HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)
22 mai 2008(*)
„Funcție publică – Concurs general – Condiții de admitere – Experiența profesională cerută – Refuzul de a recruta un candidat înscris pe lista de rezervă – Puterea de apreciere a comisiei de evaluare și a AIPN”
În cauza F‑145/06,
având ca obiect acțiunea formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA,
César Pascual García, cu domiciliul în Madrid (Spania), reprezentat de B. Cortese și C. Cortese, avocați,
reclamant,
împotriva
Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de domnul J. Currall și de doamna M. Velardo, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din domnul S. Van Raepenbusch (raportor), președinte, doamna I. Boruta și domnul H. Kanninen, judecători,
grefier: domnul R. Schiano, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 6 martie 2008,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea primită la grefa Tribunalului la 22 decembrie 2006 prin fax (depunerea originalului efectuându‑se la 2 ianuarie 2007), domnul Pascual García, candidat care a reușit la concursul general EPSO/B/23/04 (JO C 81 A din 31 martie 2004, p. 17), solicită în special anularea deciziei din 7 aprilie 2006 a directorului general al Centrului Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Comunităților Europene, cu sediul la Ispra (Italia) de a nu lua în considerare candidatura sa pentru postul la care se referă anunțul pentru ocuparea unui post vacant COM/2005/2969 și de a insera o observație în cuprinsul listei de rezervă a concursului amintit prin care informa serviciile Comisiei că reclamantul nu îndeplinește condițiile de admitere la respectivul concurs (denumită în continuare „decizia atacată”).
Istoricul cauzei
2 Reclamantul a obținut licența în științele fizicii în luna august 1998 și, în anul 2000, licența în științele materialelor la Universitatea Autonomă din Madrid (Spania) (Universidad autonoma de Madrid, denumită în continuare „UAM”).
3 Din 1 februarie 2001 până la 31 ianuarie 2004, reclamantul a lucrat în cadrul Școlii Normale Superioare din Pisa (Italia) (Scuola Normale Superiore, denumită în continuare „SNS”) și al Institutului Național de Fizica Materiei (Istituto Nazionale per la Fisica della Materia, denumit în continuare „INFM”) pe un post de perfecționare în fizica materiei condensate (posto di perfezionamento triennale in fisica della materia condensata, denumit în continuare „doctorat de cercetare”). În această perioadă, a efectuat cercetări în domeniul semiconductorilor și al nanoștiinței, în cadrul „National Enterprise for nanoScience and nanoTechnology”, întreprindere comună de cercetare înființată de SNS și de INFM (denumită în continuare „NEST”), și a participat, în același timp, la 150 de ore de curs.
4 Trebuie observat că, după înființarea doctoratului de cercetare în Italia prin Decreto del Presidente della Repubblica 11 luglio 1980, n. 382, Riordinamento della docenza universitaria, relativa fascia di formazione nonché sperimentazione organizzativa e didattica (Decretul Președintelui Republicii din 11 iulie 1980 nr. 382 privind reforma învățământului academic, formarea și experimentarea în organizare și didactică, GURI nr. 209 din 31 iulie 1980), prin Legge 18 giugno 1986, n. 308, Equipollenza del Diploma di Perfezionamento della Scuola Normale Superiore di Pisa con il titolo di Dottore di Ricerca (Legea din 18 iunie 1986 nr. 308, GURI nr. 149 din 30 iunie 1986) s‑a stabilit echivalența între diploma de perfecționare (diploma di perfezionamento) acordată de SNS și doctoratul de cercetare (dottore di ricerca) acordat de celelalte universități italiene.
5 Din 2 februarie 2004 până la 1 februarie 2005, reclamantul a continuat să lucreze pentru SNS, de această dată în temeiul unui contract de colaborare la activitatea de cercetare (contratto di collaborazione ad attività di ricerca, denumit în continuare „contract de cercetare”).
Concursul general EPSO/B/23/04
6 La 31 martie 2004, s‑a publicat anunțul de concurs general EPSO/B/23/04 pentru constituirea unei rezerve de recrutare de asistenți tehnici (B5/B4) în domeniul cercetării și al tehnicii (denumit în continuare „anunțul de concurs”). Acest concurs cuprindea mai multe domenii, printre care și pe cel al „fizicii, științei materialelor, mecanicii și electronicii”, la care reclamantul și‑a depus candidatura. Data limită de înscriere a fost stabilită la 30 aprilie 2004.
7 În ceea ce privește „fizica, știința materialelor, mecanica și electronica”, atribuțiile erau descrise în cuprinsului titlului A punctul I din anunțul de concurs, după cum urmează:
„În esență, atribuțiile constau în:
– exploatarea și conceperea, pe bază de îndrumări, a unor instalații experimentale, aplicarea de măsuri experimentale;
– elaborarea și utilizarea de tehnici analitice;
– verificarea și validarea rezultatelor;
– aplicarea de metode de asigurare a calității în domeniile de mai sus.
