/11

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Asigurări sociale – Accident – Cerere de depunere a unui document la dosarul privind accidentul – Respingere – Act care nu cauzează un prejudiciu – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Marcuccio solicită în principal, pe de o parte, anularea pretinsului refuz al Comisiei de a depune un document la dosarul său privind accidentul și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata către reclamant a sumei de 1 000 de euro pentru repararea prejudiciului pe care pretinde că l‑a suferit

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Reclamantul suportă în totalitate cheltuielile de judecată și este obligat la plata către Tribunal a sumei de 2 000 de euro.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Dosar privind accidentul – Noțiune – Definire de către dreptul Uniunii – Inexistență

(Statutul funcționarilor, art. 26, 26a și 73)

2.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Cerere de depunere a unui document la dosarul unui funcționar care a inițiat procedura de recunoaștere a unui accident – Act pregătitor – Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Reglementarea privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională, art. 16-25)

3.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Cheltuieli impuse Tribunalului Funcției Publice prin acțiunea abuzivă a unui funcționar – Obligarea funcționarului la rambursarea cheltuielilor menționate

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 94; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

4.      Principii generale de drept al Uniunii – Principiul dreptului la protecție jurisdicțională efectivă – Acțiune abuzivă a unui funcționar – Implicații

1.      Nici articolul 73 din statut, în partea care se referă în special la acoperirea riscurilor de accident, nici Reglementarea privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională, prevăzută în mod expres de aceeași dispoziție statutară, nu cuprind dispoziții privind constituirea unui dosar privind accidentul. Noțiunea unui astfel de dosar nu intră nici în domeniul de aplicare al articolului 26 din statut, nici în cel al articolului 26a din statut.

(a se vedea punctele 31 și 33)

2.      În cadrul unei proceduri medicale privind recunoașterea unui accident declarat corespunzător de funcționarul respectiv și ulterior stabilirea gradului de invaliditate după consolidarea leziunilor cauzate de accidentul menționat, cererea persoanei interesate de depunere la „dosarul privind accidentul”, care nu este altul decât dosarul de analizare a cererii sale de recunoaștere a accidentului și ulterior de stabilire a gradului de invaliditate care rezultă din acesta, a unui document care consemnează o informație care îl vizează nu poate fi considerată o cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut, a cărei respingere, implicită, poate face obiectul unei reclamații în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut și, în continuare, al unei acțiuni în temeiul articolului 91 din statut.

Astfel, articolele 16-25 din Reglementarea privind asigurarea riscurilor de accident și de boală profesională permit să se considere că este vorba despre o procedură specială, cu caracter strict medical și care nu poate fi deschisă decât la inițiativa exclusivă a funcționarului vizat sau a persoanelor în drept. Așadar, această procedură nu este o procedură de natură administrativă și în orice caz nu este o procedură administrativă care să poată afecta poziția administrativă a funcționarului.

Prin urmare, cererea de depunere este o cerere internă a procedurii medicale respective, includerea documentului în cauză în „dosarul privind accidentul” intrând în sfera competenței de organizare și de analizare a dosarului menționat de autoritatea care se ocupă de acesta. În aceste condiții, revine autorității împuternicite să analizeze cererea de recunoaștere a unui accident și ulterior, ca urmare, de stabilire a gradului de invaliditate care rezultă din acesta să asigure, în cadrul bunei desfășurări a procedurii medicale privind acest accident, o gestionare eficace și competentă a „dosarului privind accidentul”, adoptând orice act sau măsură adecvată.

(a se vedea punctele 34 și 39)

3.      În temeiul articolului 94 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, în cazul în care acesta a efectuat cheltuieli care ar fi putut fi evitate, în special dacă acțiunea este vădit abuzivă, poate să oblige partea care le‑a provocat la restituirea integrală sau parțială a acestora, fără ca suma restituită să poată depăși 2 000 de euro.

Aplicarea acestei dispoziții se impune atunci când instanțele Uniunii au constatat deja, de mai multe ori, că funcționarul reclamant a optat pentru calea contencioasă fără nicio justificare valabilă și că acțiunea în cauză se înscrie în prelungirea unui astfel de demers.

(a se vedea punctele 50 și 51)

4.      Cerința fundamentală a protecției jurisdicționale efective trebuie, pe de o parte, să permită oricărei persoane deplina exercitare a dreptului său la o cale de atac efectivă și, pe de altă parte, să permită instanțelor sesizate să administreze justiția cu eficacitate, tocmai în interesul tuturor justițiabililor.

(a se vedea punctul 53)