HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
12 martie 2009
Cauza F‑104/06
Joséphine Arpaillange și alții
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică — Agenți contractuali — Recrutare — Încadrare — Foști experți individuali — Diplomă — Experiență profesională — Excepție de nelegalitate”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Arpaillange, precum și patru agenți contractuali ai Comisiei solicită în special anularea deciziilor de încadrare emise de autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă, astfel cum rezultă acestea din contractele lor de muncă
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Agenți contractuali — Încadrare — Agenți din grupa de funcții IV
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 79 alin. (2) și art. 86]
2. Funcționari — Egalitate de tratament — Tratament diferențiat pentru diferitele categorii de agenți în domeniul garanțiilor statutare și al avantajelor privind securitatea socială — Lipsa discriminării
3. Funcționari — Acțiune — Cerere de despăgubire legată de o acțiune în anulare — Respingerea cererii de anulare care determină respingerea cererii de despăgubire
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
1. Din articolul 79 alineatul (2) din Regimul aplicabil celorlalți agenți rezultă că administrația dispune de o marjă de apreciere la stabilirea numărului de ani de experiență profesională necesari în vederea încadrării ca agenți contractuali. Întrucât articolul 86 din același regim nu prevede decât încadrarea în trei grade a agenților contractuali din grupa de funcții IV, menționați la articolul 3a, diferența care separă limita inferioară de limita superioară a perioadei de experiență profesională cerută pentru fiecare dintre cele trei grade este în mod necesar ridicată. Astfel, tratamentul identic aplicat agenților contractuali care sunt în situații diferite în ceea ce privește perioada lor de experiență profesională este inerent unui sistem de repartizare în trei grade a agenților contractuali din grupa de funcții IV menționați la articolul 3a.
(a se vedea punctele 48, 50 și 52)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 19 martie 2003, CMA CGM și alții/Comisia, T‑213/00, Rec., p. II‑913, punctele 405-410
2. Întrucât legiuitorul comunitar este liber să creeze noi categorii de agenți, corespunzătoare nevoilor legitime ale administrației comunitare, iar diferențele de statut existente între diversele categorii de persoane angajate de Comunități, fie în calitate de funcționari propriu‑ziși, fie în cadrul diferitelor categorii de agenți care aparțin domeniului de aplicare al Regimului aplicabil celorlalți agenți, nu pot fi puse în discuție, întrucât definiția fiecăreia dintre aceste categorii corespunde nevoilor legitime ale administrației comunitare și naturii sarcinilor, permanente sau temporare, pe care aceasta trebuie să le îndeplinească, nu poate fi considerat o formă de discriminare faptul că, din punctul de vedere al garanțiilor prevăzute de statut și al avantajelor în materie de securitate socială, anumite categorii de persoane angajate de Comunități pot beneficia de garanții sau de avantaje care nu sunt acordate altor categorii. În special, agenții contractuali menționați la articolul 3a și la articolul 3b din Regimul aplicabil celorlalți agenți aparțin unor categorii de personal diferite, în măsura în care în special cei din a doua categorie pot, spre deosebire de cei din prima categorie, să încheie contracte de muncă numai cu durată limitată, ceea ce implică în special o încadrare diferită și, prin urmare, niveluri de remunerație diferite.
(a se vedea punctele 60, 61, 63 și 97)
Trimitere la:
Curte: 6 octombrie 1983, Celant și alții/Comisia, 118/82-123/82, Rec., p. 2995, punctul 22
Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 1998, Ryan/Curtea de Conturi, T‑121/97, Rec., p. II‑3885, punctele 98 și 104; 9 iulie 2007, De Smedt/Comisia, T‑415/06 P, RepFP, p. I‑B‑1‑0000 și II‑B‑1‑0000, punctele 54 și 55
Tribunalul Funcției Publice: 19 octombrie 2006, De Smedt/Comisia, F‑59/05, RecFP, p. I‑A‑1‑109 și II‑A‑1‑409, punctele 71 și 76
3. În cadrul acțiunilor formulate de funcționari, cererile de reparare a unui prejudiciu trebuie respinse în măsura în care prezintă o strânsă legătură cu cererile de anulare care au fost ele înseși respinse fie ca inadmisibile, fie ca nefondate.
(a se vedea punctul 137)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 10 iunie 2004, Liakoura/Consiliul, T‑330/03, RecFP, p. I‑A‑191 și II‑859, punctul 69; 13 decembrie 2005, Cwik/Comisia, T‑155/03, T‑157/03 și T‑331/03, RecFP, p. I‑A‑411 și II‑1865, punctul 207