[…]
În special:
– instrumentare, sisteme de supraveghere, sisteme de măsură și de detectare în domeniul mediului, al sănătății, al energiilor regenerabile și al emisiilor;
– analiza și tratarea materialelor pentru tehnologiile biomedicale;
– conceperea și realizarea de instalații experimentale;
– instalații și întreținerea sistemelor hidraulice, înaltă presiune, presiune joasă și criogenie;
– metrologie;
– sarcina de a răspunde de un laborator electronic și electrotehnic;
– sarcina de a răspunde și de a menține instalațiile electronice;
– achiziția de date și modelizare.”
8 Titlul A punctul II din anunțul de concurs preciza condițiile de admitere referitoare la titluri sau la diplome, la experiența profesională și la cunoștințele lingvistice pe care candidații trebuiau să le îndeplinească la data limită stabilită pentru înscriere. În special, în ceea ce privește experiența profesională cerută, rubrica 2 avea următorul cuprins:
„Candidații trebuie să fi dobândit, ulterior diplomei sau certificatului de absolvire a studiilor secundare, o experiență profesională de minimum patru ani într‑un post cu normă întreagă, din care doi ani în raport cu natura funcțiilor.
Vor fi considerate experiență profesională, pentru o durată maximă de doi ani:
– orice perioade de stagiu de specializare sau de perfecționare profesională în vederea pregătirii pentru exercitarea atribuțiilor definite în titlul A punctul I, dacă sunt corespunzător atestate;
– orice perioade suplimentare de formare, de studii sau de cercetare în vederea pregătirii pentru exercitarea atribuțiilor definite în titlul A punctul I și care sunt absolvite cu o diplomă de nivel cel puțin echivalent celui care permite accesul la concurs.
Dacă perioada stagiului de specializare sau de perfecționare profesională coincide cu o perioadă de activitate profesională, comisia de evaluare va lua în considerare numai perioada de activitate profesională.”
9 Titlul C prevedea la rubrica 3, „Candidatura completă”, că, în cuprinsul actului de candidatură, trebuiau precizate în detaliu cetățenia, studiile, perioadele de formare, de stagiu, de cercetare, precum și experiența profesională și trebuiau anexate la acest act înscrisuri justificative pe baza cărora comisia de evaluare să verifice în ce măsură candidații îndeplinesc condițiile indicate în cuprinsul titlului A punctul II din anunțul de concurs.
10 Prin scrisoarea din 30 martie 2005, Oficiul Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO) l‑a informat pe reclamant că îndeplinește toate condițiile prevăzute în anunțul de concurs, iar ulterior, prin scrisoarea din 13 octombrie 2005, EPSO i‑a indicat că numele său a fost înscris pe lista de rezervă, care urma să expire la 31 decembrie 2007, fără ca aceasta să îi dea o garanție în privința unei eventuale recrutări.
Anunțul pentru ocuparea unui post vacant COM/2005/2969
11 JRC a publicat anunțul pentru ocuparea unui post vacant COM/2005/2969 – B*3/B*11 (denumit în continuare „anunțul pentru ocuparea unui post vacant”). La 21 noiembrie 2005, reclamantul a fost invitat la un interviu de angajare în cadrul Institutului pentru Sănătatea și Protecția Consumatorilor din Ispra (denumit în continuare „IHCP”). Acest interviu a avut loc la 6 decembrie 2005.
12 La 14 decembrie 2005, reclamantul a fost invitat pentru un interviu de angajare și la Institutul pentru Elemente Transuraniene al JRC din Karlsruhe (Germania). Data acestui interviu a fost stabilită pentru 17 ianuarie 2006.
13 Prin scrisoarea din 16 decembrie 2005, șeful unității de resurse umane al JRC din Ispra l‑a informat pe reclamant că urmează să fie angajat pe un post care a făcut obiectul anunțului pentru ocuparea unui post vacant și că recrutarea sa mai depindea de rezultatul vizitei medicale și al controlului de securitate.
14 În zilele următoare, o serie de convorbiri telefonice și un mesaj electronic au confirmat că reclamantul a fost într‑adevăr ales să ocupe postul vacant. Totodată, din aceste contacte reieșea că, dacă accepta acest post, reclamantul trebuia să nu dea curs invitației Institutului pentru Elemente Transuraniene din Karlsruhe pentru interviul de angajare.
15 La 23 ianuarie 2006, reclamantul a efectuat vizita medicală. În aceeași zi, s‑a întâlnit cu responsabilul științific al serviciului din cadrul IHCP în care urma să își exercite activitatea. Data intrării în funcție la JRC a fost stabilită pentru 1 aprilie 2006.
16 Reclamantul a depus totodată la unitatea de resurse umane a JRC toate înscrisurile din dosar, pe care le comunicase către EPSO. Ulterior, a decis să înceteze raportul de muncă cu SNS și să nu mai dea curs celorlalte oferte de angajare.
