HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

26 iunie 2013

Cauza F‑12/12

Rita Di Prospero

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Numire – Reușită la un concurs ca urmare a invitării reclamantului să participe la acesta în vederea executării unei hotărâri – Numire în grad cu efect retroactiv”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care doamna Di Prospero solicită anularea deciziei implicite de respingere de către Comisia Europeană a cererii sale de încadrare în gradul AD 11 cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2010, precum și de reparare a prejudiciului său material și moral

Decizia:      Anulează decizia Comisiei Europene din 18 octombrie 2011 prin care doamnei Di Prospero i‑a fost refuzată încadrarea în gradul AD 11 începând de la 1 ianuarie 2010. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de doamna Di Prospero.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Acțiune introdusă de funcționari – Hotărâre de anulare – Efecte – Anularea unei decizii a Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) de a nu permite reclamantei să își depună candidatura pentru un concurs – Reclamant care a reușit la un alt concurs privind recrutarea într‑un grad inferior – Obligația administrației de a‑l numi într‑un grad superior cu efect retroactiv

[art. 266 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 3 și art. 31 alin. (1)]

În caz de anulare de către instanța Uniunii a unei decizii a Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) de a nu permite unui candidat să își depună candidatura la un concurs, buna executare de către administrație a acestei decizii necesită repunerea candidatului exact în situația în care ar fi trebuit să se afle dacă ar fi putut să se înscrie la concurs. În această privință, faptul de a permite persoanei interesate să își depună candidatura nu poate fi considerat o executare suficientă a obligației care rezultă din articolul 266 TFUE, în ipoteza în care, deoarece a reușit la un alt concurs, organizat în paralel și vizând recrutarea într‑un grad inferior, aceasta nu a putut beneficia de recrutarea în gradul mai înalt al primului concurs cu efect de la data la care au fost recrutați ceilalți candidați la acest concurs.

Astfel, în urma respectivei hotărâri de anulare, revine instituției sarcina, în exercitarea puterii de apreciere pe care i‑o conferă articolul 266 TFUE, de a face o alegere între diferitele măsuri disponibile în vederea concilierii intereselor serviciului cu necesitatea reparării prejudiciului produs reclamantului. Or, fiind obligată să adopte măsuri concrete pentru a elimina efectele nelegalității comise în privința candidatului, instituția trebuia, în aplicarea articolului 3 din statut, să țină seama de modificarea esențială a situației candidatului ulterioară hotărârii de anulare, și anume de intrarea sa în funcție. În consecință, nu exista nici un obstacol pentru ca instituția să îl numească pe candidat într‑un grad superior, în aplicarea articolului 31 alineatul (1) din statut, cu efect retroactiv.

Astfel, din moment ce încrederea legitimă a destinatarului este respectată în mod corespunzător, efectul retroactiv al unui act administrativ poate fi o măsură necesară pentru a garanta respectarea unui principiu fundamental, în speță a principiului unei căi de atac judiciare efective.

(a se vedea punctele 31-36)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 8 octombrie 1992, Meskens/Parlamentul European, T‑84/91, punctul 78; 29 iunie 2005, Pappas/Comitetul Regiunilor, T‑254/04, punctul 44

Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Smajda/Comisia, F‑135/07, punctul 48