Language of document :

Recurs introdus la 2 iulie 2019 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 16 mai 2019 în cauzele conexate T-836/16 și T-624/17, Republica Polonă/Comisia Europeană

(Cauza C-562/19 P)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann, P.-J. Loewenthal, agenți)

Celelalte părți din procedură: Republica Polonă, Republica Ungară

Concluziile recurentei

Recurenta solicită:

anularea, în tot, a Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 16 mai 2019 în cauzele conexate T-836/16 și T-624/17, Republica Polonă/Comisia Europeană;

respingerea cererilor formulate de Republica Polonă împotriva Comisiei în cauza T-836/16 de anulare a Deciziei C(2016) 5596 final a Comisiei din 19 septembrie 2016 privind ajutorul de stat SA.44351 (2016/C) (ex 2016/NN), prin care a fost deschisă procedura oficială de investigare în legătură cu impozitul polonez din sectorul comerțului cu amănuntul și prin care s-a dispus suspendarea acesteia și în cauza T-624/17 de anulare a Deciziei (UE) 2018/160 a Comisiei din 30 iunie 2017 privind ajutorul de stat SA.44351 (2016/C) (ex 2016/NN), pe care Polonia l-a acordat în legătură cu impozitul polonez din sectorul comerțului cu amănuntul și obligarea Republicii Polone la suportarea cheltuielilor de judecată aferente procedurii derulate în prima instanță și a celor aferente prezentei proceduri;

în subsidiar, în cazul în care cele două cereri nu vor fi respinse în întregime, trimiterea cauzelor la Tribunal spre rejudecare în ceea ce privește capetele de cerere care nu au fost soluționate în primă instanță și amânarea pronunțării asupra cheltuielilor de judecată aferente procedurii derulate în primă instanță, precum și a celor aferente prezentei proceduri de recurs până la soluționarea acestei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În recurs, Comisia invocă două motive.

În cadrul primului motiv de recurs, Comisia susține că Tribunalul ar fi încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE, atunci când a decis că impozitul polonez din sectorul comerțului cu amănuntul nu este selectiv. Eroarea de drept săvârșită de Tribunal s-ar baza pe următoarele motive:

- În primul rând, Tribunalul ar fi stabilit în mod neîntemeiat, la punctele 63-68 din motivele hotărârii atacate, că Comisia ar fi comis o eroare atunci când, în definirea cadrului de referință, nu a ținut seama de cotele progresive ale impozitului polonez din sectorul comerțului cu amănuntul. Contrar precizărilor Tribunalului, opinia prezentată de Comisie în decizia de încheiere a procedurii este în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție. Prin urmare, Tribunalul a comis o eroare de drept în stabilirea cadrului de referință.

- În al doilea rând, Tribunalul ar fi statuat în mod neîntemeiat, la punctele 69-78 din hotărârea atacată, că Comisia ar fi stabilit în mod incorect obiectivul impozitului din sectorul comerțului cu amănuntul, pe baza căruia ar trebui evaluat caracterul comparabil al întreprinderilor. Curtea de Justiţie ar fi statuat în mod constant că numai obiectivul fiscal, stabilit ca obiect al impozitului, respectiv faptul generator al respectivului impozit ar fi relevant pentru a evalua caracterul comparabil al întreprinderilor. Alte obiective indisociabil legate, precum capacitatea financiară, ar fi relevante numai pentru aprecierea justificării obiective a inegalității de tratament a întreprinderilor comparabile. Prin urmare, constatarea făcută de Tribunal în ceea ce privește evaluarea caracterului comparabil al întreprinderilor, potrivit căreia prin impozitul polonez din sectorul comerțului cu amănuntul s-ar urmări - aparent - o redistribuire, ar reprezenta o eroare de drept.

- În al treilea rând, Tribunalul ar fi statuat în mod neîntemeiat, la punctele 79-83 din hotărârea atacată, că, atunci când a stabilit că nu ar exista nicio justificare pentru regimul progresiv al impozitului polonez din sectorul comerțului cu amănuntul în scopul redistribuirii, Comisia ar fi comis o eroare.  Explicațiile Tribunalului, potrivit cărora impozitul polonez din sectorul comerțului cu amănuntul nu ar avea un caracter discriminator și ar avea ca scop redistribuirea, s-ar baza pe ipoteza incorectă că întreprinderile care obțin venituri (cifre de afaceri) mari ar fi mai profitabile decât cele care obțin venituri (cifre de afaceri) mai mici. Astfel, Tribunalul ar fi comis o eroare de drept atunci când a stabilit că obiectivul redistribuirii, care nu ar fi indisociabil legat de impozitul din sectorul comerțului cu amănuntul, ar putea justifica inegalitatea de tratament a întreprinderilor. În plus, pe baza acestei prezumții incorecte, Tribunalul ar fi transferat, de la statul membru la Comisie, sarcina probei în ceea ce privește faptul că regimul progresiv ar fi justificat de pretinsa finalitate a redistribuirii, Comisia trebuind să demonstreze că nu există o astfel de justificare.

În cadrul celui de al doilea motiv de recurs, Comisia invocă faptul că, la punctele 104-109 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi încălcat articolul 108 alineatul (2) TFUE și articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2015/1589 al Consiliului. În hotărârea respectivă, Tribunalul ar fi constatat că, atunci când a decis deschiderea unei proceduri oficiale de investigare și a dispus suspendarea impozitului polonez pe comerțul cu amănuntul, Comisia ar fi comis o eroare evidentă. Această constatare s-ar baza pe o analiză a deciziei prin care s-a încheiat procedura oficială de investigare. În măsura în care Tribunalul a utilizat același criteriu de control judiciar în privința deciziei de deschidere a procedurii, precum și la aprecierea valabilității deciziei care încheie procedura, acesta a comis o eroare de drept. Mai exact, în cazul primei decizii menționate, Tribunalul a utilizat un criteriu de control de nivel înalt, în loc să examineze dacă în mod evident Comisia nu ar fi putut avea nicio îndoială că impozitul în litigiu nu ar fi fost selectiv.

____________