17 Prin mesajul electronic din 3 martie 2006 al unității de resurse umane a JRC, i s‑a solicitat reclamantului să depună orice înscris suplimentar referitor la experiența sa profesională pentru a stabili în special intervalul de timp consacrat studiilor și cel consacrat cercetării în cadrul doctoratului său de cercetare. Reclamantul s‑a conformat acestei dispoziții.
18 Întrucât nu a primit oferta de angajare oficială, reclamantul a luat legătura la 20 martie 2006, prin curier electronic, cu responsabilul științific menționat anterior din cadrul IHCP, care l‑a asigurat că se va informa la serviciul competent.
19 La 21 martie 2006, după o convorbire telefonică cu unitatea de resurse umane a JRC, reclamantul a primit din partea acesteia un mesaj electronic prin care era informat că, în urma transmiterii înscrisurilor suplimentare solicitate, persistau îndoieli asupra aspectului dacă îndeplinea, la data de 30 aprilie 2004, condițiile impuse pentru a participa la concursul EPSO/B/23/04.
20 La 25 martie 2006, reclamantul a comunicat JRC o scrisoare a directorului NEST care atesta activitatea de cercetare pe care a desfășurat‑o în perioada 1 februarie 2001-30 aprilie 2004.
21 Prin decizia din 7 aprilie 2006, directorul general al JRC a considerat că nu putea să ia în considerare candidatura reclamantului, dat fiind că acesta nu îndeplinea condițiile de admitere la concursul în cauză. În același timp, directorul a decis că ar trebui inserată o observație în acest sens în lista de rezervă a respectivului concurs pentru a informa serviciile Comisiei cu privire la acest aspect. Decizia a fost notificată reclamantului prin scrisoarea din 17 aprilie 2006.
22 La 19 iunie 2006, reclamantul a formulat o reclamație împotriva deciziei atacate, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „statutul”), susținând că această decizie îi calcula în mod eronat durata experienței profesionale, care era de cinci ani și opt luni.
23 Reclamantul a mai trimis totodată un înscris explicativ, la data de 21 august 2006, pe care Comisia l‑a calificat drept reclamație completatoare, dar tardivă, care nu putea să completeze, în lipsa altor elemente, în mod valabil, reclamația din 19 iunie 2006.
24 Prin decizia din 22 septembrie 2006, notificată reclamantului la 13 noiembrie 2006, autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a respins reclamația.
25 În decizia de respingere a reclamației, AIPN a considerat ca experiență profesională, în sensul anunțului de concurs, anii de studiu efectuat de reclamant, între septembrie 1993 și august 1998, pentru obținerea licenței în fizică și aceasta, în conformitate cu punctul II 2 al doilea paragraf din titlul A din anunțul de concurs, în limita a doi ani, precum și perioada de un an și șapte luni, din august 1998 până în martie 2000, în care reclamantul a lucrat în calitate de salariat la UAM. În schimb, AIPN a refuzat să ia în considerare ca experiență profesională celelalte perioade de activitate ale reclamantului. Este vorba în special de:
– 36 de luni, între 1 februarie 2001 și 30 ianuarie 2004, în care reclamantul a colaborat cu NEST, în cadrul doctoratului de cercetare în cadrul SNS;
– 3 luni, între 2 februarie 2004 și 30 aprilie 2004, data limită de depunere a candidaturilor potrivit anunțului de concurs, în cursul cărora reclamantul a încheiat un contract de cercetare cu SNS.
26 În consecință, AIPN nu i‑a recunoscut reclamantului decât trei ani și șapte luni de experiență profesională și a concluzionat că nu a atins pragul de patru ani de experiență impus prin anunțul de concurs.
Concluziile părților
27 Reclamantul a solicitat Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– în măsura în care este necesar, anularea deciziei AIPN din 22 septembrie 2006 de respingere a reclamației;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
28 Comisia a solicitat Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea la cheltuielile de judecată potrivit legii.
În drept
29 În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive. Trei dintre aceste motive sunt întemeiate, în primul rând, pe abuzul de procedură, în al doilea rând, pe încălcarea cadrului juridic stabilit prin anunțul de concurs, precum și pe eroarea vădită de apreciere și pe lipsa de motivare, în al treilea rând, pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime. Al patrulea motiv, invocat în subsidiar, este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament.
Cu privire la primele două motive întemeiate, în primul rând, pe abuzul de procedură și, în al doilea rând, pe încălcarea cadrului juridic stabilit prin anunțul de concurs, precum și pe eroarea vădită de apreciere și pe lipsa de motivare
Argumentele părților
30 În ceea ce privește primul motiv, după ce a amintit limitele controlului jurisdicțional asupra lucrărilor comisiei de evaluare din cadrul concursului, instanța comunitară neputând sancționa decât eroarea vădită de apreciere, reclamantul susține că aceleași limite se impun în privința controlului exercitat de AIPN asupra deciziei comisiei de evaluare, în special în ceea ce privește condițiile de admitere la concursul în cauză.
31 Or, în speță, comisia de evaluare a considerat, fără a comite o eroare vădită de apreciere, că reclamantul îndeplinea condițiile pentru a putea participa la concurs inclusiv pe cele referitoare la durata experienței profesionale.
