HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

6 martie 2013

Cauza F‑41/12

Séverine Scheefer

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Agent temporar – Rezilierea unui contract de agent temporar pe durată nedeterminată – Motiv legitim”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care doamna Scheefer solicită, în esență, pe de o parte, anularea deciziei Parlamentului European din 20 iunie 2011 de reziliere a contractului său de agent temporar pe durată nedeterminată și, pe de altă parte, obligarea acestuia la plata de daune interese

Decizia: Respinge acțiunea. Doamna Scheefer suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Întindere

(Statutul funcționarilor, art. 25)

2.      Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Puterea de apreciere a administrației – Întindere

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 lit. (c)]

3.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Agenți angajați în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți – Reglementare internă a Parlamentului European care condiționează recrutarea agenților respectivi de un examen de selecție – Rezilierea contractului de muncă al unui agent temporar ca urmare a eșecului său la examen – Admisibilitate – Contract de muncă al persoanei interesate care a fost anterior recalificat în contract pe durată nedeterminată ca urmare a unei hotărâri a instanței Uniunii – Irelevanță

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (a); reglementarea internă a Parlamentului European referitoare la recrutarea funcționarilor și a celorlalți agenți, art. 7 alin. (2) și (3)]

1.      Motivarea unei decizii care lezează poate fi implicită, cu condiția de a permite persoanei interesate să cunoască motivele pentru care această decizie a fost adoptată, iar instanței competente să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul.

Astfel, o motivare este suficientă dacă prezintă situația de fapt și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia deciziei, astfel încât administrația nu are obligația de a‑și justifica motivele.

În plus, în ceea ce privește o pretinsă motivare insuficientă, aceasta poate fi acoperită de explicații furnizate în cursul procedurii în fața Tribunalului.

În sfârșit, obligația de enunțare a motivelor unui act care lezează este respectată atunci când persoana interesată a fost informată în mod corespunzător cu privire la aceste motive în cursul unor întrevederi cu superiorii săi. Nu se impune însă o întrevedere prealabilă cu superiorii ierarhici în temeiul obligației de motivare sau al datoriei de transparență atunci când actul de concediere este suficient de motivat.

(a se vedea punctele 29-32)

Trimitere la:

Curte: 8 februarie 2007, Groupe Danone/Comisia, C‑3/06 P, punctul 46

Tribunalul de Primă Instanță: 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart), T‑304/06, punctul 55

Tribunalul Uniunii Europene: 13 aprilie 2011, Safariland/OAPI – DEF‑TEC Defense Technology (FIRST DEFENSE AEROSOL PEPPER PROJECTOR), T‑262/09, punctul 92

Tribunalul Funcției Publice: 26 octombrie 2006, Landgren/ETF, F‑1/05, punctul 79; 29 septembrie 2011, AJ/Comisia, F‑80/10, punctul 117

2.      Articolul 47 litera (c) din Regimul aplicabil celorlalți agenți conferă Autorității abilitate să încheie contractele de muncă o largă putere de apreciere pentru rezilierea contractului pe durată nedeterminată al unui agent temporar.

Astfel, acest articol nu interzice recurgerea la contracte pe perioadă nedeterminată, în măsura în care o situație provizorie se poate menține o perioadă nedefinită și în care un astfel de contract nu oferă în orice caz beneficiarului său stabilitatea unei numiri în calitate de funcționar, întrucât se poate pune capăt acestuia pentru un motiv legitim și prin intermediul unui preaviz, în conformitate cu articolul 47 litera (c) punctul (i) din respectivul regim.

În această privință, un motiv întemeiat pe lipsa unui post vacant în schema de personal anexată la bugetul instituției constituie un motiv legitim pentru care această instituție poate să adopte decizia în temeiul articolului 47 litera (c) punctul (i), menționat anterior.

(a se vedea punctele 36, 37 și 39)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 8 septembrie 2009, ETF/Landgren, T‑404/06 P, punctul 162 și jurisprudența citată

Tribunalul Uniunii Europene: 7 iulie 2011, Longinidis/Cedefop, T‑283/08 P, punctul 84

Tribunalul Funcției Publice: 13 aprilie 2011, Scheefer/Parlamentul European, F‑105/09, punctul 56

3.      Din articolul 7 alineatele (2) și (3) din reglementarea internă a Biroului Parlamentului European referitoare la recrutarea funcționarilor și a celorlalți agenți rezultă că agenții temporari angajați în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți nu pot fi recrutați în mod permanent, în lipsa unor candidați care au reușit la un concurs, decât în urma unei selecții. Or, trebuie să se considere că o procedură de selecție pe bază de dosar și de examen pentru recrutarea de agenți temporari medici, deși nu este prevăzută de acel regim, face parte integrantă din formalitățile pe care Parlamentul European trebuie să le respecte în calitate de angajator sau de viitor angajator. Această procedură se impune cu atât mai mult Parlamentului European cu cât acesta trebuie să respecte egalitatea de tratament între candidații la procedură, în special față de candidații care au reușit la această procedură și care, datorită reușitei lor, au vocație să ocupe posturile vacante.

În ceea ce privește un agent temporar medic al cărui contract de muncă a fost recalificat în contract pe durată nedeterminată ca urmare a unei hotărâri a instanței Uniunii, faptul că acesta nu a fost înscris pe lista de candidați care au reușit la procedura de selecție și că nu a putut pretinde să fie angajat în temeiul articolului 7 alineatul (2) sau al articolului 7 alineatul (3) prima liniuță din reglementarea internă pe unul dintre posturile care urmau să fie ocupate constituia un element determinant pe care Parlamentul European nu îl putea ignora, și aceasta independent de eroarea sa precedentă privind calificarea contractului persoanei interesate.

În plus, se admite că o instituție poate rezilia contractul pe durată nedeterminată al unui agent temporar pentru motivul că acesta nu a fost înscris pe lista de candidați care au reușit la un concurs sau la o altă probă de selecție. În această privință, faptul că un candidat exercită în calitate de agent temporar atribuții de natură similară celor pentru care a fost organizat un concurs nu împiedică instituția să țină seama de eșecul persoanei interesate la acest concurs pentru a dispune încetarea contractului său de muncă.

(a se vedea punctele 46-48, 58 și 61)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 ianuarie 1992, Speybrouck/Parlamentul European, T‑45/90, punctul 68; 5 decembrie 2002, Hoyer/Comisia, T‑70/00, punctele 44 și 47