Language of document : ECLI:EU:F:2007:123

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

5 iulie 2007

Cauza F‑26/06

Marli Bertolete și alții

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Agenți contractuali – Încadrare și remunerație – Oficiul «Infrastructură și logistică» din Bruxelles (OIB) – Educatoare – Foști lucrători salariați supuși sistemului de drept belgian – Schimbarea regimului aplicabil − Egalitate de tratament”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Bertolete și opt alți agenți contractuali ai Comisiei solicită anularea deciziilor autorității abilitate să încheie contractele prin care este stabilită încadrarea și remunerația acestora, în temeiul unor contracte de agenți contractuali care au fost semnate în aprilie 2005 și au început să își producă efectele de la 1 mai 2005, precum și anularea deciziilor aceleiași autorități, din 21 noiembrie 2005, prin care au fost respinse reclamațiile formulate de aceștia împotriva primelor decizii

Decizia: Anulează deciziile prin care Comisia a stabilit remunerația reclamanților, în temeiul unor contracte de agenți contractuali semnate în aprilie 2005. Respinge celelalte capete de cerere. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți. Reclamanții suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți contractuali – Încadrare

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 80 alin. (2) și art. 82 alin. (2)]

2.      Funcționari – Agenți contractuali – Remunerație

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, anexă, art. 2 alin. (2)]

3.      Funcționari – Agenți contractuali – Remunerație

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, anexă, art. 2 alin. (2)]

1.      Potrivit articolului 82 alineatul (2) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, condițiile minime privind studiile și experiența profesională cerute pentru recrutarea unui agent contractual în cadrul grupelor de funcții II și III sunt identice: persoana interesată trebuie să dețină o diplomă care să ateste absolvirea unui nivel de studii superioare sau de studii secundare care permit accesul la învățământul superior, însoțită, în acest din urmă caz, de o experiență profesională adecvată de cel puțin trei ani sau, atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, trebuie să dovedească o formare profesională sau o experiență profesională de nivel echivalent.

Precizările făcute în această privință la articolul 2 alineatul (1) literele (b) și (c) din Dispozițiile generale de punere în aplicare referitoare la procedurile privind angajarea și folosirea agenților contractuali în cadrul Comisiei nu sunt de natură să repună în discuție această constatare în ceea ce privește, în special, condiția privind dovedirea absolvirii unui nivel de studii secundare, atestată printr‑o diplomă care permite accesul la învățământul superior. Astfel, această din urmă diplomă, în cazul în care titularul său poate dovedi că are o experiență profesională adecvată de trei ani, permite accesul atât la un post care aparține grupei de funcții II, cât și la un post care aparține grupei de funcții III.

În aceste condiții, împrejurarea că agenții în cauză pot dovedi că dețin o diplomă care permite accesul la învățământul superior nu poate, în sine, justifica recrutarea acestora în grupa de funcții III mai degrabă decât în grupa de funcții II.

În plus, Comisia a adoptat Dispozițiile generale de punere în aplicare referitoare la măsurile tranzitorii aplicabile agenților angajați de Oficiul Infrastructurilor din Bruxelles în creșele și grădinițele din Bruxelles pentru a limita marja sa de apreciere în ceea ce privește aplicarea articolului 80 alineatul (2) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, care definește sarcinile ce se încadrează în diferitele grupe de funcții. Din articolul 1 alineatul (2) literele (b) și (c) din Dispozițiile generale de punere în aplicare menționate reiese în mod clar că persoanele angajate în calitate de educator puericultor fac parte din grupa de funcții II, cu excepția cazului în care au calitatea de „coordonator administrativ de personal potrivit dreptului belgian”, caz în care fac parte din grupa de funcții III.

(a se vedea punctele 38-41)

2.      Din textul articolului 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți reiese în mod clar că plata unei remunerații complementare, în cazul unei scăderi a acesteia, după angajarea în calitate de agent contractual a unui lucrător care avea anterior cu instituția un contract de muncă guvernat de dreptul național, în raport cu remunerația pe care o primea în această din urmă calitate, reprezintă o simplă posibilitate a instituției. În plus, articolul 2 alineatul (2) menționat acordă instituției o marjă de apreciere importantă în ceea ce privește stabilirea sumei suplimentare, în măsura în care aceasta are obligația de a ține seama de diferențele existente între legislația națională care era aplicabilă în materie de fiscalitate, de asigurări sociale și de pensii și normele aplicabile agentului contractual.