32 Reclamantul consideră că un abuz de procedură viciază decizia atacată, întrucât AIPN a substituit aprecierea proprie celei a comisiei de evaluare în ceea ce privește diplomele și experiența profesională a persoanei interesate, în lipsa oricărei erori vădite de apreciere din partea comisiei de evaluare.
33 În replică, Comisia răspunde că, deși comisia de evaluare a unui concurs pe bază de dosare și de examene dispune într‑adevăr de o largă putere în aprecierea diplomelor depuse de candidați și a experienței lor profesionale, totuși AIPN nu poate fi legată, în ceea ce privește o decizie distinctă pe care trebuie să o adopte, de o decizie nelegală a comisiei de evaluare (a se vedea Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 15 septembrie 2005, Luxem/Comisia, T‑306/04, RecFP, p. I‑A‑263 și II‑1209, punctul 23). Prin adoptarea deciziei atacate, AIPN nu ar fi comis, așadar, niciun abuz de procedură.
34 În ceea ce privește al doilea motiv, reclamantul susține, în principal, că AIPN a încălcat cadrul juridic stabilit prin anunțul de concurs referitor la noțiunea „experiență profesională” și a comis o eroare vădită de apreciere.
35 Potrivit reclamantului, experiența profesională cerută candidaților la un concurs trebuie, conform jurisprudenței, să fie interpretată exclusiv în lumina finalității concursului în cauză, astfel cum rezultă din descrierea generală a sarcinilor care trebuie îndeplinite (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 22 mai 1990, Sparr/Comisia, T‑50/89, Rec., p. II‑207, punctul 18, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 6 noiembrie 1997, Wolf/Comisia, T‑101/96, RecFP, p. I‑A‑351 și II‑949, punctul 74, și Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 16 martie 2005, Ricci/Comisia, T‑329/03, RecFP, p. I‑A‑69 și II‑315, punctul 52).
36 În speță, concursul avea ca obiect constituirea unei rezerve pentru recrutarea de asistenți tehnici în „domeniul 2: fizică, știința materialelor, mecanică și electronică” în vederea exercitării atribuțiilor precizate în cuprinsul punctului I din titlul A din anunțul de concurs.
37 Reclamantul amintește că, potrivit punctului II 1 „Titluri sau diplome” din titlul A din anunțul de concurs, „[c]andidații trebuie să fi încheiat un ciclu complet de studii de nivel secundar cu o diplomă de absolvire a studiilor”. În ceea ce privește experiența profesională, potrivit punctului II 2 din același titlu, „[c]andidații trebuie să fi dobândit, ulterior diplomei de absolvire a studiilor secundare, o experiență profesională de minimum patru ani, din care doi ani în raport cu natura funcțiilor”. Anunțul de concurs mai preciza, la a doua liniuță a aceluiași punct, că „vor fi luate în considerare ca experiență profesională, pentru o durată maximă de doi ani” „orice perioade suplimentare de formare, de studii sau de cercetare în vederea pregătirii pentru exercitarea atribuțiilor definite în titlul A punctul I [în speță, atribuții de asistent tehnic în domeniul fizicii etc.] și care sunt absolvite cu o diplomă de nivel cel puțin echivalent celui care permite accesul la concurs”.
38 În schimb, nu ar fi vizate de a doua liniuță a punctului II 2 din titlul A din anunțul de concurs activitățile de studiu, de cercetare, de perfecționare și de specializare în vederea pregătirii pentru exercitarea unor funcții de nivel superior celor prevăzute în anunțul de concurs, precum funcția de profesor universitar, de cercetător șef sau de cercetător în cadrul unei echipe, precum și orice activități de studiu, de cercetare, de perfecționare și de specializare în vederea pregătirii pentru exercitarea funcțiilor de conducere, de concepere și de studiu care necesită cunoștințe de nivel universitar sau o experiență profesională de nivel echivalent. Astfel de activități ar trebui calificate drept experiență profesională propriu‑zisă „în raport cu natura funcțiilor” în sensul anunțului de concurs, cu condiția ca ele să reprezinte activități economice în sensul Tratatului CE și al jurisprudenței comunitare în materia libertăților din cadrul pieței interne.
39 Or, în speță, în cadrul colaborării sale cu SNS și în special cu NEST, în perioada 1 februarie 2001-30 aprilie 2004, reclamantul ar fi efectuat activități de cercetare ce presupun folosirea constantă a tehnicilor experimentale la care se referă anunțul de concurs, pregătindu‑se în acest mod pentru exercitarea altor funcții și responsabilități decât cele de asistent tehnic.
40 În sfârșit, cercetările efectuate și ciclul de perfecționare la care a participat reclamantul în cadrul SNS ar fi presupus stăpânirea tehnicilor experimentale la care se referă anunțul de concurs și nu ar constitui o activitate de formare, de studiu sau de cercetare „în vederea pregătirii” pentru utilizarea acestor tehnici. Potrivit reclamantului, această constatare ar fi valabilă atât pentru perioada în care a efectuat doctoratul de cercetare în cadrul SNS și NEST, cât și pentru perioada următoare, la care se referă contractul de cercetare.
