HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

12 iunie 2013

Cauza F‑5/12

Slawomir Bogusz

împotriva

Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex)

„Funcție publică – Agenți temporari – Personalul Frontex – Modificarea condițiilor de desfășurare a perioadei de probă prevăzute la articolul 14 din RACA – Concediere la sfârșitul perioadei de probă – Stabilirea obiectivelor – Motiv invocat pentru prima oară în ședință”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Bogusz solicită anularea, pe de o parte, a deciziei din 15 aprilie 2011 prin care i se revocă drepturile de acces ca administrator la rețeaua Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex), precum și accesul fizic la serverele informatice și la anumite săli tehnice ale Departamentului pentru tehnologii informatice și comunicare al Frontex și, pe de altă parte, a deciziei din 24 mai 2011 de reziliere a contractului său la terminarea perioadei de probă

Decizia:      Respinge acțiunea. Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte un sfert din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Bogusz. Domnul Bogusz suportă trei sferturi din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Obiect – Condiții de desfășurare – Modificarea acestor condiții în cursul perioadei de probă – Obligația evaluatorului de a ține cont de această modificare – Absență în cazul unei modificări legate de comportamentul agentului

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14)

2.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Decizie de concediere după terminarea perioadei de probă – Motivare – Cerințe

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14)

3.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Raport de final al perioadei de probă – Întocmirea raportului privind perioada de probă înainte de terminarea perioadei de probă – Admisibilitate

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14 alin. (3)]

4.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Perioadă de probă – Stabilirea obiectivelor de atins – Modificarea listei obiectivelor în etapa redactării raportului de final al perioadei de probă – Inadmisibilitate

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 14 alin. (3)]

1.      Deși o perioadă de probă vizează să determine dacă contractul unui agent poate fi menținut având în vedere performanțele sale, nu este mai puțin imperativ ca, în această perioadă, agentului aflat în perioada de probă să i se dea posibilitatea să facă dovada calităților sale, ceea ce înseamnă, în practică, faptul că funcționarul sau agentul aflat în perioada de probă trebuie să beneficieze de condiții materiale adecvate pentru a‑și îndeplini sarcinile care i‑au fost atribuite.

În cazul în care administrația decide să modifice condițiile în care se desfășoară perioada de probă pentru motive care nu au legătură cu funcționarul sau cu agentul vizat, evaluatorul trebuie să țină cont de aceasta pentru a stabili în ce măsură funcționarul sau agentul respectiv și‑a atins obiectivele și, prin urmare, pentru a evalua performanța sa. În schimb, în cazul în care această modificare este consecința comportamentului persoanei interesate, aceasta din urmă nu poate invoca modificarea respectivă ca pretext pentru a susține că nu a fost în măsură să efectueze sarcinile care i‑au fost atribuite și, prin urmare, pentru a justifica faptul că nu a atins obiectivele care i‑au fost stabilite. Astfel, un funcționar sau un agent nu poate invoca propriile fapte pentru a fi exonerat de obligațiile sale profesionale.

(a se vedea punctele 56 și 57)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 5 martie 1997, Rozand‑Lambiotte/Comisia, T‑96/95, punctul 95

Tribunalul Funcției Publice: 3 martie 2009, Patsarika/Cedefop, F‑63/07, punctul 39 și jurisprudența citată

2.      În cazul în care o decizie de reziliere a unui contract de agent temporar la terminarea perioadei de probă este întemeiată pe mai multe motive, pentru ca decizia respectivă să fie legală este suficient ca anumite motive să fie valide și să fie evident că, numai pe baza acestor motive, administrația ar fi ajuns la o concluzie identică.

Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât o decizie de reziliere a unui contract de agent temporar la terminarea perioadei de probă se distinge prin natura sa de concedierea unui agent după terminarea acestei perioade de probă. Astfel, în timp ce, în acest din urmă caz, este necesară o examinare minuțioasă a motivelor care justifică încetarea unui raport de muncă stabilit, în primul caz examinarea trebuie să fie globală și să se refere la existența sau la inexistența unui ansamblu de elemente pozitive evidențiate în cursul perioadei de probă din care să reiasă că titularizarea persoanei aflate în perioada de probă este în interesul serviciului.

(a se vedea punctul 75)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 9 iulie 2009, Notarnicola/Curtea de Conturi, F‑85/08, punctul 70 și următoarele; 28 martie 2012, BD/Comisia, F‑36/11, punctul 83

3.      Administrația nu trebuie să aștepte terminarea perioadei de probă pentru a aprecia dacă obiectivele care au fost stabilite pentru această perioadă de probă au fost sau nu au fost atinse. Astfel, articolul 14 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți prevede că autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă poate decide concedierea unui agent temporar în cazul în care activitatea sa se dovedește, în mod evident, pe baza raportului său privind perioada de probă, necorespunzătoare, ceea ce presupune, prin urmare, ca raportul să fie întocmit înainte de terminarea perioadei de probă. Cerința ca raportul privind perioada de probă să fie întocmit înainte de terminarea perioadei de probă nu se opune evaluării depline a capacității agentului vizat de a‑și îndeplini obiectivele pentru finalul perioadei de probă.

(a se vedea punctele 78 și 79)

4.      Un evaluator nu poate, în principiu, să modifice lista obiectivelor stabilite pentru un funcționar sau pentru un agent în stadiul redactării raportului privind perioada de probă, întrucât acest lucru ar echivala cu faptul de a‑i imputa acestuia neatingerea unor obiective despre care nu avea cunoștință la începutul perioadei de probă. În mod cert, în cazul în care, de facto, unui funcționar sau unui agent i‑au fost stabilite alte obiective decât cele convenite inițial la începutul perioadei de probă, evaluatorul poate să le ignore pe acestea din urmă și să ia în considerare celelalte obiective în raportul privind perioada de probă, însă, în acest caz, este obligația administrației de a dovedi că aceste noi obiective fuseseră într‑adevăr stabilite pentru persoana interesată în cursul perioadei de probă. Dacă acesteia îi sunt stabilite noi obiective în perioada de probă, raportul privind perioada de probă trebuie să menționeze acest lucru în special în scopul ca validatorul să cunoască faptul că persoana aflată în perioada de probă a avut la dispoziție mai puțin timp decât era prevăzut inițial pentru a le atinge și să poată ține cont de acest lucru.

(a se vedea punctele 80-82)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 14 septembrie 2010, Rossi Ferreras/Comisia, F‑85/09, punctul 58