Comisia a pus în aplicare articolul 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți prin adoptarea articolelor 7 și 8 din Dispozițiile generale de punere în aplicare referitoare la măsurile tranzitorii aplicabile agenților angajați de Oficiul Infrastructurilor din Bruxelles în creșele și grădinițele din Bruxelles, precum și a anexelor I‑III la respectivele Dispoziții generale de punere în aplicare. Or, în temeiul acestor din urmă dispoziții, Comisia s‑a angajat într‑adevăr să plătească o sumă suplimentară anumitor categorii de agenți contractuali, potrivit normelor prevăzute de aceste dispoziții. Aceste din urmă norme de aplicare a articolului 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți nu pot încălca însă normele de rang superior ale dreptului funcției publice.

(a se vedea punctele 80, 81 și 83)

3.      Pentru a stabili dacă includerea alocațiilor familiale în definiția remunerațiilor nete primite în calitate de agent contractual, pe de o parte, și de lucrător salariat supus dreptului național, pe de altă parte, este de natură să afecteze în mod negativ agenții contractuali care, la datele avute în vedere în articolele 7 și 8 din Dispozițiile generale de punere în aplicare referitoare la măsurile tranzitorii aplicabile agenților angajați de Oficiul Infrastructurilor din Bruxelles în creșele și grădinițele din Bruxelles, aveau copii în întreținere în raport cu cei care, la aceleași date, nu aveau copii în întreținere, este important, în primul rând, să se constate că aceste două categorii de agenți contractuali se află în situații comparabile din punctul de vedere al finalității articolului 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți, care urmărește să compenseze o eventuală scădere a remunerației care ar fi determinată de trecerea persoanelor interesate la statutul de agent contractual.

În al doilea rând, includerea alocațiilor familiale în definiția remunerațiilor nete primite în calitate de agent contractual, pe de o parte, și de lucrător salariat supus dreptului național, pe de altă parte, are un efect direct asupra stabilirii sumei suplimentare ce rezultă din comparația dintre aceste remunerații nete, efectuată potrivit normelor din anexa I la Dispozițiile generale de punere în aplicare menționate. În cazul în care cuantumul alocațiilor familiale comunitare, inclus în primul termen al comparației, ar fi mai ridicat decât cel al alocațiilor primite în temeiul legislației statului membru în care este repartizat agentul, inclus în cel de al doilea termen al comparației, remunerația complementară plătită persoanelor care au deja unul sau mai mulți copii în întreținere la data trecerii la statutul de agenți contractuali ar fi redusă în mod corespunzător.

Rezultă din aceasta că includerea alocațiilor familiale în definiția remunerațiilor este de natură să dea naștere unor diferențe de tratament în ceea ce privește salariul, în funcție de aspectul dacă, la datele prevăzute la articolele 7 și 8 din Dispozițiile generale de punere în aplicare, agentul contractual în cauză avea sau nu avea copii în întreținere, diferențe care îl dezavantajează pe agentul care avea unul sau mai mulți copii în întreținere la aceste date. În această privință, faptul că alocațiile familiale constituie o componentă a remunerației pe care Comunitățile trebuie să o plătească funcționarilor sau agenților lor nu poate justifica existența unor diferențe de tratament între agenții contractuali atunci când este vorba numai ca aceștia să beneficieze de un supliment la salariu destinat să compenseze o scădere a remunerației produsă ca urmare a trecerii de la un regim de drept național la un regim de drept comunitar.

În consecință, în lipsa oricărei justificări obiective, punctele A și B din anexa I la Dispozițiile generale de punere în aplicare referitoare la măsurile tranzitorii aplicabile agenților angajați de Oficiul Infrastructurilor din Bruxelles în creșele și grădinițele din Bruxelles, la care face trimitere articolul 7 din aceste Dispoziții generale de punere în aplicare, nu respectă principiul general al egalității de tratament.

(a se vedea punctele 84-89)