41 În consecință, prin calificarea activităților în cauză drept „perioadă suplimentară de formare, de studiu sau de cercetare” în vederea pregătirii pentru exercitarea atribuțiilor definite în anunțul de concurs, AIPN ar fi încălcat cadrul juridic instituit prin anunțul de concurs și ar fi comis o eroare vădită de apreciere.
42 În ceea ce privește natura economică a activităților desfășurate de reclamant, acesta ar fi beneficiat pe perioada doctoratului de cercetare de suma anuală de aproximativ 8 000 de euro („contributo didattico”), adică 690 de euro lunar, cu titlu de retribuție pentru activitatea de cercetare, precizându‑se totodată că, în urma unei examinări specifice, SNS suporta cheltuielile de întreținere precum cheltuielile cu cazarea și masa ale reclamantului, iar participarea la cursuri și utilizarea instalațiilor experimentale erau gratuite. Reclamantul amintește cu privire la acest aspect că, potrivit jurisprudenței, atât natura juridică sui generis a raportului de muncă, precum și originea resurselor corespunzătoare remunerației sau cuantumul redus al acesteia nu au incidență asupra calității de lucrător în sensul dreptului comunitar (a se vedea în special Hotărârea Curții din 23 martie 1982, Levin, 53/81, Rec., p. 1035, punctul 16, Hotărârea Curții din 7 septembrie 2004, Trojani, C‑456/02, Rec., p. I‑7573, punctul 16).
43 Pe de altă parte, contractul de cercetare prevedea o bursă de cercetare (assegno di ricerca) stabilită la 15 493,71 euro pe an, adică 1 291,15 euro pe lună, ceea ce corespundea remunerației obișnuite a unui cercetător universitar în Italia. Între activitatea de cercetare și remunerația vărsată ar exista o legătură sinalagmatică.
44 Reclamantul adaugă faptul că legislația italiană, la care face trimitere articolul 2 din contractul de cercetare, prevede plata contribuțiilor sociale pentru orice tip de muncă prestată în regim de colaborare continuă și coordonată, dar fără un raport de subordonare, astfel cum era cazul în speță. Potrivit acestei legislații care s‑ar aplica și burselor de doctorat, titularul unui contract de cercetare, precum și doctorandul nu trebuie considerat student, ci lucrător independent, nesubordonat autorității angajatorului său.
45 În subsidiar, reclamantul susține că, și în ipoteza în care s‑ar reține calificarea dată în dreptul național aplicabil, activitatea exercitată în cadrul unui doctorat de cercetare este considerată, potrivit dreptului italian, o activitate profesională independentă de natură intelectuală.
46 Reclamantul concluzionează că munca pe care a exercitat‑o atât în cadrul doctoratului de cercetare, cât și în cadrul contractului de cercetare trebuie considerată experiență profesională în sensul anunțului de concurs.
47 În răspuns la argumentele avansate în principal de reclamant, Comisia apreciază că atestatele depuse de acesta confirmă că atât activitățile efectuate în cadrul doctoratului de cercetare, cât și cele efectuate în temeiul contractului de cercetare constituie activități de studiu și de cercetare, iar nu o experiență profesională în sensul anunțului de concurs. Comisia de evaluare ar fi comis, așadar, o eroare vădită de apreciere în evaluarea experienței profesionale a reclamantului pentru admiterea la concursul în cauză. În conformitate cu Hotărârea Luxem/Comisia (citată anterior, punctul 23), AIPN ar fi obligată, în exercitarea competențelor proprii, să nu urmeze decizia comisiei de evaluare.
48 În special, niciunul dintre atestatele depuse de reclamant nu ar indica faptul că acesta ar fi exercitat o activitate salariată în perioada 1 februarie 2001-31 ianuarie 2004. În plus, scrisoarea directorului SNS din 29 ianuarie 2001, depusă de reclamant, ar utiliza o terminologie specifică („student”, „bursă de studii”, „studii”, „plan de studii”) caracteristică efectuării de studii superioare.
49 În ceea ce privește natura „remunerației” încasate de reclamant în perioadele în cauză, Comisia apreciază că aceasta constituie o bursă de studii, ceea ce înseamnă că nu se poate considera că relațiile dintre reclamant și SNS sunt raporturi de muncă.
50 În ceea ce privește în special contractul de cercetare, Comisia susține că rezultă chiar din termenii contractului că raportul de colaborare creat prin acesta nu are nicidecum un caracter de subordonare specific raporturilor de muncă. Reclamantul s‑ar limita să citeze articolul 2 din contract referitor la obligațiile fiscale și la contribuțiile de securitate socială și ar omite să menționeze articolul 1, care exclude expres posibilitatea ca acest contract să creeze un raport de muncă.
