Language of document : ECLI:EU:F:2008:52

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)

7 mai 2008

Cauza F‑36/07

Giorgio Lebedef

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcţie publică – Funcționari – Evaluare – Exercițiul de evaluare 2005 – Raport asupra evoluţiei carierei – Reprezentanți ai personalului – Reprezentare sindicală și reprezentare statutară – Detașare parțială în scopul reprezentării sindicale – Consultarea grupului ad‑hoc”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Lebedef solicită anularea raportului asupra evoluției carierei întocmit în privința sa pentru exercițiul de evaluare cuprins între 1 ianuarie și 31 decembrie 2005 și, mai exact, a părții acestui raport întocmite de Eurostat pentru această perioadă

Decizia: Anulează partea raportului asupra evoluției carierei reclamantului întocmită de Eurostat pentru exercițiul de evaluare cuprins între 1 ianuarie și 31 decembrie 2005. Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Obiect – Anulare în parte

(Statutul funcționarilor, art. 43, 90 și 91)

2.      Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluţiei carierei – Întocmire

(Statutul funcționarilor, art. 43, anexa II art. 1 al șaselea paragraf)

1.      Chiar dacă articolul 43 din statut organizează procedura de evaluare prin raportare la un singur raport de evaluare, acest articol nu poate fi interpretat în sensul că s‑ar opune posibilității ca instituțiile, în special pentru a lua în considerare situația reprezentanților personalului, să prevadă o evaluare separată pentru fiecare dintre domeniile activității exercitate. Astfel, o asemenea evaluare separată este de natură să ia în considerare în mod corespunzător independența rolului reprezentantului personalului, mai ales atunci când reprezentarea se efectuează în cadrul unei detașări, situație în care persoana în cauză este scutită de obligația îndeplinirii activității în serviciul în care este repartizată în ceea ce privește acea parte a timpului său de lucru în care este detașată, pentru a se putea consacra unor sarcini de reprezentare. Într‑o astfel de situație, fiecare dintre rapoartele de evaluare constituie un element care poate fi disociat de celălalt raport și reprezintă, astfel, un act atacabil. Nu există, așadar, riscul ca instanța comunitară să se pronunțe ultra petita în cazul în care examinează numai legalitatea unuia dintre aceste rapoarte.

(a se vedea punctele 30 și 31)

2.      În cadrul sistemului de evaluare instituit prin Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din statut adoptate de Comisie, care prevăd, pe de o parte, modalități specifice de evaluare a funcționarilor detașați în calitate de reprezentanți ai personalului, care sunt scutiți de obligația îndeplinirii activității într‑un serviciu al instituției în ceea ce privește acea parte a timpului de lucru în care sunt detașați, pentru a se putea consacra unor sarcini de reprezentare, și, pe de altă parte, consultarea obligatorie a unui grup ad‑hoc pentru evaluarea reprezentanților personalului care aparțin altor categorii decât celei a persoanelor detașate, consultarea grupului menționat este de asemenea obligatorie în cazul unui funcționar care este detașat parțial, atunci când este necesară evaluarea acelei părți a timpului de lucru pe care acesta din urmă o consacră serviciului în care este repartizat în care exercită și activități de reprezentare.

Astfel, în măsura în care chiar Comisia acceptă că funcționarii care sunt detașați parțial pot exercita și activități de reprezentare în cadrul restului timpului de lucru în care aceștia trebuie să lucreze pentru serviciul în care sunt repartizați, chiar dacă nu este vorba decât despre unele activități „punctuale” și limitate în timp, consultarea grupului ad‑hoc este singurul mijloc prin care se poate asigura faptul că reprezentanții personalului nu vor fi lezați, în cadrul evaluării lor, ca urmare a activităților lor de reprezentare. În lipsa unei asemenea consultări, evaluarea acestora din urmă, realizată în vederea întocmirii rapoartelor de evoluție a carierei în privința acestora, ar prezenta lacune și ar risca să îi prejudicieze, încălcând astfel prevederea din articolul 1 al șaselea paragraf din anexa II la statut, care urmărește tocmai să asigure respectarea drepturilor statutare ale membrilor Comitetului pentru personal, precum și ale funcționarilor împuterniciți de acesta să facă parte dintr‑un organ statutar sau creat de instituție.

Lipsa unei astfel de consultări nu poate fi remediată nici de faptul că președintele grupului ad‑hoc a acționat în calitate de validator al raportului asupra evoluției carierei întocmit în ceea ce privește acea parte a timpului de lucru consacrată detașării, nici de contactele directe avute de evaluatorii din serviciul în care este repartizată persoana evaluată cu aceasta din urmă, nici, în sfârșit, de luarea în considerare, de către persoanele care au întocmit raportul asupra evoluției carierei referitor la acea parte a timpului de lucru în care funcționarul este repartizat într‑un serviciu determinat, a raportului referitor la acea parte a timpului de lucru consacrată detașării, întrucât aceste elemente prezintă, în orice caz, mai puține garanții pentru persoana evaluată decât consultarea grupului ad‑hoc.

Această concluzie este valabilă indiferent care ar fi partea din timpul de lucru, care trebuie afectată serviciului în care este repartizat, pe care funcționarul care este detașat parțial o consacră activităților sale de reprezentare și chiar dacă acestea îi ocupă în întregime timpul. În această privință, caracterul eventual abuziv al comportamentului funcționarului, în sensul că acesta din urmă ar fi exercitat activități de reprezentare, în cursul timpului de lucrul care trebuia afectat serviciului în care este repartizat, care depășeșc ceea ce se poate considera ca fiind activități „punctuale” și limitate în timp, nu determină în sine concluzia că cererea sa de a beneficia de consultarea grupului ad‑hoc în vederea întocmirii raportului asupra evoluției carierei în privința sa referitor la acea parte a timpului său de lucru care trebuia afectată serviciului în care este repartizat este abuzivă. În cazul în care Comisia consideră ca fiind nelegal comportamentul funcționarului, aceasta trebuie să urmeze procedurile corespunzătoare, cum ar fi, de exemplu, cea referitoare la absențele nemotivate, în loc să sancționeze funcționarul prin lipsirea de o garanție de care trebuie în mod normal să beneficieze fiecare reprezentant al personalului.

În aceste condiții, lipsa consultării grupului ad‑hoc reprezintă, având în vedere conținutul și obiectul normei încălcate, încălcarea unei norme fundamentale de procedură și determină anularea raportului afectat de această nelegalitate, fără a fi necesar să se stabilească existența unui prejudiciu.

(a se vedea punctele 46-50, 52 și 56)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 13 decembrie 2007, Angelidis/Parlamentul European, T‑113/05, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 62 și 76