HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a treia)

11 decembrie 2008

Cauza F‑58/07

Pascal Collotte

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2006 – Capacitatea de a lucra într‑o a treia limbă”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Collotte solicită anularea deciziei de a nu îi înscrie numele pe lista funcționarilor promovați la gradul A*12 în baza exercițiului de promovare 2006, astfel cum a fost publicată în Informations administratives (Informații administrative) nr. 55‑2006 din 17 noiembrie 2006, și obligarea Comisiei la plata, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciu moral și material, precum și pentru atingere adusă carierei reclamantului, a sumei de 25 000 de euro, sub rezerva majorării și/sau a diminuării în cursul procedurii

Decizia: Anulează decizia Comisiei de a nu înscrie numele reclamantului pe lista funcționarilor promovați la gradul A*12 în baza exercițiului de promovare 2006. Respinge celelalte capete de cerere. Obligă Comisia să suporte propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată ale reclamantului. Consiliul Uniunii Europene, intervenient în susținerea Comisiei, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Termene – Reclamații succesive

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (3)]

2.      Funcționari – Promovare – Condiții – Demonstrarea capacității de a lucra într‑o a treia limbă

[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (2); anexa III, art. 7, și anexa XIII, art. 11]

3.      Funcționari – Acțiune – Competență de fond

[art. 233 CE; Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (2), și art. 91 alin. (1)]

1.      În ipoteza unor reclamații succesive introduse în termenul de depunere a reclamației, termenul pentru acordarea unui răspuns la reclamație nu poate să curgă începând de la primirea, de către administrație, a primei reclamații, cu riscul de a lipsi autoritatea împuternicită să facă numiri de termenul de patru luni care îi este acordat în mod normal prin statut pentru a se pronunța în mod explicit asupra noii argumentații pe care funcționarul i‑o va fi prezentat‑o în ultimul rând, eventual cu puțin timp înainte de expirarea termenului pentru depunerea unei reclamații. De asemenea, atunci când autoritatea împuternicită să facă numiri a răspuns prin decizii succesive la reclamații succesive, funcționarul nu ar mai beneficia în totalitate de termenul de trei luni pe care i‑l acordă statutul, cu începere de la primirea răspunsului la reclamație, pentru a decide, din perspectiva acestui răspuns, dacă să formuleze sau să nu formuleze o acțiune, în măsura în care termenul de introducere a acțiunii ar curge de la notificarea răspunsului la prima reclamație și în condițiile în care reclamantul nu ar dispune încă de răspunsul autorității menționate la ansamblul motivelor, în special la cele prezentate pentru prima dată în cuprinsul ultimei reclamații.

În consecință, în ipoteza reclamațiilor succesive, trebuie să se rețină, pentru calcularea termenului de recurs, data primirii deciziei prin care administrația și‑a adoptat poziția definitivă cu privire la ansamblul argumentației prezentate de reclamant în termenul pentru depunerea unei reclamații. În cazul în care reclamantul a depus, în interiorul termenului pentru depunerea unei reclamații, o a doua reclamație care are același conținut ca prima reclamație, în special în măsura în care nu cuprinde nici o nouă cerere, nici un nou motiv, nici un nou element de probă, decizia prin care se respinge această a doua reclamație trebuie considerată un act pur confirmativ de respingere a primei reclamații, astfel încât termenul pentru introducerea acțiunii începe să curgă de la respectiva decizie de respingere. În schimb, în ipoteza în care cea de a doua reclamație cuprinde elemente noi în raport cu prima reclamație, este necesar să se considere decizia de respingere a celei de a doua reclamații drept o nouă decizie, adoptată, după reexaminarea deciziei de respingere a primei reclamații, în lumina celei de a doua reclamații.

(a se vedea punctele 31 și 32)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 8 noiembrie 2000, Ghignone și alții/Consiliul, T‑44/97, RecFP, p. I‑A‑223 și II‑1023, punctul 41; 11 decembrie 2007, Sack/Comisia, T‑66/05, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 41, care face obiectul unui recurs în fața Curții, C‑380/08 P

2.      Articolul 45 alineatul (2) din statut, în versiunea ce rezultă din Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, care prevede obligația funcționarului de a demonstra, înainte de a i se acorda prima promovare, capacitatea de a lucra într‑o a treia limbă, nu este aplicabil decât de la intrarea în vigoare a dispozițiilor comune de executare, adoptate de instituții de comun acord.

Astfel, întrucât, în orice caz, potrivit articolului 11 din anexa XIII la statut, legiuitorul a exclus aplicarea articolului 45 alineatul (2) la promovările care intră în vigoare înainte de 1 mai 2006, acest articol nu poate fi aplicat înainte de intrarea în vigoare a respectivelor dispoziții comune de executare în condițiile impuse de legiuitor, respectiv garantarea aplicării uniforme în diferitele instituții și legarea acestei noi obligații statutare de posibilitatea funcționarilor de a avea acces la formarea într‑o a treia limbă. În acest fel, o instituție nu poate pune în aplicare acest articol din statut în conformitate cu modalități stabilite numai de această instituție.

(a se vedea punctele 50-54)

3.      Este adevărat că instanța comunitară a funcției publice poate exercita, în anumite ipoteze, în temeiul articolului 91 alineatul (1) din statut, competența de fond care o abilitează să soluționeze în totalitate litigiile de natură financiară cu care este sesizată, statuând asupra drepturilor și obligațiilor funcționarului. Cu toate acestea, întrucât reclamantul a obținut anularea unei decizii prin care i se refuză promovarea, ca urmare a faptului că nu i se putea impune în mod legal condiția suplimentară cerută pentru a fi promovat ce constă în a stăpâni o a treia limbă, respectivul reclamant nu va putea obține în fața instanței despăgubiri pentru pretinsa întârziere ce a rezultat în evoluția carierei sale, chiar dacă dovedește că are vechimea necesară și un număr de puncte mai mare decât cel necesar pentru a fi promovat. Astfel, nu poate fi exclus ca alte considerații să poată împiedica promovarea reclamantului cu efect retroactiv, de exemplu, împrejurarea că numărul de funcționari promovabili care au atins pragul de promovare depășea numărul de promovări posibile din punct de vedere bugetar. Așadar, măsurile de executare pe care administrația trebuie să le adopte, în aplicarea articolului 233 CE, pentru a se conforma autorității de lucru judecat sunt cele prin intermediul cărora reclamantul poate fi repus în drepturi, eventual prin reconstituirea cu efect retroactiv a carierei.

(a se vedea punctele 67-70)

Trimitere la:

Curte: 18 decembrie 2007, Weißenfels/Parlamentul European, C‑135/06 P, Rep., p. I‑12041, punctele 64-68

Tribunalul de Primă Instanță: 15 martie 2007, Katalagarianakis/Comisia, T‑402/03, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 105 și 106