51 În răspuns la argumentele prezentate în subsidiar de reclamant, Comisia susține că exigențele formulate în anunțul de concurs referitoare atât la durata, cât și la natura experienței profesionale reprezintă opțiunea exprimată de AIPN și, în cadrul stabilit prin anunțul menționat, acestea sunt supuse puterii discreționare largi a comisiei de evaluare. Dreptul național nu ar prezenta relevanță decât în măsura în care s‑ar face trimitere expresă la acesta în cuprinsul anunțului de concurs, ceea ce nu este cazul în speță.
52 În orice caz, chiar în conformitate cu legislația italiană, studiile de doctorat nu pot fi considerate o experiență profesională în adevăratul sens al cuvântului, respectivele studii având ca obiect declarat să extindă cunoștințele studenților prin activități de studiu și de cercetare. Astfel, din scrisoarea din 16 iunie 2006 a SNS ar rezulta că ‘[d]uring this whole period [the applicant] has carried out experimental research work […] [d]uring his first and second year at [SNS], [the applicant] also attended about 150 hours of formal courses and successfully passed the subsequent examinations[; t]his together with his technical and scientific achievements allow him to be entitled to apply for the “Diploma di Perfezionamento” of [SNS]’ („în toată această perioadă, [reclamantul] a efectuat o muncă de cercetare experimentală […] În primii doi ani la [SNS], [reclamantul] a participat totodată la circa 150 de ore de curs și a promovat examenele de final. Acestea, alături de realizările sale pe plan tehnic și științific, îl îndreptățesc să solicite obținerea unei diplome de perfecționare acordate de [SNS]”).
53 Chiar dacă s‑ar permite aprecierea situației numai în conformitate cu dreptul național, aceasta nu ar veni nicidecum în susținerea reclamantului, întrucât legislația italiană nu conferă persoanei care efectuează un doctorat de cercetare calitatea de lucrător independent. Împrejurarea că acestei persoane i se poate aplica un regim de securitate socială nu ar dovedi că persoana interesată a dobândit într‑adevăr o experiență profesională prin această activitate universitară, din moment ce atribuțiile sale au rămas în principal cele de studiu și de cercetare și i‑au permis obținerea unui titlu academic la sfârșitul perioadei de trei ani cât a durat doctoratul de cercetare.
54 În sfârșit, referitor la contractul de cercetare, acesta privește numai activități de cercetare, nu și un raport de muncă.
Aprecierea Tribunalului
55 Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, în principiu, comisia de evaluare din cadrul concursului dispun de o putere discreționară în aprecierea experienței profesionale anterioare a candidaților ca o condiție de admitere la concurs, atât în ceea ce privește natura și durata acesteia, cât și în ceea ce privește raportul mai mult sau mai puțin apropiat pe care îl are cu exigențele postului care trebuie ocupat (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 21 noiembrie 2000, Carrasco Benítez/Comisia, T‑214/99, RecFP, p. I‑A‑257 și II‑1169, punctul 70, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 25 martie 2004, Petrich/Comisia, T‑145/02, RecFP, p. I‑A‑101 și II‑447, punctul 34, și Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță Ricci/Comisia, citată anterior, punctul 45). În cadrul controlului de legalitate, instanța comunitară trebuie să se limiteze la verificarea împrejurării dacă o eroare manifestă nu a viciat exercitarea acestei atribuții (Hotărârea Curții din 4 februarie 1987, Maurissen/Curtea de Conturi, 417/85, Rec., p. 551, punctele 14 și 15, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 13 decembrie 1990, González Holguera/Parlamentul European, T‑115/89, Rec., p. II‑831, publicată în extras, punctul 54, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță Wolf/Comisia, citată anterior, punctul 68, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 februarie 1999, Mertens/Comisia, T‑244/97, RecFP, p. I‑A‑23 și II‑91, punctul 44, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță Carrasco Benítez/Comisia, citată anterior, punctul 71, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 28 noiembrie 2002, Pujals Gomis/Comisia, T‑332/01, RecFP, p. I‑A‑233 și II‑1155, punctul 41, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță Ricci/Comisia, citată anterior, punctul 45).
56 Aceleași principii guvernează controlul exercitat de AIPN asupra deciziilor comisiei de evaluare în ceea ce privește condițiile de admitere la concurs (Hotărârea Ricci/Comisia, citată anterior, punctul 46). Astfel, AIPN este ținută, în exercitarea propriilor competențe, să nu acționeze în conformitate cu decizia comisiei de evaluare atunci când o eroare vădită de apreciere a experienței profesionale cerute viciază decizia. În consecință, în cazul în care comisia de evaluare permite în mod eronat accesul unui candidat la concurs și îl încadrează ulterior pe lista candidaților eligibili, AIPN poate să refuze numirea în funcție a acestui candidat, prin decizie motivată, care să permită Tribunalului să îi analizeze temeinicia (Hotărârile citate anterior Ricci/Comisia, punctul 35, și Luxem/Comisia, punctul 23).
57 Tribunalul trebuie să verifice, așadar, prin confruntarea exigențelor din anunțul de concurs cu precizările din cuprinsul înscrisurilor justificative transmise de reclamant dacă, în speță, comisia de evaluare a comis o eroare vădită în ceea ce privește evaluarea experienței profesionale a acestuia din urmă. Această verificare privește în același timp analizarea temeiniciei deciziei atacate, care nu corespunde poziției comisiei de evaluare.
58 Rezultă din cuprinsul titlului A punctul II 2 din anunțul de concurs că, pentru a putea fi admiși la concurs, candidații trebuie să fi dobândit, ulterior diplomei sau certificatului național de absolvire a studiilor secundare, o experiență profesională de minimum patru ani într‑un post cu normă întreagă, din care doi ani în raport cu natura funcțiilor, mai precis a celor precizate în cuprinsul titlului A punctul I din anunțul menționat.
59 Trebuie amintit că, în speță, AIPN a considerat ca experiență profesională dobândită de reclamant o perioadă de trei ani și șapte luni, mai precis doi ani de studii universitare, în conformitate cu titlul A punctul II 2 al doilea paragraf din anunțul de concurs, pentru studiile în domeniul fizicii efectuate de persoana interesată în perioada septembrie 1993-august 1998, și un an și șapte luni, pentru activitatea salariată desfășurată de aceasta din urmă în perioada august 1998-martie 2000, în cadrul UAM.
60 Litigiul privește în special celelalte două perioade de activitate efectuate de reclamant:
– pe de o parte, perioada 1 februarie 2001-30 ianuarie 2004 de activitate la NEST, în cadrul doctoratului de cercetare și
– pe de altă parte, perioada efectuată în temeiul contractului de cercetare cu SNS din 2 februarie 2004 până la 30 aprilie 2004, data limită stabilită pentru înscrierea la concurs.
61 Înainte de a soluționa problema dacă perioadele în cauză pot fi cuprinse în noțiunea de experiență profesională în sensul anunțului de concurs, trebuie verificat dacă acestea pot fi considerate perioade „de stagiu de specializare sau de perfecționare profesională” sau perioade suplimentare „de formare, de studii sau de cercetare” în sensul titlului A punctul II 2 al doilea paragraf din anunțul de concurs, care nu pot fi asimilate unei experiențe profesionale decât până la limita de doi ani. Or, în speță, AIPN a luat deja în considerare, în acest temei și până la limita de doi ani, anii de studiu în domeniul fizicii efectuați de reclamant între septembrie 1993 și august 1998.
62 În această privință, perioadele în litigiu nu se pot încadra în dispozițiile titlului A punctul II 2 al doilea paragraf din anunțul de concurs, din moment ce, astfel cum observă în mod întemeiat reclamantul, ele nu pot ca atare să pregătească pentru exercitarea atribuțiilor definite la punctul I din același titlu. Astfel, trebuie amintit că, prin concursul EPSO/B/23/04, s‑a urmărit recrutarea de asistenți tehnici de grad B5/B4 [care, în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la Statut, au devenit B*3, apoi AST 3]. În aceste condiții, nu se poate pretinde că studiile de doctorat sau cercetarea postuniversitară sunt efectuate „în vederea pregătirii” pentru exercitarea atribuțiilor care fac parte de grupa de funcții AST 3, care, potrivit anexei I la statut, corespund atribuțiilor de „tehnician asistent”, de exemplu.
63 Trebuie examinat, așadar, dacă activitățile desfășurate de reclamant în perioadele în litigiu pot, în lipsa unei erori vădite, să se încadreze în noțiunea de experiență profesională propriu‑zisă, în sensul titlului A punctul II 2 primul paragraf din anunțul de concurs. Potrivit Comisiei, acestea nu ar fi perioade de activitate salariată sau nesalariată, ci, evident, perioade de studii; potrivit reclamantului, perioadele în cauză ar constitui, evident, perioade de activitate nesalariată.
64 Trebuie amintit, în această privință, că, potrivit jurisprudenței, noțiunea de experiență profesională cerută trebuie să fie interpretată exclusiv în lumina finalităților concursului în cauză, astfel cum rezultă din descrierea generală a sarcinilor care trebuie îndeplinite (Hotărârea Ricci/Comisia, citată anterior, punctul 52). O interpretare a anunțului de concurs în lumina particularităților legislațiilor naționale ar antrena inevitabil diferențe de tratament între candidații care au cetățenii diferite, ținând seama tocmai de disparitățile existente la nivel național între sistemele postuniversitare (a se vedea, prin analogie, Hotărârile citate anterior, Sparr/Comisia, punctul 18, și Wolf/Comisia, punctul 74).
65 În ceea ce privește, în primul rând, perioada de 36 de luni desfășurată în cadrul doctoratului de cercetare, este cert că, deși reclamantul a participat în această perioadă la 150 de ore de curs, după cum rezultă din dosar, el a efectuat activități de cercetare de înalt nivel în domeniul semiconductorilor și al nanoștiinței pentru NEST, în calitate de licențiat în fizică și în știința materialelor, activități care corespund tocmai naturii atribuțiilor vizate în titlul A punctul I din anunțul de concurs.
66 Astfel de activități comparabile cu cele care ar putea fi exercitate în cadrul JRC, astfel cum a recunoscut Comisia în cursul ședinței, trebuie considerate relevante ca experiență profesională cerută, în sensul anunțului de concurs:
– dacă, pe de o parte, sunt reale și efective, cu excepția activităților de cercetare desfășurate în cadrul studiilor, care ar fi atât de neînsemnate încât s‑ar prezenta drept pur marginale și accesorii, și
– dacă, pe de altă parte, acestea sunt remunerate, știut fiind că nivelul remunerației, chiar dacă este inferior salariului minim garantat, nu poate avea vreo consecință asupra calificării drept experiență profesională (a se vedea, prin analogie, cu privire la calificarea activităților economice reale și efective în contextul liberei circulații a lucrătorilor, Hotărârea Trojani, citată anterior, punctul 16).
67 Nu pot fi decisive pentru calificarea activității drept experiență profesională cerută în sensul anunțului de concurs nici natura juridică sui generis a raportului de muncă salariată sau nesalariată în dreptul național, nici originea sau denumirea resurselor corespunzătoare remunerației.
68 Or, nu este contestat faptul că, timp de 36 de luni, reclamantul a desfășurat efectiv activități de cercetare de înalt nivel în cadrul unei întreprinderi comune de cercetare, în schimbul cărora a încasat o retribuție reală, chiar dacă redusă, în cuantum de 690 de euro lunar, beneficiind în același timp de suportarea directă de către SNS a cheltuielilor sale de întreținere.
69 Chiar și având în vedere intervalul de timp consacrat celor 150 de ore de curs la care a participat reclamantul, comisia de evaluare a putut, fără a comite o eroare vădită de apreciere, să ia în considerare în mod legitim o astfel de perioadă de activitate la calcularea experienței profesionale, ca o perioadă de cel puțin cinci luni, pe un post cu normă întreagă, mai precis perioada care îi lipsea reclamantului ca să își completeze cei patru ani de experiență profesională (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 31 ianuarie 2006, Giulietti/Comisia, T‑293/03, RecFP, p. II‑A‑2‑19, punctul 72).
70 Împrejurarea că activitățile de cercetare în cauză au putut fi de natură să dezvolte formarea reclamantului și să îi permită ulterior obținerea titlului de doctor nu poate, ca atare, să împiedice calificarea lor drept experiență profesională în sensul anunțului de concurs.
71 În al doilea rând, aceeași concluzie se impune cu atât mai mult în ceea ce privește cele trei luni, din februarie până în aprilie 2004, în cursul cărora reclamantul a încheiat cu SNS un contract de cercetare și a încasat o retribuție de circa 1 290 de euro lunar.
72 Având în vedere cele prezentate mai sus și date fiind împrejurările speței, trebuie să se considere că în mod eronat a apreciat AIPN că, în speță, comisia de evaluare din cadrul concursului a comis o eroare vădită de apreciere, atât în raport cu termenii anunțului de concurs, cât și cu natura activităților în cauză, atunci când a luat în considerare la calculul experienței profesionale a reclamantului perioadele de activitate desfășurate de acesta din urmă în cadrul doctoratului de cercetare și în temeiul contractului de cercetare, între februarie 2001 și aprilie 2004. În consecință, decizia atacată trebuie să fie anulată, fără a fi necesar să se examineze celelalte două motive invocate în susținerea acțiunii.
Cu privire la cheltuielile de judecată
73 În temeiul articolului 122 din Regulamentul de procedură, dispozițiile capitolului VIII al titlului II din regulamentul menționat în materie de cheltuieli de judecată nu se aplică decât cererilor înregistrate pe rolul Tribunalului începând cu data intrării în vigoare a acestui Regulament de procedură, și anume 1 noiembrie 2007. Prevederile pertinente în materie din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță continuă să se aplice mutatis mutandis cauzelor în curs de judecată înregistrate pe rolul Tribunalului înaintea acestei date.
74 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, conform concluziilor acestuia din urmă.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Anulează decizia din 7 aprilie 2006 a directorului general al Centrului Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Comunităților Europene de a nu lua în considerare candidatura domnului Pascual García pentru anunțul pentru ocuparea unui post vacant COM/2005/2969 și de a insera o observație în cuprinsul listei de rezervă a concursului general EPSO/B/23/04 prin care informa serviciile Comisiei că reclamantul nu îndeplinește condițiile de admitere la concursul general menționat anterior.
2) Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Van Raepenbusch | Boruta | Kanninen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 22 mai 2008.
W. Hakenberg | | S. Van Raepenbusch |
Textul prezentei decizii, precum și cel al deciziilor instanțelor comunitare citate în cuprinsul acesteia și nepublicate încă în Repertoriu sunt disponibile pe pagina de internet a Curții de Justiție: www.curia.europa.eu